luni, 20 septembrie 2010

Imnul tiganilor / Gelem, gelem

Umblam, umblam pe drumurile lungi,
Am intalnit si rromi fericiti.
A, rromilor, de unde veniti
Cu corturile si cu copiii infometati?
Of, rromilor! Of, flacailor!

Am avut si eu o familie mare,
Mi-a ucis-o Legiunile Negre,
Pe toti i-a ucis, pe barbati si pe femei,
Intre ei si pe copilasi.
Of, rromilor! Of, flacailor!

Deschide-ti, Doamne, portile cele negre
Sa-mi pot vedea familia
Iarasi sa merg pe drumurile lungi,
Sa intalnesc rromi fericiti.
Of, rromilor! Of, flacailor!

Sus, rromilor, este timpul vostru,
Haideti cu mine, rromi din intraga lume!
Gura cea neagra si ochii cei negri,
Ii voi iubi precum strugurii cei negri.
Of, rromilor! Of, flacailor!

duminică, 12 septembrie 2010

Ma voi intoarce acasa, intr-o zi

Ma voi intoarce-acasa intr-o zi

In tara mea la casa parinteasca
Pe drum de cer, prin fum de pribegii,
Apropierea ei sa ma sfinteasca…


Ma voi intoarce-acasa, in curand,
IL voi vedea pe Tatal si pe-ai mei,
Ah, nu ma mai apasa nici un gand
Decat sa fiu acasa langa ei.


Ma voi intoarce-acasa ca sa pun
Piciorul meu pe neuitatul prag,
Sa-ngenunchez acolo, si sa spun,
Adio! Soartei mele de pribeag.


Caci nu voi mai lasa pentru nimic,
Lumina si ferestrele dintai,
Ci voi avea atuncea cat de mic
Un loc in Univers si-un capatai…


Mi-e dor de casa noastra si de fratii
Ce-au plans raniti, cu fetele in palme,
Cand increzut, din luminoase spatii
Am coborat in lumea de sudalme.


Mi-e dor de vatra noastra instelata,
Si de iubirea fratelui mai mare,
Gradin-aceea, s-o mai vad o data
Acolo sus, la marea sarbatoare!


Ma voi intoarce auzi ? Ma voi intoarce,
Asa olog tarandu-ma-n genunchi,
Si ultima putere mi-o voi stoarce,
Vestindu-mi bucuria din rarunchi.


In ziua-ceea nu voi intreba,
Pe nimeni, de nimic, ci ma voi duce,
Pe orice drum deschis in fata mea,
Pe urmele de oi si pe la cruce.


Si voi ajunge-acasa langa Tata,
La masa bucuriilor – dintai
De-un ultim drum sunt fericit si gata
Iar tu planeta neagr-ai sa ramai.


Caci mi s-au dat aripi de porumbel
Sa zbor mai sus de lumea ta de sange
La Tatal armoniilor, la El,
Unde in veci de veci nu voi mai plange.


Ci voi canta cu inima, cu gura,
Cu mainile pe harfa lunecand,
Un snop de laude-mi va fi faptura,
La tronul nemuririi, in curand!

sâmbătă, 11 septembrie 2010

Pai... ceva sadic...


Ma inunda o infinitate de ganduri…de ce nu?Lasa-le sa vina,ce altceva am de facut?Gandesc mananc si dorm…atata tot…

Visez…visez cu ochii deschisi…visez munti,orase,case…visez lumea de afara,o lume indepartata…O vad luminoasa nespus de calda…Vad o piscina…soare,tin in mana o Coca-cola rece…beau.E racoroasa.Imi dau lacrimale…Sunt nespus de fericit!!!Vad persoane…dar nu le cunosc!Sunt departe de casa,oh!…atat de departe…Si mi-e dor!Mi-e dor de tot ce am lasat acasa.Chiar daca tot timpul nu am considerat-o casa mea,chiar daca tot timpul am vrut sa plec de acolo.

Incerc sa-mi imaginez camera mea…Era plina de postere…era dezordonata…patura de pe patul meu era nespus de colorata!Ca un curcubeu!Culorile foarte vii…fosforescente.Imi inspira viata …neliniste,shi repulsie…In minte imi suna inceputul melodiei de la Nothing Else Matters de la Metallica.Nu am putut sa invat toata piesa…si imi pare rau!Nu ma gandesc sa dau timpul inapoi,fiindca stiu ca nu e posibil,stiu ca daca continui sa ma gandesc o sa ma agit atat de tare incat o sa complic lucrurile.M-am saturat sa fiu pedepsit.

Sunt nespus de trist…In ultimul timp mi-am pierdut rabdarea,mi-am pierdut increderea,mi-am pierdut speranta.Eu urasc singuratatea.Ma urasc!Ma urasc!Incep sa urlu:MA URASC!Incerc sa ma misc dar nu pot!!!Am sa innebunesc curand…ma gandesc.Am sa-mi pierd mintile.Daca nu le-am pierdut deja…

As vrea sa fiu in orasul meu,in PUB cu prietenii,sa beau, sa fumez si sa dau din cap pe muzica black.Am si uitat cum se face.Imi rotesc capul in stanga…in dreapta.Parul imi atarna obraznic pe obraji…e atat de lung……de un blond murdar,e plin de praf si e mai tot timpul umed…Unghiile mele sunt rupte pana in carne,sunt crapate si cateodata ma dor atat de tare ca-mi vine sa le smulg din carne si sa le arunc.Sunt galbene-maronii-sangerii.Imi privesc picioarele…parca nici nu-s ale mele.Unghiile sunt nespus de lungi si neingrijite.

