joi, 26 mai 2011

Steaua a câştigat Cupa României pentru a 21-a oară în istoria sa

Formaţia Steaua Bucureşti a câştigat Cupa României-Timişoreana pentru a 21-a oară în istoria sa, după ce a învins, miercuri, pe stadionul Tineretului din Braşov, cu scorul de 2-1 (1-1), echipa Dinamo Bucureşti, în ultimul act al competiţiei.
Golurile echipei Steaua au fost marcate de Dică '24 şi Bărboianu '50 (autogol), în timp ce pentru formaţia Dinamo a marcat Torje '33.
În minutul 4, Bănel Nicoliţă a cerut penalti, arbitrul Marcel Avram a lăsat jocul să continue, iar managerul general al FC Steaua, Mihai Stoica, a alergat în teren pentru a protesta, dar nu a fost eliminat. El a strigat către tribuna oficială: "Nu se poate aşa ceva".
În minutul 13, Torje a lovit bara cu un şut de la 14 metri, lateral dreapta.
În minutul 16, Steaua a cerut cartonaş roşu, după un fault al lui Moţi asupra lui Bilaşco, cu talpa în frunte, însă fundaşul dinamovist a primit doar un cartonaş galben.
În minutul 21 a avut loc un conflict între antrenorul echipei Dinamo, Ioan Andone, şi Mihai Stoica, acesta din urmă reproşându-i tehnicianului maniera de arbitraj a lui Avram. Cei doi s-au înjurat.
În minutul 24, Steaua a deschis scorul prin Nicolae Dică, care a transformat o lovitură liberă de la 18 metri, printr-un şut la colţul lung al porţii apărate de Bălgrădean. După marcarea golului, Nicolae Dică a arătat spre tribune un tricou pe care era scris mesajul: "Oli, rămâi în Ghencea, aici e casa ta".
Dinamo a egalat în minutul 33, prin Gabriel Torje, care a marcat tot din lovitură liberă de la 18 metri, surprinzându-l pe portarul Ciprian Tătăruşanu cu un şut la firul ierbii pe colţul lung.
În minutul 50, Bărboianu, presat de Romeo Surdu, a trimis un şut de la aproximativ 20 de metri în proprie poartă, Steaua preluând conducerea pe tabela de marcaj.
Imediat după autogolul lui Bărboianu, fanii Stelei au aprins torţe în tribunele de pe stadionul Tineretului. Mihai Stoica a intrat imediat pe teren şi s-a îndreptat spre locul unde se aflau fanii stelişti, pentru a le cere să se calmeze. Ca urmare a intervenţiei sale, Mihai Stoica a fost trimis în tribune de centralul Marius Avram. La refuzul lui Stoica de a părăsi terenul, arbitrul a atenţionat echipele să vină la mijlocul terenului, după care s-a răzgândit, meciul continuând. Mihai Stoica a plecat în final în tribună.
În minutul 59, fanii dinamovişti au aruncat o torţă în teren în momentul în care Gabriel Torje se pregătea să centreze spre poarta apărată de Ciprian Tătăruşanu. Torje a reuşit să se ferească, torţa trecând la circa doi metri de jucătorul dinamovist şi meciul fiind oprit câteva momente.
Dinamo: 34. Bălgrădean - 18. Bărboianu, 21. Grigore, 4. Moţi, 16. Bordeanu - 5. Kone (20. Bakaj '73), 6. Mărgăritescu (9. Ţucudean '88) - 22. Torje, 7. C. Munteanu, 10. Alexe - 25. Dănciulescu (19. Ganea '67). Antrenor: Ioan Andone.
Steaua: 12. Tătăruşanu - 3. Emeghara, 6. Gardoş, 22. Galamaz, 14. Latovlevici - 5. Brandan - 16. Nicoliţă, 10. Tănase (4. Iliev '90), 24. Surdu - 20. Dică (26. Bicfalvi '62), 17. Bilaşco (7. Szekely '75). Antrenor: Cătălin Necula.
Cartonaşe galbene: Moţi '16, Torje '68, Mărgăritescu '78, Bakaj '90+2 / Bilaşco '75, Szekely '85, Tănase '90, Nicoliţă '90+4
Partida a fost arbitrată de o brigadă condusă la centru de Marius Avram, ajutat de asistenţii Micloş Nagy şi Sebastian Gheorghe, arbitru de rezervă fiind Robert Dumitru. Observatorul întâlnirii a fost Nicolae Grigorescu.
La pauză, nocturna de pe stadionul Tineretului a fost stinsă şi a avut loc un spectacol de lumini, lasere şi artificii, precum şi un show susţinut de trupa Extreme, cu acrobaţii pe funie. Aproape de mijlocul terenului a fost coborâtă o minge din mijlocul căreia au fost lansate artificii. O rafală de artificii a explodat între jucătorii stelişti care se aflau la încălzire.
Fanii dinamovişti au afişat mai multe bannere cu mesajele: "Curaj Mister", "Patru luni, trei săptămâni şi două zile, Olăroiu vă ţine în fitile", "E unicul derbi, dar îl vreţi interzis, vom fi în peluză fără compromis", "Un CNP şi o bază de date nu pot opri băieţii cu mentalitate". De asemenea a fost afişat un banner cu mesajul "Un ajutor divin într-un moment greu... împreună spre un nou trofeu", în acelaşi timp fiind desfăşurat un alt banner pe care era desenat Cătălin Hâldan, având aripi, iar în mâna dreaptă ţinând Cupa României.
De cealaltă parte, suporterii echipei Steaua au afişat următoarele bannere: "Doar din orgoliu, pentru vechiul club iubit", "1947 (semnul mai mare) decât 2003 (n.r. - când Gigi a preluat echipa)" şi "Alături de Neşu", iar fanii au format din veste colorate cifra 21 de culoare galbenă pe fundal roş-albastru.
Steaua nu a mai câştigat Cupa României din 1999.

