joi, 21 mai 2009

Nu e prea tarziu


Unii oameni sunt nãscuti ca sã stea la marginea râului.
Unii sunt loviti de fulger.
Unii au ureche muzicalã.
Unii sunt artisti.
Unii înoatã.
Unii se pricep la nasturi.
Unii sunt actori.
Unii oameni… sunt mame.
Iar unii oameni… danseazã.

Nu stiu dacã mai conteazã, dar nu e niciodatã prea târziu……
Sau în cazul meu, prea devreme,sã fii ceea ce vrei sã fii.
Nu existã limitã de timp, poti începe când vrei tu.
Te poti schimba sau poti rãmâne la fel.
Nu existã reguli pentru asa ceva.
Putem profita din plin sau putem pierde totul.
Sper ca tu sã profiti din plin.Sper sã vezi lucruri care sã te surprindã.
Sper sã simti lucruri pe care nu le-ai mai simtit niciodatã.
Sper sã întâlnesti oameni cu un punct de vedere diferit.
Sper sã duci o viatã de care sã te mândresti.
Si dacã nu, sper sã ai puterea…… s-o iei de ala capãt.

duminică, 17 mai 2009

Scrisoarea unei mame blonde catre fiul ei - NO OFFENCE!!!


Draga fiule,
Iti scriu aceste randuri ca sa stii ca iti scriu.
Daca primesti aceasta scrisoare inseamna ca a ajuns cu bine. Daca nu o primesti, atunci sa ma anunti pentru a ti-o mai trimite o data.Iti scriu incet pentru ca stiu ca tu nu citesti prea repede.Acum cateva zile tatal tau a citit ca marea majoritate a accidentelor se petrec la o distanta de un kilometru de casa. De aceea ne-am hotarat sa ne mutam mai departe.
Noua casa este minunata; are si masina de spalat, dar nu stiu sigur daca merge. Ieri, am bagat lenjeria in ea, am tras de maneta, si de-atunci n-am mai vazut-o.
Vremea pe aici nu e foarte rea. Saptamana trecuta n-a plouat decat de doua ori. Prima data, ploaia a tinut 3 zile, a doua oara 4 zile.
A propos de vesta pe care o voiai, unchiul Petre mi-a spus ca daca o trimitem cu nasturi, cum sunt ei grei, o sa coste mai mult; atunci am taiat nasturii si i-am pus in buzunar.In sfarsit, l-am ingropat pe bunicu’; l-am gasit cand ne-am mutat. Era in dulap din ziua in care a castigat la ‘De-a v-ati ascunselea’.
Sa-ti mai zic ca alaltaieri, a explodat bucataria si tatal tau si cu mine am ‘zburat’ din casa. Ce emotie! a fost pentru prima data dupa multi ani cand tatal tau si cu mine iesim impreuna undeva.A venit doctorul sa vada daca suntem in regula, si mi-a pus un tub din sticla in gura. Mi-a zis sa nu vorbesc 10 minute. Tatal tau s-a oferit sa cumpere tubul acela.
Si daca tot vorbim de taica’tu, te anunt ca si-a gasit de lucru, e foarte mandru de asta. Lucreaza peste aproape 500 de oameni. L-au angajat sa tunda iarba in cimitir.
Sora ta Julia, cea care s-a casatorit cu sotul ei, a nascut in sfarsit, da’ nu stim inca sexul copilului. N-as putea inca sa-ti spun daca esti unchi sau matusa.
Taica’tu a intrebat-o pe sora-ta Lucia daca mai este insarcinata. Lucia i-a zis ca da, in 5 cinci luni de-acum; atunci taica’tu a intrebat-o daca era sigura ca era al ei.Ea i-a spus sigura ca da. Ce fata sigura, cata mandrie! Asa fata, asa tata!
Varul tau Paul s-a casatorit si se roaga in fiecare zi in fata sotiei lui. E fecioara!
Dimpotriva, nu l-am mai vazut pe unchiul Vasile, ala care a murit anul trecut…
Cel mai rau e fratetu’ ala’ mic, Ionut. A incuiat masina si a lasat cheile inauntru. A trebuit sa se duca pana acasa sa aduca dublura ca sa ne scoata pe toti de acolo.
Bine, fiule. Nu pot sa-ti trec adresa pe plic pentru ca n-o stiu. De fapt, ultima familie care a locuit aici, a plecat cu numerele pentru a le pune la noua adresa.
Daca o vezi pe Margareta, transmitei salutarile noastre. Daca n-o vezi nu-i spune nimic.
Mama ta care te adora,Antoaneta
P.S. Aveam de gand sa-ti pun si niste bani, dar deja am inchis plicul