Patul in care stau e neconfortabil si ma doare tot corpul.Gatul e teapan si e umflat…Sunt racit shi mi-e frig…Imi patrunde in corp umezeala si frigul.Imi doresc moartea!!!Ma gandesc numai la asta toata ziua…Vreau ca totul sa se termine odata!

Deodata imi revin in minte scene din trecut.Au trecut 5 ani dar reusesc sa-mi aduc aminte totul in cele mai mici detalii.E incredibil ce poate face ura dintr-un om!E de necrezut cum il poate schimba de mult!

Totul a inceput in gluma…Eram in ultimul an de liceu si eram in clasa cu un baiat nespus de antipatic.Nu facea nimic decat sa rada si sa-si bata joc de profesori.Nu trecea un minut in care el sa nu vorbeasca.Il uram!!!Nu puteam fi atent la ore din cauza lui,si daca nu eram atent la ore nu intelegeam nimic si acasa imi era foarte greu sa invat.Deja nu mai suportam sa-i aud glasul mironosit si fals asa ca m-am hotarat sa-i dau o lectie.

Dar pentru asta trebuia sa fiu prietenul lui.Trebuia sa gasesc un moment potrivit pentru a-mi aplica planul.Urma sa il rapesc.Stiu ca poate suna comic,dar asta am facut!Cel mai bun prieten al meu s-a suparat pe mine cand a vazut ca m-am imprietenit cu dusmanul nostru.

Il uram amandoi de moarte,numai ca eu am fost singurul care a mers prea departe.Acum el traieste linistit…E casatorit si are 2 copii.

Deci cum spuneam,am reusit sa ma imprietenesc cu ‘’dusmanul’’.Nu mi-a fost greu…nu era prea inteligent.Asa ca intr-o zi l-am chemat acasa la mine…Eram singur.I-am dat de baut ceva,dupa care si-a pierdut cunostinta.L-am pus in masina si am plecat inspre locul de actiune-o veche fabrica-nu departe de casa.

Ajuns acolo l-am legat bine de maini si de picioare.In jumatate de ora s-a trezit.I-am spus ca vom face un mic joc.A intrat in panica vazand acul din mana mea si a inceput sa urle.

-Nici macar nu am inceput si deja tremuri!i-am zis.

-Ce vrei sa faci?Dezleaga-ma!Bine,ai vrut sa ma sperii,ai reusit,acum putem pleca?Te rog,va ramane intre noi!Eu stiu ca tu glumesti,nu ai fi in stare sa-mi faci rau!imi zice.

-Vezi "prietene", asta e problema ta,tu vorbesti prea mult!Eu mi-am dat seama ca nu depinde de tine sa te opresti,si m-am hotarat sa te ajut!O fac pentru binele tau,crede-ma!O sa-ti ramana cicatrici,asa o sa-ti amintesti tot timpul ca trebuie sa-ti tii gura!O sa te doara dar va trece,crede-ma!

Se uita speriat la mine si respira foarte agitat.M-am apropiat de el.A inceput sa se zbata si sa tipe.I-am dat un pumn din toata inima.A inceput sa planga.Devenea din ce in ce mai nervos si-mi placea enorm sa ma joc cu frica lui.Imi placea ca eram doar noi doi si ca eu aveam toata puterea.El era jucaria mea.Eu aveam acul…Puteam sa jucam wodoo!Imi placea idea.Am inceput sa rad.Mi-am aprins o tigara,vroiam sa savurez fiecare moment al razbunarii mele.Respiratia mea a inceput sa accelereze.Ma simteam bine,nespus de sigur pe mine.

-Lasa-ma in pace.Te rog!Te implor!Nu-mi face rau!mi-a zis cu ochii in lacrimi.

-Oh…crede-ma ca-ti fac un bine!i-am zis si mi-am stins tigara de fruntea lui.

A inceput din nou sa urle.L-am facut in toate felurile,i-am zis ca il urasc si ca nu merita sa traiasca.Plansul lui imi facea greata.L-am scuipat apoi am trecut la actiune.

Am infipt acul in buza lui de jos.Era subtire si lung,si a intrat usor.Am inceput sa-i cos buzele cu o dibacie care m-a uimit.El tipa iar eu ma enervam.I-am zis sa taca dar nu m-a ascultat.In ochi i se citea frica…iar din buze se prelingea sange proaspat…mirosul lui era ca un drog pentru mine…Am facut prima cusatura….apoi pe a doua…Greu, fiindca se zbatea.Mi-a luat o ora sa termin…I-am facut 20 de copci.I-am prins si limba de buza de sus.Arata ca dracu’ cand am terminat.Dar nu eram indeajuns de satisfacut…

Cand s-a trezit a inceput sa tuseasca,dar avea buzele cusute si il durea nespus de mult, banuiesc,caci s-a facut vanat la fata.Sangele a inceput din nou sa se prelinga…dar mai mult pe gat…A inceput sa-l inghita,dar dup-aia i-a venit sa vomite…Si a facut-o dar pe nas…In fata mea se dadea un spectacol, iar eu il urmaream cu un mare interes.Cand a inceput sa se linisteasca eu am inceput sa ma plictisesc.

