marți, 9 martie 2010

Ziua celor 44 de pahare sau sacrificiul pentru traditie


Exista un moment, sau o zi, in viata fiecarui barbat in care trebuie sa faca ceea ce-i corect: sa nu fie egoist, sa se gandesca la poporul caruia ii apartine si la prietenii sai. Aceasta zi este 9 martie.

Dupa atatea zile in care se aduc omagii fiintei supreme, femeia, iata ca a venit si randul barbatilor. 9 martie e Ziua Mucenicilor, Ziua celor 44 de pahare de vin pe care e musai ca un barbat sa le bea.

Nu de alta, dar asa cere traditia. Paharele de vin sunt inchinate in cinstea celor 40 de Mucenici Martiri ce s-au sacrificat acum 2000 de ani pentru credinta crestina.

Romanul, de felul sau mai generos, a mai adaugat 4 la numarul initial. Traditia mai spune ca in aceasta zi, femeia trebuie sa faca mucenici, iar barbatul sa afume casa, pentru ca anul in curs sa le aduca prosperitate si sanatate. Si daca tot veni vorba de de fum... de ce nu s-ar afuma si ei? Ca doar, deh! Daca asupra casei are astfel de efecte, asupra barbatului de ce nu ar avea?

Femeia in aceasta zi nu prea are ce sa comenteze. In fond, barbatul nu face decat sa respecte traditia, aducandu-si aportul la perpetuarea valorilor ce dau autenticitate poporului roman. Si mai mult de atat, vinul rosu in credinta crestin-ortodoxa e considerat a fi sacru. E sangele Domnului, nu? Iata, doamnelor, ca barbatii nu gresesc deloc, ba din contra! Pana la urma totul se rezuma la marimea paharului, nu?

Exista o explicatie!
Pentru fiecare pahar dat pe gat, exista o explicatie. Fiecare?se bucura de?o semnificatie aparte. Astfel, primul pahar e doar pentru a degusta vinul. Al doilea pahar vine din necesitatea de a te acomoda cu buchetul licorii. Al treilea, al patrulea si al cincilea sunt pentru a nu-ti dezamagi amicii cu care ai iesit la bauta. Trebuie sa ii sustii in initiativa lor. Ca doar prietenul la nevoie se cunoaste, nu?

Pe la al saselea pahar incepi sa uiti ca afara e frig, iti dai seama ca esti imbracat prea gros, mai dai jos o bluza. Incepi sa uiti de probleme, sa te dezinhibi, sa razi, sa faci bancuri deocheate. Dar, te gandesti ca e un drum lung de parcurs pana la 44, asa ca te hotarasti s-o iei mai usor. Aici intervine momentul de panica. Efectul licorii fermecate?incepe sa treaca. Iti aduci aminte de datorii, de probleme, de salariul pe care-l primesti abia peste 27 de zile. Asa ca... te pui pe treaba. Desigur, din solidaritate. Doar nu vrei sa le strici cheful celorlalti, nu?

Si uite-asa ajungi la al 13-lea. Vai! Asta-i numar cu ghinion, nu te poti opri la 13, si-l dai repede pe gat pe cel de-al 14-lea. Si tot asa... chelnerita incepe sa ti se para draguta, atmosfera e din ce in ce mai placuta. Cand te opresti? Pai, cu putin noroc o sa-ti dai seama ca functia locomotorie nu mai raspunde stimulilor si?te hotarasti sa chemi un taxi.

Daca ai fost baiat destept, nu ai venit la crasma cu masina. Si daca totusi ai facut-o, nu-i nimic, o iei maine din parcarea in care ai lasat-o. Partea buna e ca tu vei ajunge acasa prea "obosit" ca sa mai bagi in seama tipetele femeii care-ti vrea numai binele si adormi instantaneu. Cand te trezesti, acasa ori la spital, bea putina zeama de varza... asta-i leac din batrani!?Bineinteles, totul tine de traditie...

