Banii nu au valoare

Se spune că banii nu aduc fericirea, dar o întreţin şi tind să cred aceste cuvinte. Constientizăm că banii nu au valoare abia în momentele grele din viaţa noastră. Muncim pe brânci şi neglijăm sănătatea ca să facem bani, iar la bătrâneţe sau mai devreme îi cheltuim pe sănătate. Când noi sau cei dragi din viaţa noastră au probleme, banii nu mai contează… Dăm în stânga şi în dreapta ca să fie bine.

Noi suntem neglijenți și lăsăm totul pe ultima sută de metri. Nu mergem să ne facem analizele și controalele la timp pentru că invocăm lipsa banilor, dar când ajungem pe patul de spital îi găsim imediat și nu mai ținem cont de ei. Criticăm șpaga, pe cei care dau și pe cei care iau, dar când ajungem în situatii de criză, dăm și noi. Adevarul este că, fără o mică șpagă, medicii nu prea îți dau atenție, iar viața unui om este mai presus de orice. Așa ca este bine să muncim, dar să nu ne uităm. Avem o viață și merită trăită, chiar dacă uneori regretăm că ne-am nascut in Romania…

Nimicuri ciudate...

In timp ce zac intins pe spate pe podea uitandu-ma cu atentie la tavan si examinand gazele negre extrem de enervante care se strecoara cand nu le vede nimeni, ma gandesc la nemurirea sufletului. De fapt, nu. De fapt ma gandesc la multe altele. Cum ar fii: ce puii mei caut eu la ora 8 seara in vacanta, in weekend, IN CASA! Sau: cum mama naibii fumu' de tigara face ce face si ajunge mereu sub nasul nefumatorilor [si geniu' de vecina-miu mai si fumeaza ca apucatu pe balcon, ascultand muzica la radio si intrerupandu-mi cugetarile]? Sau: cum de atunci cand ti se pare ca lucrurile decurg in sfarsit cum ti-ai dorit tre' sa se intample ceva, un ceva cat de mic, sa te calce rau de tot pe nervi?

Imi place sa admir ceru' intins pe iarba. Sa vad norii cum zboara... cum vin si se duc... Ca timpul. Numai ca timpul nu poate fii recuperat. Nu se poate intoarce. Imi place sa ascult melodii idioate pe care sa ma miorlai si sa ma pisicesc. Sau melodii care-mi trezesc amintiri placute sau neplacute si ma fac sa ma gandesc la greselile trecutului. Sau sa visez cu ochii deschisi si sa ma gandesc la ce s-ar putea sau nu sa se intample candva.

Si vin si flash-back-urile ... care te fac sa te-ntristezi totusi, macar putin. Ciudat. Ii simt parfumul. Stiu ca pana la urma o sa-mi cedez. Asa-i ea.

Si-aceeasi melodie de juma de ora imi zdrangane creierii. Si, da, ma pune pe ganduri. Imi amintesc c-am zis ca nu-mi mai las niciodata un prieten balta pentru o fata. Dar exista riscul de a ma razgandi, in functie de caz. Imi place cand sunt cur sucit.

Si stii ce-mi mai place? Posturile facute varza si [aparent] fara sens. Asta pentru voi... :P

Monolog

Taci si-asculta.


Niciodata sa nu mai faci prostia sa te arunci cu capul inainte. Sau poti s-o faci... dar pe riscul tau ... fara sa ma acuzi dupa aceea. Mereu faci cum te taie pe tine capu' si mereu ti-o patesti. Incep sa cred ca esti masochista. Sau ... nu? Interesanta problema. Uneori crezi ca stii ce vrei, dar nu mereu vrei ceea ce trebuie. Acum, da, stiu ca stii ce vrei. Dar te-ai gandit ca nu poti obtine mereu ceva cat ai bate din palme? Da, sigur ca te-ai gandit. Si-acum o sa zici ceva de genu': "da' m-am agitat si-am incercat". A incerca nu inseamna a-ti da silinta. Da, puteai sa mai faci multe in privinta aia. Numai ca, vezi tu, asta-mi place si totusi nu-mi place la tine. Uneori iei totul "la purecat". Incerci sa analizezi problema de la cap la coada cu lux de amanunte, sperand sa reusesti sa nu lasi nimic sa-ti scape. Si totusi, nu mereu e asa cum calculezi tu totul. Stii bine asta.
Stiu, incerci. Te implici. Te aventurezi. Dar ti-e frica, nu? Gandul la un potential rezultat negativ te sperie si te face sa te tragi inapoi, sa te inchizi in tine, IAR! Apoi te gandesti "cum ar fi fost daca as fi facut asta?... oare cum ar fi reactionat?" Pai iti zic eu care-i faza: nu stii pana nu incerci. Si cum tu ai talentul de a rata oportunitatea cand aceasta bate la usa, mai ai de asteptat ceva vreme.
Si asa te roade pe interior. Dar stii ca macar ai incercat. Ca totusi nu mereu iese cum vrei. Stii ca ce vrei poate fi posibil doar in anumite circumstante. Dar in ceea ce te priveste... ai cam dat-o in bara de mult. Si regreti. Vrei sa-i zici. Dar taci. De ce? Ti-am mai explicat. Ti-e frica de reactia negativa.

Asa ca, te rog, incearca sa procedezi si altfel.

Noul imn al Romaniei

Hai să dăm mână cu mână
Să furăm tot ce s-adună,
Să-nvârtim hora hoţiei
Pe pământul României!

Ordinea şi cinstea piară!
Piară fraierii din ţară !
Între noi să nu mai fie
Decât jaf şi smecherie!

Contu-n bancă de te ţine
Vino să te prinzi cu mine
La hoţie cu unire
Şi pe funcţii cu-nfrăţire!

Unde-i unul nu-i putere
Să se pună de-o avere,
Unde-s doi puterea creşte
Şi ţara se prăduieşte!

P-amândoi în fund ne doare
Că în haos ţara moare.
Eu ţi-s frate, tu-mi eşti frate,
Să furăm cât se mai poate!

În guvern hai cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să crească banu' mare
Mai rapid în buzunare.

Dăm pomană ş-un pişcot
Prostului cu drept de vot
Că oricum în România
Noi facem paranghelia.

Magazin cu haine de militian...