Am stat si m-am gandit pana am gasit o idee....m-am gandit ca si asa are parul rar...ar trebui tuns putin...I-am zis ca o sa ne jucam de-a coaforul.Nu a reactionat.Parea rupt de realitate iar asta ma enerva foarte mult.I-am apasat buzele cu piciorul si a inceput sa se zbata.Pentru ca nu aveam o foarfeca la mine(nu m-am gandit la asa ceva inainte),i-am dat foc la par.A ars complet iar el a lesinat din nou.Eram multumit…In sfarsit m-am simtit razbunat.Am plecat de-acolo si l-am lasat sa zaca intr-o balta de sange.

Am mers acasa si mi-am facut un dus.A doua zi parintii lui au depus plangere la politie impotriva mea.Am fost arestat iar corpul neinsufletit al colegului meu a fost gasit dupa doua zile.

Procesul a decurs lin….probele impotriva mea se adunau iar juratii m-au gasit vinovat din culpa…cu sange rece…un masacru…Am primit 20 de ani de inchisoare…Colegii mei au fost socati iar mama a lesinat…A fost ultima oara cand am vazut-o.

Acum stau in patul meu…linistit…legat de maini si de picioare pentru a nu incerca sa ma sinucid.Sunt trist si ma gandesc ca nu trebuia sa se intample asta…Sunt condamnat la singuratate si nu mai rezist…In minte am un plan diabolic,dar de data asta e impotriva mea…

vineri, 10 septembrie 2010

Ce-ai vrea sa te fi facut, daca nu te faceai pseudo-intelectualo-urbano-looser?!

Vreau sa am 40 de ani si 4 copii de la 3 femei diferite. Sa le iau la fiecare dintre femeile alea o casa si un fuker sa le tina de urat cat imi cresc mie copiii. Vreau sa citesc in vacanta de la Montecarlo cartea "Tranzactii interstatale oneroase - Ghid practic". Vreau viatza aluia cu audiul Q7 care mi-a aruncat de dimineatza un chistoc pe parbriz. Vreau sa-i spun lu Socrate "de unde ... mea vrei ma tu sa-i dau io cocosu lu ala inapoi?! Fa-ti in ... mea rost de cocos si plateste-ti datoria". Vreau sa beau bere la bidon de plastic si sa fumez tigari de foi aduse special ca nu se gasesc in Romania. Vreau sa ma angajez comis voiajor la aspiratoarele Kirby si sa ajung ASM (Area Sales Manager) si-apoi sa-mi iau apartamente sa le dau cu chirie. Vreau sa ma salute aia de la BGS cand intru la birou. Vreau sa-mi doresc Rolex. Vreau sa am dosar la DNA.

luni, 6 septembrie 2010

Pentru a fii liber trebuie sa fii liber...


Motto : Dragostea e liberă , las-o să zboare! Dacă se întoarce, e a ta , de nu, n-a fost niciodată.

-Dă-mi drumul…lasă-mă să plec! îi auzi el gândul de strigăt din depărtare. Ciudat…nu suna a disperare. Ci mai degrabă a invocaţie.

- Ştiu că nu ai să vrei; ştiu că nu ai să poţi; ştiu că nu vrei să mă laşi să plec de lângă tine; ştiu că nici lângă tine nu vrei să rămân; ştiu că niciodată nu îmi vei da drumul. Ştii că niciodată nu voi vrea să îmi dai drumul…ştii că niciodată nu îţi voi da drumul să îmi dai drumul…nu, asta încă nu o ştii, abia mi-am recunoscut-o mie însămi…o simţeai cumva, însă, nu ţi-ai fi dorit să îmi fi dorit altceva…ştiu că niciodată însă nu ai recunoaşte-o…

Mi-ai dat drumul sub mai multe forme dar niciodată sub cea a definiţiei; încă nu mi-ai dezlegat toate sensurile…deşi amândoi ne-am întrebat ce rost sau sens ar mai avea. Nu am desluşit însă răspunsul.

De câte ori ţi-am dat drumul nu m-am îndepărtat niciodată prea mult de lângă tine…dacă mă gândesc bine, nici nu plecasem; de câte ori mi-ai dat drumul, ai rămas pe loc, aşteptând. Ca eu să fac primul pas spre tine, înapoi; nu te-ai îndoit vreo clipă că nu l-aş face…de temut însă, te-ai temut că poate nu se va mai întâmpla. Paradoxal, nu? ştiai că mă voi întoarce, pentru că ţi-o doreai…dar îţi era teamă că aş putea să n-o mai fac, pentru că poate nu aş mai fi vrut-o. Că nu te-aş mai fi vrut. Ştiu că nici aceasta nu ai recunoaşte-o vreodată!

Ştii că doar tu îmi eşti drum; ai devenit din prima clipă în care m-ai învăţat mersul spre tine. Ştii că nu vei pleca din mine niciodată , că din mine nu te voi smulge vreodată şi nici nu cred că aş putea; ţi-au crescut prea adânc rădăcinile…te-ai înrădăcinat în mine…nu aş putea să îmi smulg o parte…

Ştiu că ai vrea să fiu eu cea care o va face; să aleagă să plece…şi nu ai vrea ca eu să o fac; să plec…Ştii că nu mi-aş dori ca tu să fii cel ce ar vrea să o facă…să se elibereze, eliberându-mă. Nu vreau să o fac. Nu vreau să îţi dau drumul să îmi dai drumul. Pentru că ştiu că nu o vrei. O ştim amândoi. Că dacă ne-am da drumul ne-am rătăci. Printre alţii.