Fumatul pe timp de criza si alte placeri


La cât de scumpe au devenit țigările, sincer mă întreb, în cazul oamenilor cu venituri obișnuite pentru țara asta, de ce dracu mai fumează. Totuși se fumează în prostie, toate barurile sunt blurate de fumul țigărilor. E clar pentru mine că sunt dependenți, pentru că altfel s-ar lăsa, sau dacă fumează de placere, ar fuma puțin, una două țigări pe seară, dar eu vad cum fumează jumate de pachet în două ore. Asta înseamnă câte un pachet în fiecare zi, adică în jur de 9-10 lei, cam 300 de lei pe lună. Cunosc oameni care dau și 500 de lei pe lună pe țigări, cu toate că au venituri modeste. De regulă la banii ăștia se mai adaugă și băutura, probabil încă pe atât.

Și mie îmi plac mult diverse chestii la care îmi e greu să renunț, dar asta nu înseamnă că o să renunț la mâncare sau am sa merg pe jos ca să îmi pot satisface poftele ca un copil mic. O senzație care îmi place foarte mult e primul pahar de cola dintr-o sticlă proaspăt deschisă, atunci când deschid sticla de cola și beau acel prim pahar “înțepător pentru nas”. Dar dacă lăsăm senzația la o parte, Cola e o mizerie de băutură, practic mult zahăr cu colorant și sifon. O gură de cola nu omoară pe nimeni, dar până la urmă pot să mă lipsesc de cola și să aleg în loc un suc bun de mere, și el ajutat de chimia alimentară, dar mai puțin artificial și toxic.

Cel puțin pe mine criza financiară m-a făcut să reevaluez tot ce mânânc și beau. Multe chestii s-au scumpit, iar altele par tot mai neaccesibile pentru portofelul tot mai subțire. De fapt nu am nevoie de o mulțime de mizerii pe care le cumpăram doar ca să ronțăi ceva sau ca să nu beau apă. Cât timp pot cumpăra 3 kiwi cu 1 leu și 3 portocale cu 2 lei, de ce să cumpăr un suc aproape 100% artificial cu 5 lei? Decât să iei o cola mai bine cumperi o bere, este mai bună și mai sănătoasă… exemplele sunt multe, dar totul e degeaba dacă ești comod.

Despre romantism...

Oficial, azi nu mai e la modă romantismul, dar e foarte comercial, se vorbeşte mult despre asta şi se vinde bine. Cică femeile adoră romantismul (cel puţin aşa scrie in ziar şi se aude în media). Mă enervează când aud pe câte una care ia apărarea femeilor romantice şi trage un semnal de alarmă în privinţa “bărbaţilor de azi” care nu mai ştiu să aducă o floare sau să recite o poezie (hă?!) “alesei inimii”…
Dacă romantismul ar fi o haleală, toate femeile ar fi grase, dar în realitate nevoia de romantism e mai mult un mit. Nu e o mâncare ci mai degrabă un condiment opţional, pe care îl pui la final în “ciorbă”, după gust. Deci poftă bună!

Normal că bărbaţii nu-s romantici, pentru că nu mai sunt vremurile alea cu turnir şi dragoni, prinţi broască din poveste şi menestreli sub balcon. Deh, dragonii au dispărut, menestrelii cântă manele, iar să fi broască aşteptând sărutul unei prinţese nu mai e cool.

Dacă azi vi cu o floare la o fată aia se întreabă imediat, ăsta ce are de gând, vrea să mă vrăjească… neah… nu ştiu, mai bine nu ies cu el, uite G|G| duru nu-mi aduce flori, dar e mai cool. Dacă începi cu vorbe dulci şi complimente o să zâmbească dar va zice, fato, ăsta mă abureşte, ce crede el, că eu o să pun botu`? Dacă mai apuci să zici o poezie, va zice imediat.. ăsta-i un freak, îi nebun… mai bine îl pun pe “ignore”, ce e sigur e sigur .. nush, nu vreau să mă complic, dacă nu mai scap de el?