Cum sa scapi de criza!Solutii practice


ESTE CRIZA!
Ei si, pentru asta nu trebuie sa ne sinucidem cu totii…
V-ati saturat de analisti-comentatori, de stiri cu criza, si de incompententa din conducerea Romaniei? V-ati saturat de Romania si de criza mondiala?
Înainte sa emigrati,încercati urmatoarele solutii practice…
1. Plimbati-va cu masina. (daca e si un Logan alb, e perfect, daca nu aveti logan alb, imprumutati de la un prieten) Parcati la marginea drumului, puneti-va ochelarii de soare si scoateti pe geam uscatorul de par. Îndreptati-l catre masinile care vin din fata. Numarati distrandu-va cate masini franeaza brusc!
2. Reîncarcati automatul de cafea din biroul vostru cu cafea decofeinizata timp de trei saptamani. Cînd toata lumea va fi depasit dependenta de cafea, schimbati-le cafeaua cu ESPRESSO.
3. Daca scoateti bani la ghiseul bancii , sau primiti bani de undeva prin western la rubrica « scopul folosirii banilor » scrieti « marijuana ».
4. Cînd sînteti pe un coridor, sariti în loc sa mergeti. Apoi încercati sa numarati cîte persoane se uita la voi crucis!
5. Daca sînteti la restaurant si vreti sa comandati ceva, cereti « apa plata dietetica, cu o felie de lamaie ».
6. Sunati-va prietenii cu cinci zile înainte sa mergeti la o petrecere si spuneti-le ca nu veti putea fi prezent din cauza unei dureri de cap.
7. Cînd scoateti bani de la ATM, apucati-va de strigat cat puteti de tare « Am castigat! Am castigat! »
8. Daca va aflati într-o gradina zoologica, luati-o brusc la fuga catre parcare strigand îngrozit « Salvati-va! Au scapat toate animalele! »
9. Daca aveti copii, la masa de seara spuneti-le ca din cauza recesiunii va trebui sa renuntati la ei!
10. La farmacie, cumparati o cutie de prezervative si dupa aia întrebati farmacistul unde este cabina de proba!
Folosind solutiile practice din acest post nu veti scapa de criza (sau poate veti scapa) dar macar va vor ajuta sa nu deveniti depresivi.

marți, 12 mai 2009

Prieteni pentru totdeauna!


Prietenia se masoara doar in amintiri, voie buna, liniste si iubire... Prietenia inseamna iubirea suprema, cel mai valoros lucru, cea mai deschisa comunicare... Adevarul cel mai sever, cel mai sincer sfat si cea mai mare comuniune de ganduri de care sunt capabili femeile si barbatii. Nu exista iubire mai mare si mai puternica decat cea pe care o exprima prietenia... Un lucru bun devine mai bun si mai frumos daca poti sa-l imparti cu prietenii. Prietenii au ceva ce iti lipseste... de pilda optimismul. Ei te fac sa simti ca totul va fi bine in lume cat timp iti vor sta in preajma. Kilometri obositori trec repede si ii parcurgi mai vesel, mai usor... Si lumea-ntreaga pare mai senina cand ai un prieten drept insotitor... Prietenii cei mai apropiati sunt cei care inteleg cel mai bine ce e cu viata noastra, carora le pasa de noi la fel ca si noua, care ne sunt alaturi la succese si la esecuri, sunt cei care rup farmecele asupra singuratatilor noastre. Prietenii trainici sunt cu adevarat una dintre bogatiile vietii. Avutia ta este acolo unde sunt prietenii tai. Temelia adevaratei prietenii este incredere !!! Edificiul ei-respectul..... Prieteni, tovarasi de drum,i ubiti, ne sunt cei care ne acorda increderea lor deplina... Un prieten este alaturi de tine atunci cand nu mai e nimeni altcineva... Tot ce pot face pentrul prietenul meu este sa-i fiu pur si simplu prieten... Nu am averi cu care sa-l rasplatesc... Daca el stie ca prietenia lui ma face fericit, nu va dori o alta recompensa. In asta consta maretia prieteniei... Tin la tine pt ca stii sa ignori slabiciunile si ratacirile mele si ma sustii cu fermitate sa dau ce-i mai bun din mine. Un prieten te accepta asa cum esti... dar spera la ceea ce ai putea sa fii... Pentru a-ti face un prieten trebuie sa mai inchizi cate un ochi. Pentru a-i pastra insa pe amandoi. Un prieten este cineva care te stie pe dinafara si inca-i mai place ce vede. Fericirea pare a fi fost data pentru a fi impartasita... Cand prietenii sunt cei adevarati, ei reprezinta cel mai sigur lucru din lume... Prietenii sunt tot ce conteaza... Nu as putea trai fara dragostea lor...