De curand de cand a inceput aglomeratia prin tot orasul, am inceput sa am timp sa privesc mai cu atentie strazile pe care merg cu masina bara la bara cu alti norocosi ca mine. Asadar, dimineata, 8:30 in dreptul OMV-ului de pe Traian, mai bag in viteza de vreo 10-15 ori, mai las un nene sa se bage ca si asa nu am unde sa ma duc, ma uit la ceas 8:35, acum am trecut cu 10 metri de OMV. Mai bag iar vreo 10-15 viteze, un adormit gata sa se urce pe mine, eu claxonat la el, el injurat la mine. Nici dreptul tau nu mai e chiar dreptul tau in trafic, hmmm bine de stiut. Asadar 8:40, si eu desi nu am mancat nimic de dimineata, nici macar sapun, aveam spume la gura, clabuci, multi clabuci. Priveam strada, priveam aglomeratia, tiganii care erau cu noaptea in cap pe strada si… si un magazin cu hainute de militieni. Au primit colectia primavara vara 2010? Au discounturi? La 2 sepci 1 pulan gratuit? Au costume si pentru gogosarii aia de zici ca sunt berbeci de daramat usile, dar pusi din greseala in intersectie? Ma uitam, poate e cumva magazin de inchiriat costume, ca tot vine halloweenul si romanul e dornic sa se costumeze in Garcea. Adica e si de inteles sincer, tot anul sa te tii destept, sa fii sau sa te prefaci nu are importanta, cred ca o zi pe an merita sa te costumezi intr-un prost. Hmmm sunt rau, nu toti militienii sunt prosti, dar aia care nu sunt se numesc politisti. Ma si gandeam, ma frate, daca o sa ma stabilesc prin zona asta, o sa fac un copil si ies si eu cu el pe la Zoo. Uite tati ce jungla e in trafic, uite tati vaca aia cum trece strada, uite tati la negrii aia pe acolo cum stau in jurul sefului de trib, uite tati… magazin cu hainute de militian. Cum ar fi sa am un copil care sa i se puna pata sa ii cumpar hainute de acolo, ca el vrea sa se faca politist. Cum o sa ii zi eu: Icsulica nu iti ia tata hainute de politist, ca astia mor de foame daca-s cinstiti si sunt injurati de mama daca iau spaga. Ar avea cineva inima sa ii sfarame visul unui copilas care vrea sa se faca politist. Nu cred.

Dar lasand gluma doua masini mai in spate, ma gandesc ca hainele alea sunt pentru politisti, dar de cand se vand la magazin? Si mai important, cum mergi sa iti cumperi din alea? Te intreaba de legitimatia de politist, sau iti da intrebare de verificare:

- Cat face radical din 4?
- Hmmm… 3?
- Ce masura purtati domnu plutonier?

Sper ca nu se vand oricui, ca nu vreau sa ma trezesc cu toti papagalii care isi cumpara o sapca si o pun in masina ca sa fie smecheri, sau un baston de pulitai ca sa isi faca lo prin trafic.

O prietenie trece si prin foc...

Uneori stau si ma gandesc Doamne
Nu stiu cum sa ii multumesc, cum,
Sa-i mutumesc pentru tot ce a facut,
Mi-a dat curaj sa devin cine acum sunt,
Ca m-a intarit:''Hey... mergi inainte,
O sa ai parte si de fapte nu doar de cuvinte!
Orice ar fi voi fi aici mereu,
Sti bine te poti baza, ai sprijinu' meu,
Mi-ai dat Doamne tot ce-i mai frumos... nu se putea...
Mi-ai dat speranta s-o traiesc si-o traiesc prin ea
Daca as putea i-as da parte din mine
Vreau sa o vad zambind, urland de fericire
Se spune ca putem s-o luam de la capat,
Sa dau peste amintiri, asa doar in treacat
Ca astazi cazi, te ridici, maine-ti trece
Sa-i amintesc ca unde-s doi puterea creste
Ca impreuna trecem peste tot
Ca o prietenie trece si prin FOC !!!

Ziua celor 44 de pahare sau sacrificiul pentru traditie

Exista un moment, sau o zi, in viata fiecarui barbat in care trebuie sa faca ceea ce-i corect: sa nu fie egoist, sa se gandesca la poporul caruia ii apartine si la prietenii sai. Aceasta zi este 9 martie.

Dupa atatea zile in care se aduc omagii fiintei supreme, femeia, iata ca a venit si randul barbatilor. 9 martie e Ziua Mucenicilor, Ziua celor 44 de pahare de vin pe care e musai ca un barbat sa le bea.

Nu de alta, dar asa cere traditia. Paharele de vin sunt inchinate in cinstea celor 40 de Mucenici Martiri ce s-au sacrificat acum 2000 de ani pentru credinta crestina.

Romanul, de felul sau mai generos, a mai adaugat 4 la numarul initial. Traditia mai spune ca in aceasta zi, femeia trebuie sa faca mucenici, iar barbatul sa afume casa, pentru ca anul in curs sa le aduca prosperitate si sanatate. Si daca tot veni vorba de de fum... de ce nu s-ar afuma si ei? Ca doar, deh! Daca asupra casei are astfel de efecte, asupra barbatului de ce nu ar avea?

Femeia in aceasta zi nu prea are ce sa comenteze. In fond, barbatul nu face decat sa respecte traditia, aducandu-si aportul la perpetuarea valorilor ce dau autenticitate poporului roman. Si mai mult de atat, vinul rosu in credinta crestin-ortodoxa e considerat a fi sacru. E sangele Domnului, nu? Iata, doamnelor, ca barbatii nu gresesc deloc, ba din contra! Pana la urma totul se rezuma la marimea paharului, nu?

Exista o explicatie!
Pentru fiecare pahar dat pe gat, exista o explicatie. Fiecare?se bucura de?o semnificatie aparte. Astfel, primul pahar e doar pentru a degusta vinul. Al doilea pahar vine din necesitatea de a te acomoda cu buchetul licorii. Al treilea, al patrulea si al cincilea sunt pentru a nu-ti dezamagi amicii cu care ai iesit la bauta. Trebuie sa ii sustii in initiativa lor. Ca doar prietenul la nevoie se cunoaste, nu?

Pe la al saselea pahar incepi sa uiti ca afara e frig, iti dai seama ca esti imbracat prea gros, mai dai jos o bluza. Incepi sa uiti de probleme, sa te dezinhibi, sa razi, sa faci bancuri deocheate. Dar, te gandesti ca e un drum lung de parcurs pana la 44, asa ca te hotarasti s-o iei mai usor. Aici intervine momentul de panica. Efectul licorii fermecate?incepe sa treaca. Iti aduci aminte de datorii, de probleme, de salariul pe care-l primesti abia peste 27 de zile. Asa ca... te pui pe treaba. Desigur, din solidaritate. Doar nu vrei sa le strici cheful celorlalti, nu?

Si uite-asa ajungi la al 13-lea. Vai! Asta-i numar cu ghinion, nu te poti opri la 13, si-l dai repede pe gat pe cel de-al 14-lea. Si tot asa... chelnerita incepe sa ti se para draguta, atmosfera e din ce in ce mai placuta. Cand te opresti? Pai, cu putin noroc o sa-ti dai seama ca functia locomotorie nu mai raspunde stimulilor si?te hotarasti sa chemi un taxi.