luni, 18 aprilie 2011

DACĂ UN CURCUBEU AR DURA 15 MINUTE… NU S-AR MAI UITA NIMENI LA EL


Reţeta e simplă şi eficientă, se pare. Repetată poate ajunge aproape perfectă, adică poate minţi de fiecare dată alte şi alte ploi. O repeţi pînă-ţi iese.Nu-ţi permiţi să ţii un curcubeu mai mult de-un minut. Niciodată. Motivele sunt secrete, pentru cumpărători. Doar cei care au cumpărat deja le ştiu, dar ăia nu contează. Marfa cumpărată nu se returnează. O foloseşti şi arunci ambalajul. Ai grijă, totul trebuie să fie păstrat la rece şi ecologic. Cuburile de gheaţă nu ajută, încearcă un aisberg. Provenienţa e neimportantă. Şi… grăbeşte-te: calota glaciară se duce dracului.
Ciornele se ard, fără dovezi, trebuie originalitate maximă, ce te faci cu iluzia dacă ţi-o şuteşte altul şi îţi face harcea parcea ploile deja ameţite de aşa iluzie perfectă, doar a ta?
Aşadar, reţeta:
Ştergi curcubeul, iluzie, te ascunzi într-un nor. Ai  grijă înainte să aprinzi un foc. Dintr-o căpiţă de paie, desigur. Arde repede, eficient şi ai şi timpul potrivit de nici repede nici prea încet să arunci o vadră de apă. Fumul dens îţi ascunde  intrarea în nor.
Apoi, refaci iluzia: vopseşti cerul cu altă culoare, sufli din toţi bojocii să pară ceva sincer, îţi reglezi respiraţia la noua minciună, de fapt o repeţi pe aceiaşi dar cine să ştie?
E indicat să nu te complici în minciuni, să nu le încurci cu timpul, una e tocmai bună. O perfecţionezi doar, cîte puţin, mai schimbi în funcţie de materialul clientului o roată, o siguranţă, o destinaţie. Amănunte minore dar eficiente. Noii clienţii ai iluziilor vor cumpăra încîntaţi.
Tragi cu ochiul, din nor, doar o singură dată: cerul e corect redecorat, toată lumea aşezată în stal, poţi începe.
A, dacă simţi că s-ar putea să te suspecteze careva, naiba ştie se poate întîmpla ca vre-un vechi spectator să-şi amintească. Rezolvi scurt cu posibili suspecţi: dai o şpagă la magazia cu trăznete, le aplici doza letală, te asiguri, îţi vezi de treabă.
Ai înţeles pînă aici? bun, mai ai de făcut ceva incantaţii, cîteva tumbe ştrulumbatice(ba glumeţ, ba trist, ba … în funcţie de cumpărător cererea/oferta se reglează din mers, ai background,cum zic ăştia acuma) şi cam gata.
Ploile sunt pregătite, soarele îl ai la degetul mic.
Să înceapă noul spectacol: IA CURCUBEIE NEAMULE!, ofertă limitată, la preţ fără concurenţă(era cît pe ce să uit tocmai reclama, sufletul comerţului, păi nu?)