Mai e faza aia cu “dulce”. Pentru femei e de audienţă să afle că un sexy-macho ca Cristi Chivu e un sensibilos şi jumătate, un “dulcik”. Eu un subiect de canapea. Dar totuşi trebuie să fi macho ca să mai aibe rost să fi “dulce”. Şi care macho zice poezii? Dacă ai fost marcat cu “dulce” atunci poţi să te dai cu ceva fin pe la gât ca să nu te deranjeze la început lesa de căţeluş dulce care vei fi. Alchimia dragostei nu e aceeaşi cu “ştiinţa” nevoilor practice. Aşadar, mikiduţa – potaia dulce – a blondei de la drept aduce ziarul la pat, în timp ce alt cocoş cântă stapânei de dimineaţă!

Şi atunci, care e faza cu romantismul? Niciuna. Vinde popcorn. E un standard. Trebuia inventat, ca să fie. E “trendy” ca de Valentine’s să dăruieşti un kitsch “romantic” iubitei, pentru că deh, altfel eşti un băiat rău. E cam răsuflat dar obligatoriu să iei mărţişor, pentru că altfel eşti naşpa sau zgârcit, şi e normal să iei flori la suprapreţ de 8 martie pentru iubită şi toate femeile din familia ei. Dacă uiţi de “aniversarea noastră” nu faci decât să măreşti rândul de femei care ţipă că bărbaţii sunt nişte insensibili, dar până la urmă, dacă femeile ar fi aşa de OK, cum le place să se creadă, nu s-ar vinde atâta bere prin terase. Prietenii ştiu de ce!

miercuri, 3 martie 2010

Am invatat...

Am invatat... ca nimeni nu este perfect...
Pina cind nu te indragostesti.
Am invatat ...ca viata e dura...
Dar eu si mai si!!!
Am invatat ...ca
sansele nu trebuie niciodata sa le pierzi.
Acelea pe care le pierzi tu le
prinde din zbor o alta persoana.
Am invatat ca atunci cind porti pica si
amaraciune fericirea se duce in alta parte.

Am invatat...
Ca ar trebui mereu folosite vorbe
bune...Pentru ca
miine poate va trebui sa le retragi.
Am invatat ca un suris
e un mod economic
pentru a-ti imbunatati aspectul.
Am invatat
ca nu pot sa aleg
cum ma simt...
Dar pot mereu sa fac cate ceva.
Am invatat...ca
atunci cand fiul tau
nou nascut iti tine degetul in micul lui
pumn... s-a lipit de tine pentru toata viata.

Am invatat...ca toti
vor sa traiasca in varful
muntelui...Dar toata fericirea si
cresterea au loc in timpul urcusului.

Am invatat ...ca trebuie sa te bucuri
de calatorie si sa nu te gandesti doar la scopul ei.

Am invatat ...
ca e mai bine
sa dai sfaturi doar in doua
situatii...
Cand sunt cerute si cand
de ele depinde viata cuiva.

Am invatat ca...
cu cat irosesc mai putin timpul...
mai multe lucruri reusesc sa
fac.

marți, 2 martie 2010

Toate lacrimile

Ea: Vreau sa ma tii de mana.

El: Te tin. Dar te costa o lacrima. Si pun si eu una.

Ea: Saruta-ma!

El: Sigur, te costa alta lacrima. Si mai pun si eu una.

Ea: Vreau sa ma iubesti.

El: Hmm... Bine, dar asta inseamna mai multe lacrimi... Si am sa pun si eu.

Ea: Vreau sa ramai cu mine pentru totdeauna.

El: Offf...

Ea: Ce e?

El: De ce n-ai zis asa de la inceput?
Nu mai plange... sunt al tau.

Sarutul...