sâmbătă, 9 mai 2009

Speranta,Credinta,Pacea si Iubirea


CELE PATRU LUMANARI ARDEAU INCETISOR... AMBIANTA ERA ATAT DE PLACUTA, INCAT LE PUTEAI AUZI VORBIND PRIMA A SPUS : ”EU SUNT PACEA ! ORICUM, NIMENI NU MA MAI POATE PASTRA APRINSA . CRED CA MA VOI STINGE." Flacara s-a micsorat cu rapiditate si s-a stins in intregime. A DOUA A SPUS : ”EU SUNT CREDINTA ! DINCOLO DE TOATE, EU NU MAI SUNT INDISPENSABILA , ASA CA NU MAI ARE NICI UN SENS SA MAI STAU APRINSA ." Cand a terminat de vorbit, o adiere blanda a stins-o. CU TRISTETE CEA DE-A TREIA LUMANARE A SPUS LA RANDUL SAU : ”EU SUNT IUBIREA ! NU AM FORTA SA MAI STAU APRINSA. OAMENII MA DAU DE O PARTE SI NU-MI INTELEG IMPORTANTA. EI UITA CHIAR SA-I IUBEASCA PE CEI CARE LE SUNT APROAPE." Si fara sa mai astepte, s-a stins. DEODATA... UN COPIL INTRA IN INCAPERE SI VAZU TREI LUMANARI STINSE. ”DE CE NU ARDETI ? VOI AR TREBUI SA FITI APRINSE MEREU!" Spunand asta, copilul incepu sa planga. ATUNCI, CEA DE-A PATRA LUMANARE A SPUS : ”NU VA FIE FRICA, CATA VREME EU INCA MAI ARD, LE PUTEM REAPRINDE PE CELELALTE... EU SUNT................... SPERANTA !" CU OCHI STRALUCITORI, COPILUL LUA LUMANAREA SPERANTEI SI LE APRINSE PE CELELALTE. Flacara SPERANTEI sa arda mereu in viata ta! …si astfel, fiecare dintre noi poate mentine Speranta, Credinta, Pacea si Iubirea!!!!

Crezi in tine


DACA nu-ti pierzi firea cand toti din jur si-o pierd
Si te-nvinovatesc pe tine
Si-atunci cand toti de tine se-ndoiesc
Doar tu sa crezi in tine.

DE poti s-astepti fara sa obosesti
De esti mintit,minciuni sa nu rostesti
Si fiind urat de oameni,tu sa nu-i urasti
Si totusi nu-i lasa sa vada-n tine,
Ca esti mai intelept sau ca vorbesti mai bine.

DIN vise sa nu-ti faci stapan
Si gandurile sa nu-ti fie un chin
Si-n viata de vei intalni triumful sau durerea
Sa nu te copleseasca nici faima,nici durerea.

SI de-ti auzi cuvintele rastalmacite
De ticalosi si de nebuni
De-ti vezi chiar idealurile naruite
Sa nu te-opresti,ci sa pornesti din nou la drum.

SI tot ce-ai adunat de risti vreodata
Chiar daca pierzi,cand roata se-nvarteste
Nu,nimeni sa nu afle niciodata
Ca ai pierdut...ca soarta te loveste.