În alţii.

De ce alegem minciuna?!


Alegem minciuna pentru că are factor de protecţie. Ne ţine la adăpost de reacţiile neaşteptate ale celuilalt; iar pe el, pe celălalt, îl protejează de ceva pentru care nu e încă pregătit să înfrunte. Credem noi. Pe care nu e gata încă să îl afle. Îl va afla la timpul potrivit, când vom considera noi că e vremea; când vom simţi că el – celălalt – a devenit apt pentru a-l înţelege. Deocamdată îl considerăm inapt. Pentru aflarea adevărului. Nu ar putea suporta.

Se poate dovedi că ne-am înşelat, că i-am fi putut spune din prima clipă fără a avea vreo umbră de îndoială că nu ar putea înţelege. Nu aveam însă de unde şti. Sau poate am fi putut bănui? Că nu poţi clădi ceva pe minciună; ar fi prea fragil eşafodajul…nu ar rezista intemperiilor? În fine…

El – celălalt -va descoperi însă într-un târziu – preatârziul tău – adevărul şi atunci minciuna va căpăta accente dramatice de demascare. Poţi trece ca posesor de măşti…în încercarea disperată de a fi vrut să treci şi să pari altcineva, altfel de cum ai fi fost de fapt.

Măştile unor înşelătoare aparenţe sub care ne-am ascuns din teama de a nu fii înţeleşi pe de-a- ntregul şi de a fi poate respinşi. Ne va fi înfierat un stigmat şi nici un cuvânt din lume nu ne va putea lua apărarea.

Se numeşte minciună prin omisiune de adevăr…care adevăr e uitat într-un colţ.

Abandonat.

Perfect stranger


“Spune-mi, floare, tu de măr…” perfect.noise

Închide-mi ochii cu palmele…şi-aşa nu îţi ştiu chipul…şi ia-mă în braţe…lasă-mă să adorm în braţele gândului tău. Ţi-l aud…închideţi-l în tăceri. Şi tăcerea ţi-o aud însă. Îmi ţipă în suflet noaptea şi mă trezeşte din somn…nu ţi-am spus că sunt atât de obosit?…Nu. Nu nu ţi-am spus că sunt într-atât...m-am întors dintr-un război care m-a secătuit.

Nu , nu te uita…nu sunt rănit.

Am fost străpuns de o lance…era a mea..în dreptul sufletului unde se afla de ceva vreme o moară de vânt.

Nu te teme…nu sângerez.

Atâta doar că mă doare puţin. Amintirea.

Nu… nu o mai port cu mine; nu o mai am asupra-mi. Mi-a căzut în iarba câmpiei arse, pârjolite de soare…mă apropiasem prea tare; uitasem că nu învăţasem nimic din povestea cu Icar…uitasem că nu trebuie să îmi lipesc aripile viselor cu ceară…uitasem că poate nici nu ar fi trebuit să plec spre într-acolo când eu mai rătăceam încă prin propriul labirint al sufletului meu încercând să găsesc intrarea în mine. Nu ştii că am fost ţărm atât de îndepărtat..fără furtuni?

Şi fără de trăiri, o vreme?

Nici măcar pescăruşii nu îmi mai sfâşiau auzul…până şi gândul valurilor pierise…Ţi-am spus că iubesc marea? Şi că i-am fost corabie rătăcitoare căutând linia orizontului de la capătul ei? Ţi-am spus că zarea parcă e capătul mării? Doar că atunci când ajungi la capătul mării…nu întâlneşti zarea? Corăbiile noastre o caută mereu. Ţi-am spus că o căutam cu ochi arzând de patimă?

De ce mă faci să îţi vorbesc? Ţine-mă în braţe şi taci.

Dacă o să mă doară ceva şi poate o să plâng, sărută-mi lacrima…e ultima care se mai prelinge din mine…nu ştiu dacă mă va durea de la lumină…ţi-am spus şi asta…că m-am născut cu o sensibilitate la lumină…şi acum, când mă văd în faţa ochilor tăi un altul, s-ar putea acesta să mă facă să îmi scape un cristal translucid în amintirea aceluia ce nu va mai fi vreodată…ia-l în palmă şi nu-i da drumul…

…ai grijă când închizi pumnul…Nu-l încleşta! Sau dacă vei simţi să o faci, fă-o în aşa fel încât să nu fie prea tare…nu ştii că acolo se află fiinţa transparentă pe care nu orice ochi o poate vedea?…dar dacă vei şti să priveşti prin ea te vei cutremura…nu oricine ştie să privească prin ea, însă.

Ai grijă deci! Să nu o striveşti când o vei prinde în palmă, încătuşând-o apoi în pumnul tău.

Cu mâna cealaltă ridica-mi fata catre tine…mi-am ascuns faţa să nu te privesc atunci când îţi vorbesc…şi priveşte-mă şi spune-mi ce vezi. Eu oricum nu te pot vedea; nu îţi ştiu chipul. Tu cum îl poţi vedea pe al meu? Îmi doresc doar să mă ţii in braţe şi să mă atingi doar cu tăcerea. Taci! Ştiu că fruntea îmi arde de febră; e febra dorinţei…mi-o voi îndepărta…tu doar învăluie-mă blând…de asta am nevoie acum. Protejează-mă de mine şi nu mă lăsa să îţi spun ceva…să îţi spun nimic. Vreau să simt că mă auzi, însă.