Daca ai fost baiat destept, nu ai venit la crasma cu masina. Si daca totusi ai facut-o, nu-i nimic, o iei maine din parcarea in care ai lasat-o. Partea buna e ca tu vei ajunge acasa prea "obosit" ca sa mai bagi in seama tipetele femeii care-ti vrea numai binele si adormi instantaneu. Cand te trezesti, acasa ori la spital, bea putina zeama de varza... asta-i leac din batrani!?Bineinteles, totul tine de traditie...

Fumatul pe timp de criza si alte placeri

La cât de scumpe au devenit țigările, sincer mă întreb, în cazul oamenilor cu venituri obișnuite pentru țara asta, de ce dracu mai fumează. Totuși se fumează în prostie, toate barurile sunt blurate de fumul țigărilor. E clar pentru mine că sunt dependenți, pentru că altfel s-ar lăsa, sau dacă fumează de placere, ar fuma puțin, una două țigări pe seară, dar eu vad cum fumează jumate de pachet în două ore. Asta înseamnă câte un pachet în fiecare zi, adică în jur de 9-10 lei, cam 300 de lei pe lună. Cunosc oameni care dau și 500 de lei pe lună pe țigări, cu toate că au venituri modeste. De regulă la banii ăștia se mai adaugă și băutura, probabil încă pe atât.

Și mie îmi plac mult diverse chestii la care îmi e greu să renunț, dar asta nu înseamnă că o să renunț la mâncare sau am sa merg pe jos ca să îmi pot satisface poftele ca un copil mic. O senzație care îmi place foarte mult e primul pahar de cola dintr-o sticlă proaspăt deschisă, atunci când deschid sticla de cola și beau acel prim pahar “înțepător pentru nas”. Dar dacă lăsăm senzația la o parte, Cola e o mizerie de băutură, practic mult zahăr cu colorant și sifon. O gură de cola nu omoară pe nimeni, dar până la urmă pot să mă lipsesc de cola și să aleg în loc un suc bun de mere, și el ajutat de chimia alimentară, dar mai puțin artificial și toxic.

Cel puțin pe mine criza financiară m-a făcut să reevaluez tot ce mânânc și beau. Multe chestii s-au scumpit, iar altele par tot mai neaccesibile pentru portofelul tot mai subțire. De fapt nu am nevoie de o mulțime de mizerii pe care le cumpăram doar ca să ronțăi ceva sau ca să nu beau apă. Cât timp pot cumpăra 3 kiwi cu 1 leu și 3 portocale cu 2 lei, de ce să cumpăr un suc aproape 100% artificial cu 5 lei? Decât să iei o cola mai bine cumperi o bere, este mai bună și mai sănătoasă… exemplele sunt multe, dar totul e degeaba dacă ești comod.

Despre romantism...

Oficial, azi nu mai e la modă romantismul, dar e foarte comercial, se vorbeşte mult despre asta şi se vinde bine. Cică femeile adoră romantismul (cel puţin aşa scrie in ziar şi se aude în media). Mă enervează când aud pe câte una care ia apărarea femeilor romantice şi trage un semnal de alarmă în privinţa “bărbaţilor de azi” care nu mai ştiu să aducă o floare sau să recite o poezie (hă?!) “alesei inimii”…
Dacă romantismul ar fi o haleală, toate femeile ar fi grase, dar în realitate nevoia de romantism e mai mult un mit. Nu e o mâncare ci mai degrabă un condiment opţional, pe care îl pui la final în “ciorbă”, după gust. Deci poftă bună!

Normal că bărbaţii nu-s romantici, pentru că nu mai sunt vremurile alea cu turnir şi dragoni, prinţi broască din poveste şi menestreli sub balcon. Deh, dragonii au dispărut, menestrelii cântă manele, iar să fi broască aşteptând sărutul unei prinţese nu mai e cool.

Dacă azi vi cu o floare la o fată aia se întreabă imediat, ăsta ce are de gând, vrea să mă vrăjească… neah… nu ştiu, mai bine nu ies cu el, uite G|G| duru nu-mi aduce flori, dar e mai cool. Dacă începi cu vorbe dulci şi complimente o să zâmbească dar va zice, fato, ăsta mă abureşte, ce crede el, că eu o să pun botu`? Dacă mai apuci să zici o poezie, va zice imediat.. ăsta-i un freak, îi nebun… mai bine îl pun pe “ignore”, ce e sigur e sigur .. nush, nu vreau să mă complic, dacă nu mai scap de el?

Mai e faza aia cu “dulce”. Pentru femei e de audienţă să afle că un sexy-macho ca Cristi Chivu e un sensibilos şi jumătate, un “dulcik”. Eu un subiect de canapea. Dar totuşi trebuie să fi macho ca să mai aibe rost să fi “dulce”. Şi care macho zice poezii? Dacă ai fost marcat cu “dulce” atunci poţi să te dai cu ceva fin pe la gât ca să nu te deranjeze la început lesa de căţeluş dulce care vei fi. Alchimia dragostei nu e aceeaşi cu “ştiinţa” nevoilor practice. Aşadar, mikiduţa – potaia dulce – a blondei de la drept aduce ziarul la pat, în timp ce alt cocoş cântă stapânei de dimineaţă!

Şi atunci, care e faza cu romantismul? Niciuna. Vinde popcorn. E un standard. Trebuia inventat, ca să fie. E “trendy” ca de Valentine’s să dăruieşti un kitsch “romantic” iubitei, pentru că deh, altfel eşti un băiat rău. E cam răsuflat dar obligatoriu să iei mărţişor, pentru că altfel eşti naşpa sau zgârcit, şi e normal să iei flori la suprapreţ de 8 martie pentru iubită şi toate femeile din familia ei. Dacă uiţi de “aniversarea noastră” nu faci decât să măreşti rândul de femei care ţipă că bărbaţii sunt nişte insensibili, dar până la urmă, dacă femeile ar fi aşa de OK, cum le place să se creadă, nu s-ar vinde atâta bere prin terase. Prietenii ştiu de ce!

Am invatat...

Am invatat... ca nimeni nu este perfect...
Pina cind nu te indragostesti.
Am invatat ...ca viata e dura...
Dar eu si mai si!!!
Am invatat ...ca
sansele nu trebuie niciodata sa le pierzi.
Acelea pe care le pierzi tu le
prinde din zbor o alta persoana.
Am invatat ca atunci cind porti pica si
amaraciune fericirea se duce in alta parte.

Am invatat...
Ca ar trebui mereu folosite vorbe
bune...Pentru ca
miine poate va trebui sa le retragi.
Am invatat ca un suris
e un mod economic
pentru a-ti imbunatati aspectul.
Am invatat
ca nu pot sa aleg
cum ma simt...
Dar pot mereu sa fac cate ceva.
Am invatat...ca
atunci cand fiul tau
nou nascut iti tine degetul in micul lui
pumn... s-a lipit de tine pentru toata viata.