DE poti sa-ndemni mintea si trupul
Sa lupte cand sunt vlaguite,
Sa nu te sperie nici timpul
Si singur sa iti spui:N-AM OSTENIT!MERG INAINTE!

DE poti ramane bun si pur
Chiar daca regi ori ticalosi tu ai in jur,
Daca dusmanii sau amicii tai
Nu pot sa-ti faca rau,tu sa nu uiti ca ei
De-al tau bine nu sunt fericiti.

SI daca-n viata ai sa reusesti
Sa pretuesti orice minut,
Pe acest pamant,te vei simti stapan
Si ce-i mai mult,vei fi OM pe deplin.

Odata voi zbura


Nu`mi pune aripi"!am strigat
Spre ingerul ce ma tinea
Cand imi vara aripi k sila
Si`n umeri mi le indesa.

"Nu vreau"Dar el cu o rabdare
Ce numai ingerii o au
Nu ma lasa,desi din ele,
Spuneam ca nu stiu cum sa dau.


"N`auzi!"strigam "-Tocmai cu mine?"
Nu fii asa ne`ndurator.
Nu le strica,le pui zadarnik,
Eu niciodata n`am sa zbor!

"Esti surd?!"L`am zguduit lovindu`l
Dar el tot mai aprins lucra,
Stia ca voi avea nevoie,
Stia c`odata voi zbura...