marți, 22 martie 2011

Cheia

Din seria "Mailuri sa primesc, ca am cui le da", acum vreo cateva zile am avut ocazia sa ma delectez cu o poezie. Stiu ca suna ciudat venind de la mine (nu e secret faptul ca poeziile imi provoaca serioase reactii alergice), dar asta chiar e tare, mai ales in ce priveste... variile conotatii. Sunt curioasa care din voi se prinde din prima si care vor fi nevoiti sa citeasca de mai multe ori. Eu a trebuit sa ma culeg de sub masa prima oara cand am citit-o. Va rog, fiti cat mai metaforici in comentarii. ENJOY!

CHEIA - Adrian Paunescu

Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu scanteie, cu o apa, c-o papusa
Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o usa .
Usa catre fericire, usa catre mangaiere
Usa ce spre taine duce galopand... luna de miere.
Usa catre inrobire, usa jugului etern
Usa care-ti deschide perspectiva spre infern.
De, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata
Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.
Si treaba se face bine si devine fericita
Nu cu cheia la-ntimplare, ci cu cheia potrivita,
Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
Dupa nunta si traditie are cheia ei si... basta!
Dar de iei un gen de usa , simpla, dubla sau de tei
Si-ai sa vezi ca merg la dinsa doua sau mai multe chei
Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal
Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
Ca sa-ti iei o alta usa , liber trebuie sa fii
Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!
Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta
Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta, sparta ...
Ca broasca atat e buna pana n-a scapat la chei,
Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu trei
E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa
Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapa
Usa este ca gaina, ca abia cand e batrana
Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.
Da, dar care om in viata nu si-a spus in gandul lui:
"Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui"?
Usa este ca un loto, zice pustiului un tata
Nu e nici o diferenta - dai un ban mai tragi odata
insa,dragul tatii, afla, nu tine cat vesnicia,
Ca exagerand cu joaca, ti se strica jucaria.
Am vazut o usa care a trait in viata toata
Ca o sfanta cuvioasa, si-a murit nedescuiata
A urlat la dansa cerul,cu o voce ca de crai:
Hei, stafie ingalbenita, poate vrei sa intri-n rai?
Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scandura uscata
Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot incuiata.
Ce te temi mereu de usa ! o sa-mi spuneti cu temei!
Habar n-am: Bun! Perfect!
Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.
Fiindca principalu-n lume, nu e gandul, nici ideea
Nu e focul si nici roata, principalul este cheia.
Si exista chei... O groaza, cati barbati, atatea chei,
Ca de cind e lumea lume, cheile le tin la ei.
Unele sint lungi si groase, sau subtiri ca un siret
Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset.
Principalul nu-i marimea, important - la orice usa -
E sa se lovesca cheia si sa fie... jucausa.
Sa nu se-ndoaie-n broasca si sa tina la-nvartit.
Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,
De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,
Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani,
Cheia de la TURNUL LONDREI sau facuta de tigani,
Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele
Tu te chinui toata viata cu o cheie de... sardele!
Merge ea cat merge bine, dar apoi prinde rugina
Si-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina!
Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata,
Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si gata!
Geaba-ncerci, geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire.
Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,
Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui!
Sunt atitea chei pe lume, cheia "sol " si cheia " FA ",
Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta.
Si... zicind cum zic batranii... la o tinerete noua,
Zici... privindu-ti... amintirea...
"AH, DE-AS FI AVUT EU DOUA! "