De ce mă laşi să îţi spun atât de multe? Nu ai putea înţelege că m-am săturat de cuvinte şi aş vrea de acum să îmi fie dezlegate doar tăcerile?. Legate vreau să îmi rămână doar mâinile; nu vreau să te ating. Te simt. Fac dragoste cu mintea ta. De ceva vreme. Nu ai ştiut-o. Nici eu. Am înţeles-o abia acum…că o făcusem cu un timp în urmă. Ţi-am simţit umbra tot timpul. Şi nu ştiu de ce…aveam sentimentul că mă protejezi; s-ar putea la fel de bine să mă înşel. Oricum, nu îmi pasă!

Nu mi-ar mai păsa de ceva vreodată. Am devenit imun. Nu mă mai doare, nu mă mai atinge nimic…Doar spusesem odată că aşa va fii…despre cine altcineva aş fi putut scrie, dacă nu despre mine?…aşa că te las să mă atingi…vreau să văd dacă simt paralizia…dacă ar fi aşa, n-aş tresări, nu? Nu aş zvâcni, nu aş avea nici un spasm…sufletul mi-ar zăcea inert sub ochii tăi. Sub ochii mei. Nu ţi-am spus că-i obosit? Ţine-l în braţe şi lasă-l să doarmă. Ia-l! Ai grijă cu ce îl înveleşti. Simt că îi este tare frig.

Poţi să îl strângi mai tare…lasă-l să te simtă…nu te teme, nu îl sfărâmi. Nu e fragil. Şi nici vulnerabil nu mai este. Ci doar puţin obosit.

Atâta tot.

Prieteni sau ipocriti?!


Puteam sa jur ca ma opresc din subiecte de astea "emoide" cum le-as spune eu si A.... cand avem momentele noastre de "citirica".
N-am probleme, sunt ok…Multumesc!:))…ideea este ca tu? ce esti? un ipocrit sau prieten? ti-ai pus intrebarea asta vreodata?..Sincer ma uit in jur si ma scarbesc pe zi ce trece cand vad ca toti sunt pe interes si toti sunt niste mancatori de rahat…altfel nu pot sa ii denumesc…Mi-e scarba sa vad ca sunteti prieteni pe fata….si nu faceti doi bani atunci cand nu mai sunt in preajma voastra si aveti de unde sa "mancati".
Si cui ii pasa ?Mie nu! Puteti sa vorbiti pana va spun eu "STOP ba!:-j"… si apoi mai tineti cont ca voi niciodata nu o sa aveti prieteni adevarati prin comportamentul vostru ipocrit….pff, bat la pariu ca toti au auzit vorba "Fereste-ma Doamne de prieteni, ca de javre ma feresc eu singur!"…cat de reala poate fii…si da sincer sunt un pic iritat pe moment, insa in astfel de momente vezi cine iti este aproape si cine nu…8-|…Tin sa aduc aminte un citat in care fiecare se regaseste in el si pot sa jur asta…E din Ducesa:x si suna cam asa : "Cand el soseste toate privirele se indreapta spre el.Cand e absent e subiectul tuturor conversatiilor, Iar ce poarta el azi, veti purta voi, ceilalti, maine!"
…Eh si acum sa vedem cate dintre noi nu au observat asta la persoanele alea "inferioare" fata de noi ? [mda...:-j]…Si adevarul crud este ca atunci cand ai un prieten adevarat …ai pe cineva cu care sa zambesti, sa traiesti, sa iti stergi lacrimile…insa in ziua de azi cand interesul poarta fesul, mai putini prieteni adevarati…mai multi ipocriti!:)

nb: De ipocrizie te poti feri, dar de prietenia adevarata niciodata!:)

Celei mai bune prietene...


Ce naiba v-a apucat pe toţi… mă rog, nu chiar pe toţi, ci doar pe unii dintre voi? S-a deschis cumva sezonul la despărţiri? S-a dat startul la împachetat lucrurile şi amintirile în valiză şi la aruncatul pe apa sâmbetei a tot ceea ce a fost între tine şi cel de lângă tine? Cum aţi decis că e timpul să trântiţi uşa în urma voastră?

Sunteţi neclintiţi că nu mai e cale de întoarcere şi aşa o fi şi fiind…voi ştiţi asta mai bine…dar chiar aşa…nimeni, nimeni dintre voi nu va îmbătrâni împreună? Înainte vă număram pe degete…acum v-aţi cam înmulţit la numărătoare…

*

Despre tine nu credeam vreodată că am să aud că te-ai hotărât să laşi totul în urmă…ştiu cât luptasei pentru iubirea ta cu ceva ani în urmă…Se pare că s-a ales praful; am înţeles că nu a mai rămas nimic din ceea ce a fost odată. Mă doare sufletul de tine; pe el nu il cunoşteam decât din povestirile tale…ştiam doar atunci când lipseai din grup că plecasei să il vezi…biata de tine, erai mai mereu între două trenuri…ce ţi-e şi cu dragostea asta! Credeam la început că e doar una din nenumăratele aventuri pe care le avusesei şi că aşa va şi rămâne.

Însă el a fost să fie acea. Acela pe care l-ai ales. Dintre toti ceilalti pe care ţi-i cunoscusem…el…necunoscut mie, avea să devină barbatul vieţii tale. M-am gândit că e un barbat norocos că va avea parte de tine. În sinea mea aveam o îndoială totuşi. Nu eşti făcuta să fii copac…să te înrădăcinezi în cineva…te-am cunoscut mai bine ca oricare altul; ai fost şi ai rămas cea mai buna prietena a mea…până în ziua în care ai plecat…iar de atunci şi până acum nu ne-am pierdut niciodată. Doar din ochi; nu ne-am mai văzut de ceva vreme. Destulă.