Am invatat...ca toti
vor sa traiasca in varful
muntelui...Dar toata fericirea si
cresterea au loc in timpul urcusului.

Am invatat ...ca trebuie sa te bucuri
de calatorie si sa nu te gandesti doar la scopul ei.

Am invatat ...
ca e mai bine
sa dai sfaturi doar in doua
situatii...
Cand sunt cerute si cand
de ele depinde viata cuiva.

Am invatat ca...
cu cat irosesc mai putin timpul...
mai multe lucruri reusesc sa
fac.

Toate lacrimile

Ea: Vreau sa ma tii de mana.

El: Te tin. Dar te costa o lacrima. Si pun si eu una.

Ea: Saruta-ma!

El: Sigur, te costa alta lacrima. Si mai pun si eu una.

Ea: Vreau sa ma iubesti.

El: Hmm... Bine, dar asta inseamna mai multe lacrimi... Si am sa pun si eu.

Ea: Vreau sa ramai cu mine pentru totdeauna.

El: Offf...

Ea: Ce e?

El: De ce n-ai zis asa de la inceput?
Nu mai plange... sunt al tau.

Sarutul...

Cred ca exista mii de raspunsuri distincte la intrebarea "ce e sarutul?". Si totusi... Ce inseamna el?
E o dovada a iubirii!? Hmm... De asta ma indoiesc. E atat de usor sa saruti... de iubit e putin mai greu. O dovada ca placi pe cineva!? Aici e putin mai probabil dar tot nu e o dovada 100%. Atunci ce a mai ramas? Un acord intre doua persoane!?

My point is: unu, sarutul nu poate fi generalizat. Pentru cineva poate insemna iubire, pentru altcineva atractie fizica, curiozitate, placere, ori... o etapa; ceva ce trebuie scos din drum cat mai repede, s.a.m.d.
Doi... doi... am sa fiu acea persoana care zice ca sarutul nu e atat de important. E supraestimat. E magic, e frumos, e placut, si e plin de semnificatii (care depind de la o persoana/situatie la alta) dar i s-a pus in mod nedrept in carca simbolizarea iubirii. Ori relatiei, ori whatever.
Pentru ca nu cred ca o relatie care merita avuta incepe cu un sarut. Nu cred ca o relatie trebuie sa aiba loc din cauza sarutului. Cred ca primul sarut dintre doua persoane trebuie sa fie doar varful... finalul... rezultatul... unui dans dragut avut cu celalalt. Mai importante decat sarutul sunt dorinta, emotia, zambetul, privirea, romantismul... toate acele lucruri mici mici de tot care exista inainte... care in comparatie cu sarutul... nu pot minti niciodata.

Anyway, fie ca e primul sarut, cel mai memorabil din toate, cel de care iti amintesti cel mai clar cand te gandesti la o relatie din trecut, ultimul sarut, acea amintire dulce amaruie, ori un sarut de buna dimineata... el nu trebuie sa fie scopul ori sa aiba vreun scop. Trebuie sa vina pentru ca asa vrea el.

Oamenii secolului 21...

Mi-am imaginat ceva mai devreme fascinatia unui extraterestru verde cu ochii mari fata de viata sociala a ceea ce numim noi 'homo sapiens sapiens.'
Cred ca ar ramane cu gura-i mica si urat mirositoare pentru nasul nostru deschisa cand ar vedea cat de mult se invarte omul pe dupa deget si cat de multe reguli am inventat si respectat de-a lungul timpului, mai ales cele din secolul 21. Sunt convins ca oricine care s-ar pune cu succes in locul piticaniei verzi, ar reusi sa fie fascinat. Incercati.

Lasand aia balta, ma mai enerveaza ca oamenii secolului 21 sunt atat de grabiti. Intotdeauna trebuie sa ajunga undeva sau sa faca ceva.
Vrem sa crestem? Vrem sa derulam anii inainte pana ne intalnim perechea pentru ca vai viata nu are rost pana atunci? Ori vrem sa avem serviciu mai repede si sa plecam de la 'parintii astia enervanti'?
Ma enerveaza ca isi trateaza viata ca pe o programare la dentist. Ma enerveaza ca se apuca sa citeasca o revista ori sa se joace pe mobil ca sa treaca viata mai repede.

Ma enerveaza cei care stiu mai multe despre cat damage face o arma pe o anumita armura intr-o anumita situatie decat unde este, ce face, si unde vrea sa fie peste ani.

Hmm... pai noi, oamenii secolului 21, noi traim clipa. Universul s-asa va muri in cateva miliarde de ani; facem ce vrem acuma. Daca avem chef sa fumam ori sa bem, apai fumam si bem, da? Noi oamenii am face orice extraterestru ori oripilat, ori extrem de invidios pe orgiile noastre.
Noi suntem cei ce facem sex in relatii fara trecut si fara viitor. Noi facem emisiuni despre iubire si moarte. Tot noua ne si pasa de aproapele nostru, dar doar pana schimbam canalul. Noi ne violam si ne omoram si ne vindem droguri. Noi ne mintim, ne furam si ne tradam.

Adevarul doare....

Poate ca te mira acest mesaj dar sa nu il iei ca pe un lucru rau, nici tu si nici iubitul tau. Imi pare rau ca m-am bagat peste relatia voastra si ca mi-am dorit sa fie ceva intre noi. Esti o fata speciala si sunt sigur ca ai ales sa ai langa tine o persoana la fel de desteapta si speciala ca si tine. Nu-mi pare rau ca te-am cunoscut si sa stii ca voi simti intotdeauna ceva deosebit pentru tine!!!

Sa ai parte de o viata plina de realizari si reusite atat pe plan profesional cat si pe plan sentimental si sa lupti intotdeauna sa realizezi ceea ce ti-ai propus.

Imi pare rau ca nu ti-am putut transmite toate aceste ganduri personal si ca a trebuit sa recurg la o metoda considerata de unii atat de stupida! Oricand vei avea nevoie sa discuti cu cineva sa stii ca vei putea apela la mine, daca vei simti nevoia sa o faci! Inca o data imi pare bine ca ai aparut in viata mea si ca te-am cunoscut. Te pup si sper ca toate discutiile pe care le-am avut sa nu te determine sa te indepartezi de mine si sa mentinem chiar si o amicitie!

Fericire...