Maine a fost o zi deosebita


Osteniţi şi însetaţi. Plini de praf şi transpiraţie. Uzi leoarcă. Aşa sunt cei trei, Radu, George şi Gabriel, după cel mai fenomenal meci de fotbal al noului mileniului. Din păcate acela a fost la TV acum câteva ore, dar cel pe care l-au jucat împreună cu grupa universităţii lor contra fotbaliştilor universităţii clujene a fost chiar mai presus de cel pe care nu l-au urmărit în ciuda tuturor promisiunilor că o vor face.
Acum cei trei eroi-marcatori-de-goluri sunt tolăniţi pe scaunele până mai devreme curate de străluceau ale unei cofetării din mijlocul Pitestiului. Având în faţa ochilor obosiţi de joc dar relaxaţi de lumina înserării câte o duzină de sticle de suc şi halbe de bere goale şi pe masă câte o sticlă de suc pe jumătate plină, nu-şi pot permite să bea suc şi bere în acelaşi timp. Nu din cauza banilor, îşi pot permite, dar s-au născut doar cu o singură gură şi un singur gât. Si cu deosebitul bun simţ de a nu amesteca băuturile, berea va urma imediat. Stai numai să vină chelnerul.
- Când vine trenul? întreabă Gabi la un moment dat.
Este îngrijoratul grupului. Oricare ar fi situaţia nu se poate opri să nu se îngrijoreze pentru ce va fi mai departe, uneori îngrijorarea ajunge la suprafaţă molipsindu-i chiar şi pe cei din jur.
- Fii liniştit, bă! Mai avem timp.
Acesta este Radu, flegmaticul. Întotdeauna calm şi sigur pe ceea ce va urma mai departe dar mai ales pe el însuşi, uneori reuşea să-i sperie pe cei din jur prin reacţiile sale. Dar ceea îl speria pe el cel mai mult şi uneori, doar uneori, îi îngrozea pe ceilalţi, erau ideile pe care George le scotea uneori din fundul plin de idei al minţii sale. Este cel răspunzător cu imaginaţia şi mai ales iniţiativa, uneori chiar dezastruoasă prin efectele sale, al grupului. Acum acesta tace, din fericire - o fericire umbrită doar de gândurile care cu siguranţă că-i trec dincolo de fruntea lipsită de riduri şi de aparenţa unei gândiri profunde - şi îşi sorbeşte tacticos sucul.
Chiar şi în ciuda acestor date, grupul a cărui inimă se găsea aici, era unul dintre cele mai stabile din istoria cunoscută a universităţii. Câteva probleme vag cunoscute de toată lumea dovediseră deja acest lucru.
Dar este de ajuns, nu pentru a face descrierea unui grup de studenţi ne găsim aici. Ideea este că trei dintre ei se găsesc tocmai în acest moment într-o cofetărie în aer liber din Pitesti sorbind din suc. Ba nu! Bere, căci tocmai l-au trimis pe chelner după câte o halbă + o sticlă de bere pentru fiecare.
- Pun pariu că se împiedică şi cade, li se adresă un om singur de la o masă alăturată.
- Cum? se interesă vag curios Radu.
- Pun pariu pe o halbă cu bere că chelnerul se împiedică şi cade, repetă omul.
- Ţin pariul! se repezi George.
Îl pierdu într-un mod stupid. Erau chiar berile lor când chelnerul se împiedică de geanta uriaşă a lui Gabi care, prevăzător ca întotdeauna, pregătise tot ce ar putea avea nevoie. Berile fură astfel trântite pe masă stropindu-i pe toţi iar corpul chelnerului le urmă repejor înspre pământ. Masa se răsturnă spărgând sticle şi pahare, vărsând conţinutul lor peste tot.
- Blestematule!
Zgomotele căderii acoperiră parţial strigătul, nici unul dintre ei nu îndrăzni să înjure într-un loc public, dar feţele lor spuseră totul. Cei trei îndurară cu stoicism hainele ude de bere, oricum nu aveau cu ce să se schimbe până acasă, poate doar cu hainele cu care alergaseră la fotbal. Oare pe cine ar deranja nişte sportivi obosiţi pe tren?
- Nu vă impacientaţi, sări Gabi. Am pregătit ceva ce v-ar putea ajuta.
Începu să scotocească grăbit prin geanta cea uriaşă - cauza accidentului - şi, în cele din urmă, scoase un prosop înmuiat cu apă sau cu un lichid special cu care începu să şteargă petele de bere de pe haine. Deosebit de straniu, acestea se estompară rapid apoi dispărură de parcă nu ar fi existat.
- Eşti pregătit pentru orice, nu-i aşa?
Tipul care câştigase pariul este un tânăr cam de vârsta lor, cam ponosit îmbrăcat şi cu o barbă nerasă de câteva zile dar nu iese prin nimic din normalitate. Poate este un pic cam prea normal. El se apropiase de masa răsturnată iar acum se căznea să o ridice de pe jos, reuşi pe deplin. Chelnerul se scuză şi le promise celor trei că le va aduce câte o halbă de bere din partea casei, sau mai precis a lui. Era de la sine înţeles că el va plăti mai târziu pentru ceea ce a distrus.
- Nu ştii nici a zecea parte din adevăr, îl îmbărbătă Radu pe necunoscut în timp ce George îi ceru chelnerului o halbă în plus pentru noul sosit.
- Tu trebuie să fi Gabi, spuse străinul.
- De unde ştii? se sperie acesta. Eşti de la SRI?
Străinul râse.
- Da de unde! V-am auzit vorbind.
- Eu sunt Radu, se prezentă acesta, iar el este George.
- Călin, spuse străinul strângând mâinile întinse.
- Vino şi tu la masa noastră, îl invită George.
Gabi încearcă să comenteze dar privirile celorlalţi doi îl întrerupseră înainte de a putea spune ceva. Chelnerul scuzându-se se întoarse tocmai în acest moment cu un nou set de halbe, dar de data aceasta nu se mai împiedică. Din fericire. Cei patru „cei patru muşchetari” se aşezară la masa acum curată vorbind banalităţi.
- Cum de ţi-ai dat seama că se va împiedica? întrebă George după un timp de parcă tocmai şi-ar fi amintit.
- Foarte simplu. Vin din viitor.
Care ar fi reacţia voastră la aşa ceva? Ei bine, a mea ar fi la fel. Dar eroii noştri reacţionară fiecare în modul său specific: Gabi se uită la el de parcă tocmai ar fi încercat să-i vândă castraveţi, Radu zâmbi cu gura la urechi, tocmai auzise o glumă bună, doar George păru să fie singurul care-l crede.