Îmi pare rău să te ştiu singura, mai ales că eşti printre străini. Îi ai pe unii dintre acei care ne-au fost prieteni în adolescenţă şi mai apoi…dar tu ştii la fel de bine ca şi mine că nu îţi sunt chiar atât de apropiaţi…şi pe departe de a-ţi fi adevăraţi. Întotdeauna, tu doar pe tine însuţi te-ai avut…şi nu ai dat doi bani pe părerea altora despre tine. Doamne, ce infatuata le puteai părea celor care nu te cunoşteau…cât de aroganta…Nu te-ai sinchisit niciodată de ceea ce credeau alţii despre tine.

Draga mi-ai fost din clipa în care ne-am împrietenit…mă distra felul în care îi priveai pe toţi de sus…mai ştii când mi-ai spus, nu ştiu dacă mai în glumă, mai în serios, că ţi se părea că nu mă impresionai?…te amuza că te luam peste picior…te tachinam şi nu pierdeam nici o ocazie de a o face. Mai ştii că ceilalţi ne suspectau că am fi îndrăgostiţi unul de celălalt?

Îţi mai aduci aminte...S-a intamplat intr-o seara...O seara de vara...

O vorbă nu mi-ai spus apoi…un cuvinţel nu ai scos…deşi ochii mei te priviseră a întrebare. Niciodată nu am vorbit despre acea seara... Ca şi cum nu se întâmplase vreodată. Pentru că nimic a fior nu se putea întâmpla între noi…nu ar fi avut cum să se întâmple…noi eram cei mai buni prieteni din lume şi nimic şi nimeni pe pământ nu ar fi putut schimba aceasta. Dar ştiu că începeai să te îndrăgosteşti de mine…am simţit-o…m-am prefăcut însă că nu bag de seamă. De ce oare, m-am întrebat mult mai târziu, să ştii.

Oricum, bine am făcut, pentru că şi tu, cea mai buna prietena a mea, aveai să pleci într-o ţară străină şi îndepărtată…aşa cum făcuse şi cea de care mă îndrăgostisem pentru întâia dată în viaţa mea şi pe care nu aveam să o uit vreodată.

Întotdeauna mi-ai fost alături atunci când am avut nevoie de tine…si eu la randul meu alaturi de tine atunci cand iti era tie mai greu...mai ştii când ne intalneam si ne povesteam unul altuia atat bucuriile cat si tristetile care ne intunecau sufletele...

Am suferit ca nu ti-am spus ceea ce se intamplase cu mine...incredere aveam deplina in tine...doar ca in clipa aia imi lipsea curaju...ştiam că te va întrista ceea ce urmează să afli.

Acum însă nu ştiu ce să îşi spun eu, ţie, cand tu nu mai esti alaturi de mine...si esti atat de departe...

Ce naiba se întâmplă cu noi?

Orice ar fi de acum înainte, draga mea prietena, te rog să nu îţi iei iubire vreodată…

…de la solduri.

sâmbătă, 4 septembrie 2010

I get knocked down, but I get up again


Nu ma las doborat. Indiferent prin ce trec voi reusi. Poate sa fie orice si oricat, sunt facut in asa fel incat sa lupt. Sa nu ma las. Poate ca atunci cand am fost creat, am fost supra alimentat cu doza de optimism, speranta, si spirit de lupta. Nu ma las. Nu pot. Nu as fi eu daca m-as lasa. Nu am nimanui ce sa demonstrez, doar mie insumi. Cea mai grea lupta pe care o poate duce un om, este si cea mai dificila. Sanatatea, este cel mai greu adversar, si cel mai dificil. Te ia pe neasteptate, te ia cand esti in top, te ia cand esti la pamant, nu conteaza, te ia cand are chef sa se lupte cu tine. Multi nu reusesc, si multi mor, se lasa pagubasi. Altii lupta, insa fara sa creada ca pot reusi, si rezista o perioada, si apoi cad si ei. Putini sunt aceia care in pofida realitatii, cred in revenirea lor, cred in faptul ca se vor ridica din nou, cred si sper din toata inima, si au puterea de a rade, chiar si cand sunt cu un picior in groapa. Aceia sunt oamenii care isi revin, acei oameni sunt numiti de catre medici oamenii miracol. Cei pe care toata lumea se astepta sa-i vada MORTI, dar toti raman masca, cand ei sunt plini de viata, plin de energie, si au acelasi zambet pe fata pe care il vezi zilnic. Acesti oameni sunt cei care indraznesc sa infrunte soarta, sunt cei care incalca orice regula a stiintei medicale. Ei cred in vise, ei cred in puterea de a schimba, cred in bine indiferent ce.


Ei cred si nu se lasa. Zambesc chiar si cand mor. Si cu toate astea, ei sunt in viata. Pentru ei, o noua zi in plus, reprezinta o noua palma data destinului sau a sortii. Ei zambesc caci ei realizeaza faptul ca sfideaza inevitabilul zi de zi. Pentru ei eu am un mare respect din toata inima.