Fericire... stare in care in fiecare dimineata pasesti razand, o emotie sublima, o floare pura neatinsa de raze murdare... In fiecare din noi se naste un ideal... fericirea absoluta, dar pentru a reusi de ce avem nevoie???!!?!? Esti fericit daca ai langa tine o persoana caruia simti nevoia sa-i plangi pe umar? Poti iubi cu tot sufletul si poti plange din toata inima. A fi om inseamna a gresi si fiecare greseala aduce un suspin, dar prin greseala invatam sa fim mai buni sau poate nu... Omul reuseste sa creeze o stare de vraja, atinge apogeul, cuprinde fericirea dar... doar fractiuni de secunda pentru ca apoi sa se prabuseasca in propria eroare... Omul nu e in stare sa pastreze paradisul, suntem pacatosi din fire si distrugem tot ce-i frumos... Pentru multi fericirea nu exista, pentru multi acest cuvant este folosit pentru a descrie o stare de spirit, dar pentru mine este mai mult decat atat. Avem nevoie de magia ce roieste-n jurul ei; fericirea este ca un elixir fara de care viata n-ar avea culoare... Totusi sunt multe intrebari fara raspuns. Daca fericirea e apusul suferintei de ce de cele mai multe ori plangem de fericire?? De ce intervin lacrimile daca se presupune ca ar trebui sa zambim??? Daca fericirea nu ar exista cum ar fi viata omului???!!!?!?!?!?!?!?! Daca un om ar avea nevoie de prietenie si iubire pentru a fi fericit, ce s-ar intampla daca fericirea ar disparea?? Ar mai supravietui iubirea??? Pentru fiecare persoana in parte fericirea se manifesta diferit... dar fie bogat, fie sarac omul nu se multumeste niciodata, cu cat ai cu atat vrei mai mult... nu exista fericirea absoluta... nu suntem multumiti de ceea ce avem si riscam sa pierdem si putinul ce da sens vietii noastre. Ne plangem pentru orice mic obstacol pe care de multe ori ni-l punem singuri in fata. Suntem fericiti cand le depasim, suntem fericiti cand reusim ce ne-am propus, dar de ce suntem fericiti de necazul altuia??? Ce denumire poarta acest sentiment?? E tot fericire??? Daca da, e o fericire meschina, mai degraba placere bolnava... durerea altuia sa plateasca si sa hraneasca zambetul tau! Fericirea e asa cum fiecare o percepe, difera si va diferi mereu, are o definitie flexibila si se schimba in functie de cat de mult adancesti in viata.

E un inger pentru fiecare

Mult timp am avut impresia ca viata mea va incepe in curand, adevarata mea viata. Dar mereu aveam greutati de infruntat, mereu ceva de rezolvat, o incurcatura care cerea timp, datorii inca nerezolvate. Dupa aceea, viata ar fi inceput. In fine, am inteles ca aceste obstacole SUNT viata!

Privesc de sus, din spatele ferestrei de la mansarda in care sunt de obicei. Aici timpul sta in loc, la propriu. Ceas de mana nu port, aproape niciodata; ceasul electronic se defecteaza frecvent si in mod inexplicabil; telefonul nu suna, drept urmare nu-l bag in seama; iar atunci cand sunt in fata monitorului sunt captiv in conversatii magice sau prizonierul unor texte fascinante, incat nu-mi amintesc sa ma uit cat e ora.

Stiu sigur cand e 10, fiindca atunci deschid instinctual aparatul radio, si mai stiu ca atunci cand l-am inchis e 12. Daca va ganditi ca e perfect normal, va spun ca nu-i. (ceea ce pare a fi o simpla obisnuinta, lucreaza cot-la-cot cu ceasul meu biologic).

Stirile ma plictisesc intotdeauna si de ceva vreme, am inceput sa urasc (de-a dreptul) “politaii”. Lumea lui Bach mi-e total straina si total antipatica. Mai nou, Bach insusi mi-e antipatic, prin simplul fapt ca exista si ca se pierde prea multa energie discutand despre el.

I.J.P.-ul “doarme pe el”, cand eu ma -ntorc spre casa si dau de huliganii de la colt, cu nasurile albe de prafuri si cu hainele-mbacsite de fum; sau cand aceiasi huligani inghesuie intr-o scara vreo fata, avand planuri de secs, condusi, evident, de aceeasi “vesniCA CAmpioana”: Maria Ioana. (Asta ca sa raspund cuiva, de ce sunt anti “trage-si-tu-un-fum-ca-n'are-nimic”).

Asadar, mi se rupe si mie, cum i se rupe si I.J.P-ului de noi (Ca o remarca: Daca I.J.P.-ul era o persoana in carne si oase ar fi fost cu siguranta un milog, pomanagiu, intretinut de mine, si de tine si de neamurile noastre etc., etc., etc.).

“I hate cops”, se aude vocea de la radio, si sunt total de acord.

E liniste din nou, semn ca e deja ora 12, eu sunt tot la mansarda privind de sus orasul…

Pe o straduta ingusta si prafuita, trece o fetita…
…………………………………………………………………………………………………….
E vesela si neastamparata. Are colanti si tenesi roz. Ingrijorator de slabuta, cand alearga de colo-colo, ti-e teama sa nu se prabuseasca. E tunsa ca baietii, dar e feminina … si rade tare.
Afara e primavara, e copilarie, e lumina.
…………………………………………………………………………………………………….

O inveleste un Cer azur fara nori si-o mangaie o portocala pe umeri. Acum, are codita si fusta... si poarta pantofi de lac...

O strang, se vede clar c-o strang. Dar i-a primit cadou si-i poarta cu placere.
Are pe cap, o coronita din flori de plastic si isi tine strans de mana, mama.
Sarbatoresc amandoua sfarsitul anului scolar, caci tatal … Dar au macar tort de inghetata. (Simt dintr-o data gust de inghetata, nu-i de capsuni cum o prefer de cativa ani, e de cacao … pe vremea aceea, era bun tot ce-i placea ei).
Afara e primavara, e copilarie, e speranta.
……………………………………………………………………………………………………..

O vad trecand din nou, acum isi poarta parul lung si ondulat, e imbracata-n jeans, are sandale si un top destul de decupat.
Baietii isi dau coate, si chicotesc.
Dar ea are o lacrima pe obraz, prima lacrima.
Afara e vara si cald, e adolescenta, e zbucium.
……………………………………………………………………..
Trece … Vine … Ea e timpul. Si trece uneori atat de incet, alteori atat de repede. Ma plictisesc cand timpul sta … as vrea sa plec … as vrea sa-l vad si atunci timpul ar putea sa stea. Secundele sa nu mai treaca, doar inima sa bata si Luna sa rasara. Sa fie inca o seara magica. Gesturi si visuri a caror “Limita e la Cer”.
…………………………………………………………………………………………………….