- Din ce perioadă?
- Adică din ce an vin? 2089.
- Hm. Tu chiar crezi chestia asta?
- „Dacă o maşină a timpului va fi inventată într-un moment sau altul din viitor atunci ea a fost deja inventată.”
- A! Citatul tău preferat. Cine l-a spus prima oară? Marius nu-ştiu-cum?
Intervenţia pare să-l enerveze pe George pentru că se grăbi să-i răspundă sec:
- Doar Marius pentru voi. Tipul s-a decis să-şi folosească în domeniul SF-ului doar cele două prenume.
- L-am cunoscut pe acest... Marius, spuse necunoscutul. Un băiat simpatic, dar cam ciudat.
- Atunci care este numele lui complet?
- Si să vă stric vouă surpriza? Nici gând!
- Si ce cauţi atunci aici?
- Mă bucur de berea pe care am câştigat-o şi aştept ziua de mâine.
- Ziua de mâine?! De ce tocmai ziua de mâine?
- Pentru că ziua de mâine a fost o zi deosebită. Din toate punctele de vedere.
Misterul din vocea necunoscutului îi fascină pe cei trei, sau poate faptul că s-a referit la un moment din viitor cu timpul trecut. George nu se putu abţine să nu întrebe:
- Cum?
- Ştiaţi că mâine oamenii vor ajunge pe Marte?
- Nici nu ştiam că avem o misiune spaţială care a trimis oameni spre Marte!
A fost Radu, răspunsul i-l va da însă George:
- Nici nu există vreuna.
- Ştiaţi că unul dintre voi a fost primul om care a pus piciorul pe Marte?
Râsete.
- Zău? Cum aşa?
- Aţi auzit vreodată de extratereştri?
- Haideţi să plecăm, veni cu ideea Gabi. Nebunul ăsta a luat-o razna de tot.
- Dar mai avem aproape o oră şi jumătate până la următorul tren!
- Veniţi sau mai staţi?
- Eu mai stau, spuse George.
Nici nu se puteau aştepta la altceva de la el, este un adepte irecuperabil şi iremediabil pierdut al SF-ului.
- Eu mai am o jumătate de halbă, se scuză Radu.
- Atunci vă las, ne întâlnim în gară peste o oră. Salut.
Necunoscutul aşteptă până când tânărul se îndepărtă suficient de mult pentru a nu-i auzi:
- E mai bine aşa. Nu-i puteam spune direct în faţă că va muri mâine.
George tresări iar Radu se înecă cu bere. Sau cel puţin aşa dori el să creadă.
- Cum adică?
- Ce vrei să spui?
- Gabi va muri mâine într-un accident de maşină.
Radu se ridică de pe scaun şi dori să repeadă pe urmele colegului şi prietenul său, străinul cu numele de Călin îl opri, strânsoarea este mai puternică decât se aşteptase oricine iar studentul se opri.
- Nu o face. Nu vei reuşi să-l salvezi, nimeni nu o va putea face.
- Dar dacă călătoria temporală...
- Atunci când cineva este sortit să moară nimeni şi nimic nu-l mai poate salva. Nici chiar călătoria temporală. Credeţi-mă, ştiu.
- Cum va muri?
Străinul, căci cei doi nu pot să-l numească altfel în ciuda faptului că-i ştiu cel puţin prenumele, se freacă în barba nerasă de parcă s-ar gândi cum să înceapă. Cască lung apoi soarbe din bere, halba este acum goală. Îl chemă pe chelner şi mai ceru trei beri.
- V-am spus despre extratereştri?
În cele din urmă!
- Vag. Dar poţi să se spui mai multe.
- Ei bine, ei îşi vor face apariţia mâine dimineaţă la ora 10.04 ora României şi vor intra pe o orbită staţionară în jurul Terrei. La 10.05 vor prelua controlul asupra emisiilor de radio-televiziune şi-şi vor transmite mesajul lor către Omenire. Adică vin în numele păcii şi cooperării dintre rase, bla-bla-bla. Vă puteţi da seama de restul şi singuri.
Radu îşi privi ceasul, mai avem timp.
- Nu cred că trebuie să ne mai spui ce fel de reacţie va fi după aceea. Panică, debandadă, cam toate nivelele haosului.
Necunoscutul pare să mai fi spus această poveste de cel puţin câteva ori, faţa şi mustaţa de spumă de bere îl trădează.
- Da, aşa va fi. Vreme de zece minute, până când extratereştii vor începe să emită un fel de unde care vor linişti populaţia pentru un timp suficient de mult pentru a-i accepta.
- Si noi cum ajungem pe Marte?
- Voi nu, numai unul dintre voi. Acela pe care extratereştii l-au considerat compatibil cu tehnologia lor de pilotare a unei nave.
- Ei bine, care dintre noi doi va fi acela?
- De unde ştii că este unul dintre voi. Poate la fel de bine să fie şi Gabi.
- Dar parcă spuneai că va muri într-un accident de maşină!
Radu nu pare exasperat, probabil că nici nu este. Dar se comportă de parcă ar fi.
- Dar nu am spus că extratereştii nu au/nu vor avea tehnologia ce le permite/le va permite resuscitarea morţilor.
O logică imbatabilă, impecabilă. Demnă de admiraţia tuturor.
- Deci vrei să spui că Gabi este cel care va ajunge pe Marte?
- Are tot atâtea şanse ca şi voi doi.
Din nou la început. Ce plictiseală!
- Hai să mergem!
George se ridică brusc în picioare şi se aplecă după geantă.
- Plăteşti tu sau plătesc eu?
- Mai bine plătesc eu totul, interveni necunoscutul ce-şi spunea Călin. Măcar atât pot face pentru voi.
După o privire scurtă unul către celălalt cei doi ridicară din umeri şi luară genţile în spinare. Îl salutară şi s-au îndepărtat fără nici un alt cuvânt.
- Ce zici de povestea tipului?
- Interesantă. O bună poveste SF.
- Oare de la cine o fi luat-o?
- De la Marius al tău?
- Mă îndoiesc. Nici măcar nu-l cunosc pe tip, nu l-am mai văzut niciodată până acum.
- Atunci trimite-l la origini şi lasă-l să trăiască în pace.
- Mă întreb totuşi un lucru.
George se opri şi se uită înapoi. Masa lor abia se vede dar este acum liberă, tipul plecase sau dispăruse demult.
- Care?
- Dacă totul este adevărat?
Radu se scărpină în cap de parcă ar încerca să dezgroape de acolo răspunsul.
- Atunci trimite-mi te rog o vedere de pe Marte dacă eşti tu acela care va ajunge primul.
- S-a făcut. Cu condiţia să faci şi tu la fel.
- Bine.