Cred ca exista mii de raspunsuri distincte la intrebarea "ce e sarutul?". Si totusi... Ce inseamna el?
E o dovada a iubirii!? Hmm... De asta ma indoiesc. E atat de usor sa saruti... de iubit e putin mai greu. O dovada ca placi pe cineva!? Aici e putin mai probabil dar tot nu e o dovada 100%. Atunci ce a mai ramas? Un acord intre doua persoane!?

My point is: unu, sarutul nu poate fi generalizat. Pentru cineva poate insemna iubire, pentru altcineva atractie fizica, curiozitate, placere, ori... o etapa; ceva ce trebuie scos din drum cat mai repede, s.a.m.d.
Doi... doi... am sa fiu acea persoana care zice ca sarutul nu e atat de important. E supraestimat. E magic, e frumos, e placut, si e plin de semnificatii (care depind de la o persoana/situatie la alta) dar i s-a pus in mod nedrept in carca simbolizarea iubirii. Ori relatiei, ori whatever.
Pentru ca nu cred ca o relatie care merita avuta incepe cu un sarut. Nu cred ca o relatie trebuie sa aiba loc din cauza sarutului. Cred ca primul sarut dintre doua persoane trebuie sa fie doar varful... finalul... rezultatul... unui dans dragut avut cu celalalt. Mai importante decat sarutul sunt dorinta, emotia, zambetul, privirea, romantismul... toate acele lucruri mici mici de tot care exista inainte... care in comparatie cu sarutul... nu pot minti niciodata.

Anyway, fie ca e primul sarut, cel mai memorabil din toate, cel de care iti amintesti cel mai clar cand te gandesti la o relatie din trecut, ultimul sarut, acea amintire dulce amaruie, ori un sarut de buna dimineata... el nu trebuie sa fie scopul ori sa aiba vreun scop. Trebuie sa vina pentru ca asa vrea el.

Oamenii secolului 21...

Mi-am imaginat ceva mai devreme fascinatia unui extraterestru verde cu ochii mari fata de viata sociala a ceea ce numim noi 'homo sapiens sapiens.'
Cred ca ar ramane cu gura-i mica si urat mirositoare pentru nasul nostru deschisa cand ar vedea cat de mult se invarte omul pe dupa deget si cat de multe reguli am inventat si respectat de-a lungul timpului, mai ales cele din secolul 21. Sunt convins ca oricine care s-ar pune cu succes in locul piticaniei verzi, ar reusi sa fie fascinat. Incercati.

Lasand aia balta, ma mai enerveaza ca oamenii secolului 21 sunt atat de grabiti. Intotdeauna trebuie sa ajunga undeva sau sa faca ceva.
Vrem sa crestem? Vrem sa derulam anii inainte pana ne intalnim perechea pentru ca vai viata nu are rost pana atunci? Ori vrem sa avem serviciu mai repede si sa plecam de la 'parintii astia enervanti'?
Ma enerveaza ca isi trateaza viata ca pe o programare la dentist. Ma enerveaza ca se apuca sa citeasca o revista ori sa se joace pe mobil ca sa treaca viata mai repede.

Ma enerveaza cei care stiu mai multe despre cat damage face o arma pe o anumita armura intr-o anumita situatie decat unde este, ce face, si unde vrea sa fie peste ani.

Hmm... pai noi, oamenii secolului 21, noi traim clipa. Universul s-asa va muri in cateva miliarde de ani; facem ce vrem acuma. Daca avem chef sa fumam ori sa bem, apai fumam si bem, da? Noi oamenii am face orice extraterestru ori oripilat, ori extrem de invidios pe orgiile noastre.
Noi suntem cei ce facem sex in relatii fara trecut si fara viitor. Noi facem emisiuni despre iubire si moarte. Tot noua ne si pasa de aproapele nostru, dar doar pana schimbam canalul. Noi ne violam si ne omoram si ne vindem droguri. Noi ne mintim, ne furam si ne tradam.