Se vad pe chipul ei cute, de ingrijorare, dar are mandrie-n privire si lacrimi de fericire in ochii aceia de foc, peste care anii nu trec.
Merge la bratul unui barbat, imbracat in mister si-n bijuteria de pe inelar si isi tine strans de mana fetita cu codite, fusta si pantofi de lac, care poarta pe cap o coronita din flori de crini si trandafiri.
Au tort de inghetata (de capsuni) si sarbatoresc sfarsitul primului an de scoala. Sarbatoresc toti trei!
Afara e vara, e liniste, e maturitate.
……………………………………………………………………………………………………
Clar, timpul a stat si ma sufoca. Mi-au patruns amintirile in corp si curg o data cu sangele si imi inunda fiecare particica. As vrea sa sune telefonul, dar inca e liniste. Strang cu putere, in pumn, o bratara in loc de-un brat, fiindca-mi creaza un sentiment de siguranta.
Inca nu suna, poate ca e totusi devreme…
…………………………………………………………………………………………………….
Poate ca am sa vad la Istanbul, covoare mai pretioase decat acesta, dar nicidecum mai frumoase. Nimeni nu poate impleti covor din frunze. Nimeni, in afara de ea, care sta acum in singuratate, ghemuita pe o bancuta stacojie.

Priveste in zare si asteapta… Asteapta seara de vineri si dimineata de luni; asteapta sa treaca vara si toamna si iarna. Asteapta sa rasara din nou Luna, fiindca de multa vreme cerul sufletului ei are culoarea bleumarin-negru si este presarat de scantei argintii.
Dar noaptea nu vine… si poate ca ea nu o s-o mai prinda. Copila poarta acum blue-jeans, sandale si top decupat si varsa prima lacrima. Iar umarul pe care-si rezema tamplele obosite, e stalp de rezistenta in ceata de Heruvimi. Isi jura in fiecare noapte ca se vor revedea in vis, la aceeasi ora tarzie cand sunt feriti de ochii indiscretilor, sub felinarul unde s-au iubit intaia oara.
El ii saruta mainile si-i spune: “Nu plange iubito! E un inger pentru fiecare” si se transforma apoi in aerul pe care ea il respira, pana a doua noapte, cand se vor regasi din nou in vis, la aceeasi ora, sub felinarul unde s-au iubit intaia oara.

Afara e toamna, e singuratate, e tristete.
……………………………………………………………………………………………………..
N-am intalnit alti ochi mai tristi… singuratatea si durerea ei mi-au frant inima. Am auzit batand ceasul. E ceasul acelui “niciodata de acum inainte” … femeia cu ochii tristi nu mai e. Nimeni nu-si mai aduce aminte de cei mai buni din trecut, de ea… iar aplauzele trec, trofeele se prafuiesc, invingatorii sunt uitati!
Parca pentru ultima data as vrea sa plang iubirea, dar e tarziu. Lacrimile nu mai curg si sufletul mi-a impietrit. Nu simt durerea, nici iubirea, nici ura, nici dor …
Pentru ultima data privesc Cerul gandindu-ma la ochii tai.

Pentru ultima data inchid ochii si te vad aici, langa mine.
Pentru ultima data mi-as dori sa simt respiratia ta calda.
Pentru ultima data as vrea sa aud bataia inimii tale.
Pentru ultima data as vrea sa radem impreuna – stii doar ca ador sa te vad zambind.
Pentru ultima data as vrea sa-mi saruti fruntea si sa ma strangi in brate.
Pentru ultima data as vrea sa te ating, sa te sarut, sa te cuprind …
Pentru ultima data as vrea sa-ti spun cat imi doresc sa facem dragoste la malul marii…
Pentru ultima data as vrea sa-ti spun ca te iubesc.
Pentru prima data vreau sa uit!
……………………………………………………………………………………………………
Vine … Trece … Uneori incet, alteori repede…
Ma pregatesc sa plec, nu stiu incotro, dar stiu c-am plans si merg sa-mi sterg lacrimile.
Oglinda e sparta … sapte nenorociti de ani, de ghinioane … oricum, ce rost mai au?
Lacrimile nu se sterg, sunt tatuate pe obraji, dar e ciudat sa vad … Sa vad doi ochi de foc, ochii aceia tristi … sunt ai tai.

…………………………………………………………………………………………………….
Port pe mana bratara si ma tin strans de brat , imi plec tamplele obosite pe umarul tau si impreuna soptim: “Nu plange copila, e un inger pentru fiecare”
Afara e iarna, totul e inghetat, noi nu mai suntem...

Un prieten adevarat...

În vitrina unui magazin de animale era un afis: “Catelusi de vânzare".
Un baietel de 10 ani intra si intreaba care-i pretul unui catelus. Vânzatorul îi raspunde ca pretul este între 100 si 200 lei. Baietelul baga mâna în buzunar, scoate câteva monezi. Numara 8 lei … si apoi întreaba: “As putea vedea catelusii?”
Vânzatorul zâmbeste. Fluiera, din magazin iese afara cateaua si în urma ei 5 catelusi frumosi. Al saselea catelus… ramase în urma si nu se apropia!
Baietelul întreaba: “De ce catelusul aceasta schioapata ?” Omul îi raspunse ca acesta s-a nascut cu o problema la picior si va schiopata toata viata! “Acesta-i catelusul pe care-l doresc”, a spus baietelul cu bucurie în glas. “Daca asta e dorinta ta, ti-l dau gratis!”
Copilul s-a suparat si a raspuns: “Nu-l vreau gratis, pretul lui e la fel ca si a celorlalti catei, îti voi da tot ce am la mine acum, si în fiecare luna îti voi plati 2 lei pâna voi achita pretul lui intreg !”
“Esti sigur ca vrei acest catelus? Niciodata nu va putea fugi sau juca sau sari precum ceilalti!” Baietelul s-a aplecat, si-a ridicat putin pantalonul si i-a aratat vânzatorului aparatul de fier ce-i sustinea piciorul strâmb.
“Nici eu nu pot alerga, de aceea acest catelus are nevoie de cineva care sa-l înteleaga!”
Ochii vânzatorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului: “Ma rog si sper ca fiecare catelus sa aibe pe cineva care sa-l iubeascasi sa-l aprecieze, asa precum tu îl vei iubi si aprecia pe acest catelus!”
Morala:
În viata nu conteaza cine esti, conteaza ca cineva sa te pretuiasca si sa te iubeasca neconditionat! Un prieten adevarat, este acela care soseste în timp ce ceilalti… dispar

Mama, am iesit cu prietenii...

"Am fost la o petrecere si mi-am adus aminte ceea ce mi-ai spus:

**SA NU BEAU ALCOOL**

Mi-ai cerut sa nu beau, avand in vedere ca trebuie sa conduc masina, si atunci am baut un Pepsi. Am fost foarte mandru de mine, ca am ascultat, cand cu drag mi-ai sugerat sa nu beau daca trebuie sa conduc, total contrar de ceea ce-mi spuneau prietenii...

Am facut o alegere sanatoasa si sfatul tau a fost corect. Cand s-a terminat petrecerea, oamenii au plecat, conducand fara a fi in conditia de a face acest lucru. Eu am luat masina mea, cu siguranta ca sunt in forma. Nu puteam sa-mi imaginez, mama, ca ma astepta... ceva... neasteptat!