Cei trei nu aveau să-l mai întâlnească niciodată pe necunoscut. Acesta a dispărut din viaţa lor la fel de subit precum apăruse, un suflu meteoric al unei alte realităţi. Sau a uneia viitoare.
Acum aţi vrea să aflaţi dacă ceea ce străinul le-a spus a fost totul adevărat sau o invenţie demnă de povestit copiilor? Ei bine, puteţi afla toate acestea printr-o singură modalitate: mâine la ora 10.03 aprindeţi radioul sau televizorul, orice doriţi. Puneţi-l pe oricare canal sau frecvenţă vă doreşte inima şi aşteptaţi vreme de două minute. Dacă apare un comunicat al extratereştrilor care au venit pe Pământ în numele păcii şi al comunicării între rase, atunci a avut dreptate. Dacă nu, poate poimâine.

joi, 7 mai 2009

N-am stiut sa pretuiesc


De abia acum am inteles
Ca n-am stiut
Sa te pastrez
Ca n-am stiut
Sa iti arat cat te iubesc.
De multe ori,
Tu ti-ai dorit
Sa fii din nou cu mine.
De multe ori,
Dar n-am stiut...
Credeam ca
Asa a fost sa fie...
Cand tu incercai
Sa imi arati ca tii la mine
Te-ndepartam fara sa stiu
Ca as fi putut sa fiu
Din nou cu tine.
De abia acum
Realizez ca m-ai iubit,
De abia acum ,
A ta iubire a murit.
In vise doar
Ma mai iubesti,
Doar cand visez...
Caci n-am stiut,
In viata mea,
Sa te pastrez...!!:((:((
Dar e prea tarziu

Suflet pustiu


E vara,insa peretii sunt reci... umezi...
As vrea sa te am langa mine,sa vezi...
Un suflet care zace pintre gramezi...
Pintre gramezi rascolite de furtuna,in noapte...
As da orice sa aud mii de soapte...
Soapte ce-mi spun:"Te iubesc!
Iarta-ma pentru tot..."
Insa stiu ca-i tarziu...
Incerc sa adorm,
Dar nu pot...
Imi simt lacrimile
Siroindu-mi pe obrajii palizi...
Imi duc veacul pintre sute de oglinzi...
Oglinzi ce mi te arata
Altfel... strain de mine.
As vrea ca rasuflarea ta
Sa ma aline...
As vrea sa redevii fata
De-odinioara...
Insa stiu ca-i tarziu...

