Banii nu au valoare

Se spune că banii nu aduc fericirea, dar o întreţin şi tind să cred aceste cuvinte. Constientizăm că banii nu au valoare abia în momentele grele din viaţa noastră. Muncim pe brânci şi neglijăm sănătatea ca să facem bani, iar la bătrâneţe sau mai devreme îi cheltuim pe sănătate. Când noi sau cei dragi din viaţa noastră au probleme, banii nu mai contează… Dăm în stânga şi în dreapta ca să fie bine.

Noi suntem neglijenți și lăsăm totul pe ultima sută de metri. Nu mergem să ne facem analizele și controalele la timp pentru că invocăm lipsa banilor, dar când ajungem pe patul de spital îi găsim imediat și nu mai ținem cont de ei. Criticăm șpaga, pe cei care dau și pe cei care iau, dar când ajungem în situatii de criză, dăm și noi. Adevarul este că, fără o mică șpagă, medicii nu prea îți dau atenție, iar viața unui om este mai presus de orice. Așa ca este bine să muncim, dar să nu ne uităm. Avem o viață și merită trăită, chiar dacă uneori regretăm că ne-am nascut in Romania…

Nimicuri ciudate...

In timp ce zac intins pe spate pe podea uitandu-ma cu atentie la tavan si examinand gazele negre extrem de enervante care se strecoara cand nu le vede nimeni, ma gandesc la nemurirea sufletului. De fapt, nu. De fapt ma gandesc la multe altele. Cum ar fii: ce puii mei caut eu la ora 8 seara in vacanta, in weekend, IN CASA! Sau: cum mama naibii fumu' de tigara face ce face si ajunge mereu sub nasul nefumatorilor [si geniu' de vecina-miu mai si fumeaza ca apucatu pe balcon, ascultand muzica la radio si intrerupandu-mi cugetarile]? Sau: cum de atunci cand ti se pare ca lucrurile decurg in sfarsit cum ti-ai dorit tre' sa se intample ceva, un ceva cat de mic, sa te calce rau de tot pe nervi?

Imi place sa admir ceru' intins pe iarba. Sa vad norii cum zboara... cum vin si se duc... Ca timpul. Numai ca timpul nu poate fii recuperat. Nu se poate intoarce. Imi place sa ascult melodii idioate pe care sa ma miorlai si sa ma pisicesc. Sau melodii care-mi trezesc amintiri placute sau neplacute si ma fac sa ma gandesc la greselile trecutului. Sau sa visez cu ochii deschisi si sa ma gandesc la ce s-ar putea sau nu sa se intample candva.

Si vin si flash-back-urile ... care te fac sa te-ntristezi totusi, macar putin. Ciudat. Ii simt parfumul. Stiu ca pana la urma o sa-mi cedez. Asa-i ea.

Si-aceeasi melodie de juma de ora imi zdrangane creierii. Si, da, ma pune pe ganduri. Imi amintesc c-am zis ca nu-mi mai las niciodata un prieten balta pentru o fata. Dar exista riscul de a ma razgandi, in functie de caz. Imi place cand sunt cur sucit.

Si stii ce-mi mai place? Posturile facute varza si [aparent] fara sens. Asta pentru voi... :P

Monolog

Taci si-asculta.


Niciodata sa nu mai faci prostia sa te arunci cu capul inainte. Sau poti s-o faci... dar pe riscul tau ... fara sa ma acuzi dupa aceea. Mereu faci cum te taie pe tine capu' si mereu ti-o patesti. Incep sa cred ca esti masochista. Sau ... nu? Interesanta problema. Uneori crezi ca stii ce vrei, dar nu mereu vrei ceea ce trebuie. Acum, da, stiu ca stii ce vrei. Dar te-ai gandit ca nu poti obtine mereu ceva cat ai bate din palme? Da, sigur ca te-ai gandit. Si-acum o sa zici ceva de genu': "da' m-am agitat si-am incercat". A incerca nu inseamna a-ti da silinta. Da, puteai sa mai faci multe in privinta aia. Numai ca, vezi tu, asta-mi place si totusi nu-mi place la tine. Uneori iei totul "la purecat". Incerci sa analizezi problema de la cap la coada cu lux de amanunte, sperand sa reusesti sa nu lasi nimic sa-ti scape. Si totusi, nu mereu e asa cum calculezi tu totul. Stii bine asta.
Stiu, incerci. Te implici. Te aventurezi. Dar ti-e frica, nu? Gandul la un potential rezultat negativ te sperie si te face sa te tragi inapoi, sa te inchizi in tine, IAR! Apoi te gandesti "cum ar fi fost daca as fi facut asta?... oare cum ar fi reactionat?" Pai iti zic eu care-i faza: nu stii pana nu incerci. Si cum tu ai talentul de a rata oportunitatea cand aceasta bate la usa, mai ai de asteptat ceva vreme.
Si asa te roade pe interior. Dar stii ca macar ai incercat. Ca totusi nu mereu iese cum vrei. Stii ca ce vrei poate fi posibil doar in anumite circumstante. Dar in ceea ce te priveste... ai cam dat-o in bara de mult. Si regreti. Vrei sa-i zici. Dar taci. De ce? Ti-am mai explicat. Ti-e frica de reactia negativa.

Asa ca, te rog, incearca sa procedezi si altfel.