Acum sunt aici, intins pe asfalt si aud un politist care zice: "baiatul care a provocat accidentul era beat".

Mama, vocea lui mi se pare atat de indepartata... Sangele meu e intins peste tot, si incerc din toate puterile mele sa nu plang. Aud medicii care spun:

**"Acest baiat nu va supravietui."**

Sunt sigur ca baiatul care conducea cealalta masina nici macar nu-si putea imagina... in timp ce mergea cu viteza maxima... Pana la urma el a decis sa bea si eu acum trebuie sa mor...

De ce oamenii fac toate acestea, mama? Stiind foarte bine ca pot distruge alte vieti? Durerea o simt ca pe un milion de pumnale care-mi sunt infipte toate odata. Spune-i surorii mele sa nu se sperie, spune-i tatalui sa fie tare. Cineva trebuia sa-i spuna acelui baiat ca nu poate conduce masina dupa ce a baut. Poate daca ai lui i-ar fi spus toate astea, eu acum n-as fi murit...

Respiratia mea incepe sa fie din ce in ce mai slaba, si incepe sa-mi fie frica.

Acestea sunt ultimele mele momente, si ma simt asa de... disperat... Mi-ar fi placut sa pot sa te imbratisez, mama, in timp ce sunt intins aici pe asfalt, murind. Mi-ar placea sa-ti spun ca te iubesc... pentru asta...

Te iubesc, si... adio..."

Aceste cuvinte au fost scrise de o jurnalista prezenta la accident. Baiatul inainte de a muri, a soptit aceste cuvinte, iar jurnalista le-a scris socata...

Un adevar crud, un articol mai mult decat necrutator, dar foarte multi dintre noi nu se gandesc la ce repercursiuni poate avea inconstienta noastra... Traim intr-o lume in plina expasiune si avem parte de masini si tehnologie puternica, inca de la varsta adolescentei, dar sincer nu cred ca suntem pregatiti sa o stapanim si sa o utilizam corespunzator...

Indubitabil avem in mana nu numai viata si viitorul nostru, dar si a celorlalti care se afla in jurul nostru... dar oare ne gandim vreodata in ansamblu la lucrurile astea? Sincer sa fiu eu nu m-am gandit pana nu am simtit pe pielea mea cat de scurta este viata...

"Voua de ce va este mai mult frica de inceput sau de sfarsit?"... Dar acum daca stam sa ne gandim, oare suntem indreptatiti sa le schimbam destinul unora catre un nou inceput sau catre un dureros sfarsit?

E greu sa te gandesti si la altii cand de tine ai foarte putin timp... vrei sa ti-l faci cat mai placut sa simti ca traiesti fiecare clipa, dar s-ar putea ca aceste clipe sa coste mai mult decat te-ai asteptat vreodata... Iti poate distruge toata viata ,tie, sau si mai rau, viata ta si a altora... Merita acest sacrifiu?

Niciodata nu ne-am gandit la asta, nu-i asa?

Un baiat si ... un Inger!!!

Spirit ratacitor...

Doar o poveste... alta poveste obisnuita. Pentru unii nu semnifica nimic, sunt doar niste randuri scrise pe o coala alba de hartie si totusi care ascund un anumit adevar...

El avea 21 ani, era inalt, brunet, dragut, si in visele lui era aceeasi fata dar... destinul... nu a mai vazut-o de 11 luni, nu mai stia nimic despre ea, si e greu de crezut dar inca o iubea... S-au cunoscut din intamplare intr-o seara de decembrie, mai exact 6 decembrie, nu putea sa uite acea zi. S-au intalnit intr-un loc banal, in parcul de langa blocul lui. Ea statea singura pe o banca si plangea. S-a asezat langa ea si a privit-o in ochi... a murmurat un "salut" si un "ce-ai patit, te pot ajuta?" dar nu a primit nici un raspuns. Ea a ridicat capul si a vrut sa fuga dar el a prins-o de mana brusc. Nu stia care era motivul dar pur si simplu nu putea sa o lase sa plece, asa trebuia sa se intample, asa era scris. Fata l-a intrebat "ce vrei? Lasa-ma, nu pot, nu trebuie sa mai stau aici, e deja tarziu si trebuie sa merg acasa". El a raspuns "vreau doar sa te ajut, ce s-a intamplat, ce ai patit?". Si-a tras mana din a lui si a tipat "nimeni nu vrea sa ma ajute, toti ma urasc, in toata viata mea e numai ura!". El, pastrandu-si calmul obisnuit i-a zis scurt "mai este loc si pentru iubire" si a sarutat-o. El a intrebat-o in soapta "unde stai? Cum te numesti? Vreau sa stiu mai multe despre tine...". Fata a ramas pe loc timp de cateva secunde, apoi i-a spus "iti voi povesti totul maine, si iti jur ca orice s-ar intampla vei afla totul despre mine, ne vedem tot aici, la aceeasi ora." Fata a fugit iar baiatul a strigat "te iubesc!". Ea l-a auzit s-a oprit pentru cateva clipe, si-a sters lacrimile si a plecat si-a urmat drumul in continuare...

Asta este povestea lor, poate ca suna ridicol dar a ajuns seara aceea pentru ca baiatul sa nu o uite si sa isi aminteasca mereu de promisiunea pe care fata nu a respectat-o caci baiatul nu a mai vazut-o din acea zi. Totusi el avea mereu vise in care ii aparea fata si ii cerea iertare. Ceea ce i se parea lui ciudat era faptul ca in toate visele pe care le avea cu ea aparea un anumit copac din parc, langa care era banca pe care au stat ei. El nu-i dadea totusi nici o importanta, pentru el erau doar cosmaruri, pentru fata erau adevaruri. O luna a trecut repede, si el o visa in continuare, dar visele pareau din ce in ce mai reale. A mai trecut un an, era 6 decembrie din nou. Se implinea un an de cand a cunoscut-o pe ea, fata misterioasa, cum obisnuia el sa o numeasca. Seara a plecat spre parcul de langa blocul sau si s-a asezat pe aceeasi banca. Astepta ca ea sa apara, stia ca acest lucru nu este posibil dar in sufletul sau speranta ramanea. Urmarea stele, norii, luna, umbrele copacilor, totul era la fel ca in acea seara dar... a tresarit brusc cand a vazut ca umbra copacului pe care el il tot visa avea forma fetei, cu acea rochie neagra pe care o purta acum un an. Ii era frica, voia sa se ridice si sa il vada mai bine deoarece fata ii zicea in vise ceva de un semn. Frica lui nu inceta dar brusc i-a aparut fata in minte, momentul cand s-au sarutat si si-a facut curaj. Se va apropia pentru ea, pentru ei amandoi, era prea ciudat, nu puteau fi simple cosmaruri, umbra copacului reflectand tot forma fetei. Cand a ajuns langa copac a putut vedea ceea ce fata voia demult sa ii spuna, ea si-a tinut promisiunea... pe copac se vedea scris numele, anii si adresa ei cu sange. Ploaia a inceput, si stiu ca suna ridicol, dar, a sters acele date. Parca a asteptat ca baiatul sa le vada pentru a le putea sterge.