Compasiune, intelegere, empatie


Scriu din interior si scriu fara sa ma gandesc. Este o postare de descarcare. Stiti cum ma simt? Hmm, optimist, plin de energie, imi revin puternic in forta, insa ceva ma opreste. Dupa atata amar de vreme de indurat si de luptat cu multe probleme, de cate ori reusesc sa evadez dintr-o camera intunecata, spre o lume plina de culori, plina de fericire si de dragoste ceva ma impinge inauntru. Ma lupt si ma zbat sa ies din camera aia. Ala nu sunt eu. E doar o clona, nu-mi place cum este el. Nu este deloc definitia a ceea ce sunt. Il consider o replica nereusita a mea. Pentru ca el se gandeste sa renunte. Eu nu as renunta niciodata. Nu pot si nu concep ideea de a renunta. Nu pot sa cedez. Numiti-o incapatanare, poate, dar eu nu pot sa ma las doborat cu una cu doua cu trei sau cu 10 000. Nu pot. In situatia in care el este inchis in camera aceea, renuntand la ideea de a evada, ce as putea sa fac? Sa fiu un Stallone blindat sa intru in incaperea aia, si sa il scot afara? Poate, ar fi o idee, caci as reusi, dar apoi mi-as pune intrebarea : Ce as face cu el ?. L-as bate pana si-ar intra in fire? As incerca sa il conving ca lumea are frumusetile ei? Ca se merita sa treci prin multe pentru ca in felul asta, acumulezi experienta. De ce eu nu renunt? Si totusi el da? Nu toti suntem oameni? De ce suntem totusi atat de diferiti ? Orice e posibil, trebuie doar sa crezi. Niciodata sa nu te lasi! Niciodata sa nu cedezi si sa iti pierzi speranta. Rabdare, ambitie, vointa. Trei cuvinte asa de puternice incat multi le uita. Mai stiu alte cateva cuvinte uitate de oameni. Intelegere, empatie, compasiune - inca trei uitate si aruncate de-a lungul istoriei. Ce simtiti cand un batran incearca sa treaca strada, sau cand o batrana plange in mijlocul strazii? De ce trecem pe langa ei ? De ce atata ignoranta si indiferenta? Batranul plange atunci cand un tanar vine sa il ajute, pentru ca nu-i vine a crede. Batrana se opreste din plans, si isi sterge ochii de lacrimi, acceptand ajutorul de la un tanar. Acel tanar era el si privesc acum spre o schimbare.

Conversatie cu trecutul


A trecut atata timp, si totusi amintirile raman. Inca, din cand in cand, ma gandesc la tine, cat de pueril am putut sa fiu. Cat de visator am putut sa fiu. Pe cat de fericit eram cu tine, pe atat durerea a fost zdrobitoare. Un COPIL ca mine, ce nu avea idee ce inseamna dragoste sau sarut. Care nu stia cum e sau ce e dragostea, sau cum sa controlezi atata emotii si impulsuri. Nu m-ai invatat toate astea, nici nu stii prin ce treceam. Oare iti pasa?


Anii trec, ma intreb, a mai ramas ceva in mine? M-am schimbat, enorm, daca m-ai intalni pe strada m-ai mai recunoaste? Eu unul pe tine, da. Insa cred ca tu, nu. Ciudat si ironic, desi visele si iluziile si sperantele au fost cele care m-au ranit in ultimul hal de mult, dar ironic si amuzant, tot ele ma conduc acum. M-am schimbat? In domeniul asta as zice ca nu. Nu pot sa renunt la ele. Visele imi dau speranta, speranta imi da credinta, iar credinta imi da putere. Asta sunt eu, asa merg eu.


De te-as intalni acum, sa iti spun un lucru sincer. Probabil mi s-ar inmuia genunchii, si inima mi-ar lua-o la fugarit pamantul. De ce? Nu stiu, stiu ca nu mai e nici o sansa, dar cu toate astea, probabil, daca te-as vedea, as fi cel mai fericit om de pe planeta, din univers. De ce? As vedea ca esti bine, ca esti ok, si ca si bonus, ti-as auzi vocea aceea de care mi-este foarte dor.


Dar totul e redus la zero. Cum spuneam, nu imi raman decat amintirile, si toate momentele frumoase avute impreuna. Iar eu? Eu merg mai departe, ca si tine....

Imnul seminarului...


Decat la mama acasa,
La legat de snopi;
Mai bine la Seminar,
La scoala de popi.

Cand ajungi in anul I,
Speli si faci mancare;
Se numeste perioada
De acomodare.

Cand ajungi in anul II,
Inveti sa tii post,
Versete pe derost,
Lucruri fara rost.

Cand ajungi in anul III,
Inveti ca sa bei,
Umbli prin restaurante,
Baruri si femei.

Cand ajungi in anul IV,
Vezi sa fii atent!
Sa n-ajungi la Manastire,
Printru-n accident.

Cand ajungi in anul V,
S-ai facut de toate,
Gandul se indreapta acum,
Catre facultate.

Dupa ce ai facut de toate,
La Teologie;
Te-ai ales cu parohie,
burta,barba si chelie!!!

Ingerii pazitori...