Inceput


O zi de incepot era pe atunci:
Si totul era nou:
Omeni,locuri,thu;
Privesc in urma si parca a trecut o luna
Si nu un an.nu atatea zile,
Nu atatea intamplari,clipe senine.
Distanta eram la inceput...
Acum inteleg ca am gresit mult;
Ai fi putut fii a mea,dar nu am vrut
Nu am stiut ca voi varsa lcrimi
Pentru acel inceput...
Am crezut ca nu te pot iubi
Ca nu pot simti al tau parfum si chip,
Dar nu a fost asa
Roata s-a invartit prea mult
Si pe mine m-a ranit.
Si acum cu regret ma gandesc
La acel inceput ce a fost de mult...

Noi


Sunt nimic pentru nimeni
Sunt zambet si lacrima pe acelasi obraz,
Sunt ras si durere si visare,
Sunt pus pe sotii si plin de haz,
Si-s trist cu genele-n chise ..
Dar cine esti tu?
Pe tine nu te cunosc...
Pe tine nu te pot descrie ...
Pe tine ...Te iubesc!!!:X:X

Lacrimi


Curg lacrimile mele ,
Curg lacrimi de durere pe umarul tau ,
Ca nu esti a mea.

Te-am pierdut in noapte ,
Tu nu esti aproape ,
Inima mi s-a stins ,
Cat sa mai rezist

Te astept sa vii sa iti mai vad ochii
Cei ce m-au vrajit pan-la infinit .

As vrea sa te uit dar nu pot ,
Din inima sa te scot
Caci prea mult eu te-am Iubit
Tu prea mult m-ai ranit.

De ce in visul meu apari ,
Stai o secunda si dispari ,
Sa te mai vad o data as vrea ,
Inima mea plange si ea .

Ochii mei plang doar din vina ta
Nu-ti mai poate indura lipsa.

A mai cazut o lacrima
Din ochiii mei cei plini de dor ,
De dragul tau inima mea ofteaza ,
Si simt ca am sa mor.

Ce inima de piatra tu ai avut in tine ,
Mi-ai luat orice speranta
Nu te-ai gandit la mine !

Nu poti sa cumperi cu bani
Dragostea si cativa ani
Dragostea nu-i de vanzare ,
O platesti si apoi dispare .

Ai aparut in sufletul meu
Si sa te uit imi este tare greu
Eu te iubesc cu inima curata
Dar in viata ta exista altcineva .

Cand eu gresesc nu ma gandesc
Ca te ranesc , Of ce mult te mai Iubesc.

Cand ai plecat nu te-ai gandit ,
Cat de mult am suferit ,
Ma intreb daca intr-o zi
Ne vom intalni,
Si in ochi ne vom privi ,
Sau chiar tu ma vei ocoli?!

:)))




...Esti libera poti sa faci ce vrei
eu n-am nimic cu viata ta
si nici ku el...
Dar nu inteleg cum ai putut,sa uiti prin cate am trecut:(
dar nu-i nimic,
ESTI FERICITA
si nu regret ca te-am IUBIT
In scimb iti las o amintire si partea mea de fericire din care a risipit destinul
pastrand in locul lui VENINUL

De-as mai putea iubi odata,Nu mi-as mai da inima toata
Dar nu pot...:((
Viata mi-e amara ...NU POT IUBI A DOUA OARA
TU ai putea???????

Ce soarta crunta am avut sa te cunosc pe tine
sa te indragesc atat de mult,iar u sa fugi de mine...
Vei plange cum am plans si eu...vei plange ...nu de mine...
Vei plange ca sa chinuit un suflet pt tine
iar daca alt baiat indragesti...MAI BUN,MAI FRUMOS decat mine
TE ROG IUBESTE-L nu-l trisa ,cum mai trisat pe mine

DE MINE te rog sa nu intrebi!!!!!
!si uita-ma curand!!!
Si....:(nu ma intreba cum am ramas.....
RAZAND ....sau...LACRIMAND!!:(