Baiatul a fugit intreband pe fiecare om date despre acea strada, bloc, scara... pana la blocul fetei. A intrat in scara prafuita si darapanata dar acesta era singurul lucru la care el nu se gandea in acel moment. A vazut numele de familie al fetei si a urcat pana la etajul 4. Era tarziu, afara ploua, iar el voia sa sune la usa fetei, dar nu conta pentru el. Dupa un an, singurul lucru la care se mai gandea era sa o intalneasca din nou pe "fata misterioasa". A sunat la usa si i-a deschis un om in varsta palid, mic de statura si slab: "Buna seara, ma scuzati ca va deranjez la ora asta, Claudia este acasa?". Batranul s-a uitat mirat la el pentru cateva clipe, apoi i-a raspuns tremurand si cu lacrimi in ochi: "Nepoata implineste azi un an de cand a murit!"

Pentru prima data in multi ani baiatului iau dat lacrimile. A ramas socat mai mult timp, dar batranul, cand a vazut cat de afectat este l-a invitat in casa. L-a asezat la o masuta mica langa televizor si i-a pregatit o cana cu ceai. "De ce?", isi repeta el slabit." Asta a fost soarta ei... vrei sa afli totul?" il intreba batranul bland si il lua de mana. Cu un "da" hotarat din partea baiatului, bunicul fetei i-a povestit: "A murit intr-un accident, cand venea de la prietena ei din Dacia, seara, alerga si masina nu a mai putut sa o ocoleasca si a... ea a.." bunicul izbucni in plans."Murit!" zise scurt si socat baiatul." In aceeasi zi in care ne-am intalnit"... A plecat si acum mergea pe strada pustie, nu se auzea decat zgomotul pasilor sai, mergea fara nici o directie, voia doar sa uite de tot, se gandea ca a asteptat timp de un an doar o fantoma, un spirit ratacit si totusi nu avea cum sa o scoata brusc din gandurile lui, voia sa fie langa ea, sa-i ceara iertare sa o stranga in brate...

Mergea pe strada pustie, incerca sa se convinga ca nu s-a intamplat nimic, cauta ceva magic, o cauta pe ea, lacrimile ii cuprindeau din nou fata. Nu a mai suportat, a strigat-o tare, din toata inima stia ca e moarta dar astepta sa apara. A cazut inconstient pe cimentul rece si ud timp de cateva minute, dar a avut forta sa se ridice si voia sa se intoarca inapoi, nu putea fugi de realitate, era socat de tot ceea ce i se intamplase si in acelasi timp ii era frica, totul parea asa de absurd, asa de ireal.

Nu a apucat sa faca nici trei pasi inapoi caci a auzit un glas in soapta "Nu ma uita! Continua-ti drumul, te astept!" S-a intors incet si speriat inapoi si a vazut o lumina puternica la capatul drumului. Nu putea sa mearga mai departe, ii era frica, si totusi o astepta de un an, o iubea mai mult ca orice. Nu putea sa uite faptul ca ea si-a implinit promisiunea, acum era randul lui. A mers mai departe inainte. "Nu trebuie sa-ti fie frica, si eu te iubesc." spuse fata incet si bland. Baiatul inainta nesigur. A ajuns la lumina si a vazut-o din nou. Era ea dar... nu putea sa o stranga in brate, nu putea sa o atinga, era doar un spirit care desi o iubea ii inspira frica.

"Este ultima oara cand ne mai vedem, apropiete, trebuia sa ma tin de promisiune, ti-am promis ca ne vedem pe 7 decembrie, si aici sunt. Era ora 2 noaptea, trecuse de 6 decembrie, si fata nu isi uitase promisiunea, parca si acum baiatul o auzea ("ne vedem tot aici". Este ultima oara cand te voi mai vedea, dar nu imi pasa, te voi astepta ani de zile, iti jur, te voi astepta pana cand vei..." fata s-a oprit brusc, de parca nu ar fi vrut sa zica lucrul acesta. "Muri?" intreba baiatul calm, frica ii trecuse, singurul lucru care il mai deranja in acest moment era faptul ca nu o va mai vedea pe ea. "Da" spuse fata trista. "Ne vom vedea foarte curand, pentru ca eu fara tine nu pot sa traiesc." spuse direct si sigur pe el baiatul. "Nu, jura-mi ca nu o sa te sinucizi; te voi astepta, vei vedea ca anii trec repede, te rog fa-o pentru mine, eu voi fi mereu in visele tale si in ganduri. Vom putea vorbi in visele tale si..." i-a raspuns fata repede dar a fost intrerupta de el: "Prin vise? Doar prin vise? Vreau sa fiu mereu cu tine..." ii spuse baiatul hotarat. Fata, cu ochii in lacrimi si cu un lantisor de aur in mana ii spuse: "Asculta-ma, fa cu ti-am spus, tine, pastreaz-o sa-ti aminteasca de mine, nu ma vei putea vedea dar eu voi fi tot timpul langa tine, iti voi da semne, nu mai pot sta, te voi iubi mereu, adio!" Baiatul a tresarit brusc: "Nu, stai!", dar era prea tarziu, fata plecase.

Ramas singur, baiatul a cazut inconstient pe strada pustie.

O vedea pe ea in vis, ii cerea iertare ca a plecat asa brusc, ii explica motivele pentru care a facut-o, ii cerea parerea, ii povestea lucruri despre viata lui... dar era momentul sa se trezeasca, pe un pat dintr-un spital.

Trebuia sa infrunte realitatea, si totusi nu putea sa nu se gandeasca la ea....

Decembrie 2009...

- ....
- Auzi?
- Ce?
- N-ai auzit?
- Ce?
- Lumea...se schimba.Face zgomot.
- Nu aud...
- Nu esti atent...
- Nu. Nu aud.
- Fa-mi o poza te rog.
- De ce?
- Mi s-a facut dor de mine.
- Si? Uita-te-n oglinda.
- In oglinda e prezentul. Mi-e dor de cel care eram.
- Ti-e dor de trecut?
- Da.
- De ce?
- Trecutul e sigur. Acolo nu mi se mai poate intampla nimic...
- Eu iubesc prezentul.
- De ce?
- E imprevizibil.
- Vezi? Suntem diferiti...
- Ce iubesti la mine?
- Tot ce nu pot fi eu...
- Ninge...
- Da.
- O sa cumparam cadouri de Craciun?
- Da.
- O sa fie frumos?
- Da.
- Ca in copilarie?
- Nu.
- De ce?
- Nu vrei sa-ti fac poza aia?