sâmbătă, 5 martie 2011

We are...

Sunt cine vreau sa fiu. Sunt cine vrei tu sa fiu. Suntem cine vrem noi sa fim.
Suntem doi, unul, altul, alta, maine, ieri,doua, unici, stersi, fericiti, mincinosi, magari, romantici, pasionali, iresponsabili,  eleganti.. suntem un  tot? Hai sa n-o ard prea romantic, nu de alta, dar ai si tu reputatia ta.
 Ne vad in oglinda, imbracati in Eva si Adam.. muscand din propriul nostru mar.. degustand din placerile cunoasterii ..savurandu-l. Marul e dulce, acru, sarat, umed , moale, proaspat... marul asta e de un rosu perfect.
Eu sunt reala, tu visezi. Si invers. Plutim, visam, devenim palpabili.. respiram.. o luam de la capat.
Suntem intr-un  film, mai jucam si teatru. Scene, scenete si tot felul de piese. Facem pe regizorii, actorii, producatorii.. pe rand. Fiecare la minutul potrivit. Ne inspiram, prestam si expiram. N-avem trac.

De data asta nu ma mai  uit in oglinda, ma uit la costumele noastre cusute cu ata alba.Ce frumos se impletesc...suntem energie acum. Vibram . Ne conectam la reteaua noastra.
Te vad pe tine in lumea mea, iar lumea ta se contopeste cu e mea. 
Suntem Soarele si Luna

Nu mai este...

   A fost frumos... Dar nu mai este... In alte circumstante poate ar mai fi durat... Si cea mai frumoasa prietenie se poate destrama... Asa cum si cei mai buni prieteni pot ajunge dusmani:(:((

joi, 24 februarie 2011

Obiceiuri de Dragobete...



Pe 24 februarie, in ziua cand Biserica Ortodoxa sarbatoreste Aflarea Capului Sfantului Ioan Botezatorul, spiritualitatea populara consemneaza ziua lui Dragobete, zeu al tineretii in Panteonul autohton, patron al dragostei si al bunei dispozitii.

La noi, Dragobete era ziua cand fetele si baietii se imbracau in haine de sarbatoare si, daca timpul era frumos, porneau in grupuri prin lunci si paduri, cantand si cautand primele flori de primavara. Fetele strangeau in aceasta zi ghiocei, viorele si tamaioase, pe care le puneau la icoane, pentru a le pastra pana la Sanziene, cand le aruncau in apele curgatoare. Daca, intamplator, se nimerea sa gaseasca si fragi infloriti, florile acestora erau adunate in buchete ce se puneau, mai apoi, in lautoarea fetelor, in timp ce se rosteau cuvintele:

"Floride fraga
Din luna lui Faur
La toata lumea sa fiu draga
Uraciunile sa le desparti".

In dimineata zilei de Dragobete fetele si femeile tinere strangeau zapada proaspata, o topeau si se spalau cu apa astfel obtinuta pe cap, crezand ca vor avea parul si tenul placute admiratorilor.