Traditia spune ca 72 de ingeri, mesageri ai Divinitatii, legatura intre uman si Divin, intre Cer si Pamant, guverneaza perioade specifice ale anului si ale zilei.
Numiti Ingeri Pazitori, Gardieni, Emisari ai Luminii sau Aducatori de Miracole, se spune ca ne ghideaza prin viata si ne influenteaza destinele.
Numele celor 72 de Ingeri isi au originea in Biblie, Exod 14:19 - 21 unde fiecare verset contine 72 de litere ebraice care duc la 72 de combinatii de 3 litere si la sfarsitul carora se adauga Yah sau El.
Se spune ca aceste 72 de energii au trait in Copacul Vietii si formeaza cele 9 Coruri Angelice, fiecare dintre ele fiind guvernata de cate un Arhanghel.
Scopul lor pe Pamant este acela de a ne aduce aminte de unde venim si de a ne reconecta cu Puterea Divina pentru a ne indeplini menirea.
Fiecare dintre noi este ghidat de 3 astfel de Ingeri: Ingerul Incarnarii sau Intruparii care este Ingerul zilei de nastere, Ingerul Inimii si Ingerul Mental.

Ingerul Intruparii: Exprima calitatile Prezentei si Vointei Divine prin existenta umana si scopul in viata.

Inger: IMAMIAH

Ispasirea pacatelor

Calitati (acestea sunt vibratiile pozitive pe care le insufla Ingerul si pe care le putem primi in urma invocarii si in final a contopirii cu Ingerul respectiv.)

Usurinta in recunoasterea greselilor noastre, ne permite sa platim si sa ne reparam greselile, executarea cu usurinta a unor munci dificile, ne ofera sustinere in momentele dificile, viata sociala armonioasa, ardoare, putere, tarie, face pace cu dusmanii, ne elibereaza din inchisori, slujitor credincios, rabdare, curaj, umilinta, simplitate.

Defecte (Acestea sunt inversiunile, vibratiile joase, negative care rezulta in urma abuzului calitatilor. Traditia spune ca atunci cand acestea sunt active nu trebuie sa ne invinovatim sau sa ne judecam ci sa le consideram ca simptome ale lipsei de armonie si ca oportunitati de a ne purifica constiinta.)

Instabilitate, viata emotionala tumultuoasa, iubire competitiva, relatii pasionale, dorinte pervertite, lupte, certuri, vulgaritate, emotivitate excesiva, vointa excesiva, razbunari din cauza lipsei de recunoastere a erorilor cuiva, infractiuni si nelegiuiri, destin dificil, conflicte, spirit rebel, mandrie, blasfemie, rivalitate, animozitate.

Situatii si probleme comune

Reactii emotionale, forta si rezistenta, ajuta la rezolvarea karmei, detinuti, tarie.

Ingerul Inimii: Exprima calitatile Iubirii Divine prin inima umana.

Inger: HAHAHEL

Misiune

Calitati (acestea sunt vibratiile pozitive pe care le insufla Ingerul si pe care le putem primi in urma invocarii si in final a contopirii cu Ingerul respectiv.)

Misiune, slujitor credincios, ofera neconditionat, calauzitor al sufletelor, misionar, vocatie in ceea ce priveste spiritualitatea, sporeste credinta, bogatii spirituale, lipsa atasamentulului fata de lucrurile lumesti, actioneaza intr-un mod impersonal, detasat, pe plan invizibil, apara de dusmanii spiritualitatii, il descopera pe Dumnezeu Universal, capacitatea de a se sacrifica, nobletea sufleteasca.

Defecte (Acestea sunt inversiunile, vibratiile joase, negative care rezulta in urma abuzului calitatilor. Traditia spune ca atunci cand acestea sunt active nu trebuie sa ne invinovatim sau sa ne judecam ci sa le consideram ca simptome ale lipsei de armonie si ca oportunitati de a ne purifica constiinta.)

incearca sa convinga, se identifica cu martiri, se simte persecutat, se lupta cu ceea ce nu poate fi, comportament scandalos, esueaza in proiectele sale, virtute falsa, se bazeaza doar pe aparente, neaga Divinitatea cuiva, inamicul spiritualitatii, bataie de joc, dispret, ura, inchizitie, fanatism religios.

Situatii si probleme comune

Martir, simtul misiunii, simtul Universului, vocatie.

Ingerul IntelectuluiExprima calitatile Mintii Divine prin intelectul uman.

Inger: MEBAHIAH

Luciditate intelectuala

Calitati (acestea sunt vibratiile pozitive pe care le insufla Ingerul si pe care le putem primi in urma invocarii si in final a contopirii cu Ingerul respectiv.)

Luciditate intelectuala, claritatea ideilor care permite manifestarea bunatatii si marinimiei, intelegere cu ajutorul simturilor, ajustarea si reglementarea dorintelor, armonizarea comportamentului, simtul datoriei si responsabilitatii, consolare nascuta prin intelegere, comunica misterul moralitatii intelectului, profund, experienta mistica si spirituala, exemplu de moralitate, un comportament exemplar, angajament.

Defecte (Acestea sunt inversiunile, vibratiile joase, negative care rezulta in urma abuzului calitatilor. Traditia spune ca atunci cand acestea sunt active nu trebuie sa ne invinovatim sau sa ne judecam ci sa le consideram ca simptome ale lipsei de armonie si ca oportunitati de a ne purifica constiinta.)

Logica excesiva, uscat, mintea analitica, lipsa de luciditate, opacitate mentala, minciuni, distruge spiritualitatea, impotriva principiilor de moralitate, este interesat doar de lucrurile materiale, esec, negarea sentimentelor, neincredere, lupta impotriva ideilor pozitive, perfectionist nemultumit, persoana capricioasa.

Situatii si probleme comune

Consolare, discernamant, luciditate, experiente mistice.