De obicei, tinerii, fete si baieti, se adunau mai multi la o casa, pentru a-si "face de Dragobete", fiind convinsi ca, in felul acesta, vor fi indragostiti intregul an, pana la viitorul Dragobete. Aceasta intalnire se transforma, adesea, intr-o adevarata petrecere, cu mancare si bautura. De multe ori baietii mergeau in satele vecine, chiuind si cantand peste dealuri, pentru a participa acolo la sarbatoarea Dragobetelui. Era o sarbatoare a grupurilor de tineri care ieseau din sat la padure, faceau o hora, se sarutau si se imbratisau. Avea toate trasaturile unei sarbatori premaritale, de antamare a unor relatii intre tinerii din comunitate, ce anticipau nuntile.

Uneori, fetele se acuzau unele pe altele pentru farmecele de uraciune facute impotriva adversarelor, dar de cele mai multe ori tinerii se intalneau pentru a-si face juraminte de prietenie.

Se mai credea ca in ziua de Dragobete pasarile nemigratoare se aduna in stoluri, ciripesc, isi aleg perechea si incep sa-si construiasca cuiburile, pasarile neimperecheate acum ramanand fara pui peste vara. Oamenii batrani tineau aceasta zi pentru friguri si alte boli.

Dragobetele era sarbatorit in unele locuri si la data de 1 martie, deoarece se considera ca el este fiul Dochiei si primul deschizator de primavara.

Obiceiurile de Dragobete, zi asteptata candva cu nerabdare de toti tinerii bucovineni, au fost in buna parte uitate, pastrandu-se doar in amintirea batranilor. Iar in ultimii ani, Dragobetele autohton risca sa fie dat cu desavarsire uitarii, el fiind inlocuit de acel Sfant Valentin ce nu are legatura cu spiritualitatea romaneasca.

Rostul Romaniei...


Când te desparţi din vina ta, încerci o vreme să te lupţi cu ireversibilul, îţi dai seama că n-are   sens, te lamentezi de formă şi renunţi. Când te desparţi din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de timp ca să înţelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas şi te chinui să pricepi    ce n-a fost bine şi unde ar fi trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum.
La fel se întâmplă şi atunci când te desparţi de ţara ta. Dezamăgit, înşelat, mânios, îndurerat. Nu ţi-e uşor s-o laşi. Ţara şi mama nu ţi le alegi. Te aşezi pe celălalt mal al lumii şi cauţi răspunsul: ce s-a întâmplat cu ţara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc?!


României i-a dispărut rostul. E o ţară fără rost, în orice sens vreţi voi. O ţară cu oameni fără rost, cu oraşe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, maşini şi ţoale fără rost, cu relaţii şi discuţii fără rost, cu minciuni şi înşelătorii care nu duc nicăieri.

Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia (batranii), pământul şi credinţa.
Bătrânii! România îi batjocoreşte cu sadism de 20 de ani. Îi ţine în foame şi în frig. Sunt umiliţi, bruscaţi de funcţionari, uitaţi de copii, călcaţi de maşini pe trecerea de pietoni. Sunt scoşi la vot, ca vitele, momiţi cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privaţi prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde şi bătute, asta au ajuns bătrânii noştri. Câini ţinuţi afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiţi. O fonotecă vie de experienţă şi înţelepciune a unei generaţii care a trăit atâtea grozăvii e ştearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor.
Pământul! Care pământ? Cine mai e legat de pământ în ţara aia? Cine-l mai are şi cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei susţine un program care se intitulează “Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajaţi să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supravieţui fără ajutoare de la ţările “prietene”.
La noi chestia asta se numeşte “agricultură de subzistenţă” şi lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca ţăranii să-şi cumpere roşiile şi şoriciul de la hypermarketuri franţuzeşti şi germane, că de-aia avem UE. Cântatul cocoşilor dimineaţa, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiţă până de Ignat, corcoduşele furate de la vecini şi iazul cu sălcii şi broaşte sunt imagini pe care castraţii de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot înţelege şi, prin urmare, le califică drept nişte arhaisme barbare. Să dispară!
Din beţivii, leneşii şi nebunii satului se trag ăştia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, ca nu erau în stare să-l muncească. Nu ştiu ce înseamnă pământul, câtă linişte şi câtă putere îţi dă, ce poveşti îţi spune şi cât sens aduce fiecărei dimineţi şi fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineaţa şi plecau la câmp cu ciorba în sufertaş. Pe toţi gângavii şi pe toţi puturoşii ăştia i-au făcut comuniştii primari, secretari de partid, şefi de puşcării sau de cămine culturale. Pe toţi ăştia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creştineşte.
Credinţa! O mai poartă doar bătrânii şi ţăranii, câţi mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume şi pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă şi flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or să moară oamenii ăştia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.
Avem, în schimb, o variantă modernă de credinţă, cu fermoar şi arici, prin care ţi se vâd şi ţâţele şi portofelul burduşit. Se poartă la nunţi, botezuri şi înmormântări, la alegeri, la inundaţii, la sfinţiri de sedii şi aghesmuiri de maşini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluţiei. Se accesorizează cu cruci făcute în grabă şi cu un “Tatăl nostru” spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. Scuze, domnu părinte, e urgent.
Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăştia depozite şi vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulţesc, credincioşii se împuţinează, sfinţii de pe pereţi se gândesc serios să aplice pentru viza de Canada.
Fetele noastre se prostituează până găsesc un italian bătrân şi cu bani, cu, care se mărită. Băieţii noştri fură bancomate, joacă la pokere şi beau de sting pentru că ştiu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează până găsesc un italian bătrân cu, care se mărită. Părinţii noştri pleacă să culeagă căpşuni şi să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct şi cancer pentru multinaţionalele lor, conduse de securiştii noştri.
Sună-ţi bunicii, pune o sămânţă într-un ghiveci şi aprinde o lumânare pentru vii şi pentru morţi.
Să trăieşti!!!

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Declaratie de dragoste

te gandesti mereu daca tot ce faci te va afecta sau nu in viitor ?!
te gandesti daca persoana de langa tine va fi cu tine toata viata ?!
te-ai intrebat daca fata care-ai cunoscut-o aseara vrea sa fie cu tine ?! … iti tresarea inima de fericire cand vedeai ca esti sub privirile ei ?! si ai vazut cum iti zambea inocent crezand ca doar asa o sa reuseasca sa iti fure si tie un zambet, dar tie iti era prea frica sa nu isi dea seama ca o placi…
… si parca ai fi vrut sa fii si mai aproape de ea chiar daca o tineai de mana, iar apoi ai fi vrut sa nu o lasi sa mearga la facultate, ci sa se plimbe cu tine prin parc in timp ce ii reciti o poezie compusa chiar de tine … si doar fantanile sa te ingane si cu un simplu sunet sa ii “gaghile urechile intr-un mod placut” …
dar te gandesti ca dupa toate astea ea o sa spuna acelasi lucru fixist ce iti suna ca un ecou in minte: “toti barbatii sunt niste porci” … si incerci din rasputeri sa tipi in gand ca tu nu esti la fel … poate te baga in seama si te exclude din acel “toti” in care ai intrat si tu fara sa te cunoasca macar …
si in cele din urma va ajunge sa iti fie sotie iubita, si intr-un moment de liniste cand ii vei face o declaratie de dragoste si te va vedea inca chinuit de afirmatia spusa cu mult timp in urma … iar ea va raspunde sec ca te-a determinat sa ii demonstrezi ca nu esti la fel …

Un pahar de vin rosu...

Relaxare cu un pahar de vin rosu in fata, citind mesaje imbecile scrise pe o pagina sau alta.

O melodie, stresant de enervanta, next, next, next…Amintire, gand curat de mult uitat si doar o mica parte ce stie ca asa a fost sa fie. Si imi vine o dorinta nebuna de tigara, dar mi-e lene sa ma duc sa-mi cumpar, deci raman la vin rosu.

O zi trecuta, fara rost, mai mult sau mai putin pierduta, si ma gandesc ca nu am realizat nimic azi de care sa imi amintesc si maine. Poate doar un examen idiot la care nu a binevoit nici macar profesorul sa participe si s-a finalizat cu o completare rapida a unei foi, sub “stricta” supraveghere a unui singur profesor care-si impartea privirea asupra a 120 de studenti nerabdatori sa afle ce a scris colegul la subiectul 1.

“am doar 18 ani…sunt nebun………si sunt atat de multe cuvinte pe care nu le stiu….” asa zicea Tudor Chirila

eu nu mai am 18 ani… La varsta aia inca imi doream sa fiu si eu un pictor al Bucurestiului, ce arunca pe intuneric culori, iar pe timp de ziua acestea se transforma in adevarate capodopere pe care oamenii le admira si arunca laude inecate in ganduri distrase de aglomeratia orasului….

vineri, 28 ianuarie 2011

Un proiect oarecare...

Omi the: ma gand s mai inv oleaca
Omi the: dar nus
Omi the: ca mi-e sila
Omi the: tu?
Marius Syk: stau
Marius Syk: ma gandesc ca maine avem de facut un proiect
Marius Syk: si habar n-am
Omi the : aolooo
Omi the : ce c***t
Omi the : ~x(
Marius Syk: da
Marius Syk: la IAC
Omi the : c***t
Marius Syk: aha
Marius Syk: si il faci?
Marius Syk: stii ce avem?
Omi the : da
Omi the : caut pe net
Marius Syk: am cautat
Marius Syk: n-am gasit
Omi the : si ce facem in acest caz
Omi the : ?
Marius Syk: scriem din cap
Omi the : care cap?
Marius Syk: nu stiu

vineri, 21 ianuarie 2011

Adio perfect...

Un timp necunoscut si un loc abstract. Un EL obositor, avand pe piele impregnat mirosul de spirt vechi si o EA rece si o prea patetica actrita incercand sa isi ascunda lacrimile...

-Ma intreb daca te mai doare...
-Te intrebi prost. Tu, mereu desteapta, nu stii raspunsul la intrebarea asta? 
-Am uitat, iubita, am uitat tot!
-Acum imi zici iubita? E cam tarziu, ce-i drept! Si ce bine ca ai uitat. Esti un actor prea bun ca sa nu te cred.
-Nu are sens afirmatia ta, nu au sens lacrimile pe care incerci ca o proasta sa le ascunzi.

Si o plesneste!

-Nu mai plange, nu mai are rost. S-a consumat tot, nu intelegi?
-Nu plang pentru tine, retardatule! Plang pentru noi, pentru doi-ul nostru, pentru amintirea noastra. Nu mai avem nimic, nimic!
-Hai ia o tigare si taci. Obisnuiam sa te iubesc cand nu te auzeam vorbind. Cuvintele tale erau cosmaruri, de cele mai multe ori adevarate
-Doar asa o sa mai am gustul tau in gura...
-Tu, am impresia ca nu observi ca as vrea sa te tin in brate si dupa sa fug, cu parfumul tau prins de pielea mea...
-JB-ul e mai bun, mai scump, mai ametitor
-Dar nu mai visator... 
-Copilo, imi e dor de visele tale...

Si il plesneste!

-Acum fraiere?! Acum iti e dor?!
-Nu exista acum, nici macar atunci... E doar o despartire relativa.
-Nu, de data asta e defintiva.
-Si vinul si noptile si marea? Unde sunt? Le-ai uitat si pe ele? De ce? Ce s-a schimbat?
-In afara faptului ca m-ai distrus de nenumarate ori, ce altceva s-ar mai fi putut schimba?
-Inca esti a mea
-A ta...
-Pot sa te sarut inca o data? De adio, iubita!
-Baiete esti prost, iar eu nu sunt o curva p-un trotuar!
-Poftim?!
EA pleca zambind intorcand totusi putin capul pentru un ultim raspuns:
-Asa e, tu nu asculti Vama Veche!

Inca exista amintiri verzi....