Nimicuri ciudate...

In timp ce zac intins pe spate pe podea uitandu-ma cu atentie la tavan si examinand gazele negre extrem de enervante care se strecoara cand nu le vede nimeni, ma gandesc la nemurirea sufletului. De fapt, nu. De fapt ma gandesc la multe altele. Cum ar fii: ce puii mei caut eu la ora 8 seara in vacanta, in weekend, IN CASA! Sau: cum mama naibii fumu' de tigara face ce face si ajunge mereu sub nasul nefumatorilor [si geniu' de vecina-miu mai si fumeaza ca apucatu pe balcon, ascultand muzica la radio si intrerupandu-mi cugetarile]? Sau: cum de atunci cand ti se pare ca lucrurile decurg in sfarsit cum ti-ai dorit tre' sa se intample ceva, un ceva cat de mic, sa te calce rau de tot pe nervi?

Imi place sa admir ceru' intins pe iarba. Sa vad norii cum zboara... cum vin si se duc... Ca timpul. Numai ca timpul nu poate fii recuperat. Nu se poate intoarce. Imi place sa ascult melodii idioate pe care sa ma miorlai si sa ma pisicesc. Sau melodii care-mi trezesc amintiri placute sau neplacute si ma fac sa ma gandesc la greselile trecutului. Sau sa visez cu ochii deschisi si sa ma gandesc la ce s-ar putea sau nu sa se intample candva.

Si vin si flash-back-urile ... care te fac sa te-ntristezi totusi, macar putin. Ciudat. Ii simt parfumul. Stiu ca pana la urma o sa-mi cedez. Asa-i ea.

Si-aceeasi melodie de juma de ora imi zdrangane creierii. Si, da, ma pune pe ganduri. Imi amintesc c-am zis ca nu-mi mai las niciodata un prieten balta pentru o fata. Dar exista riscul de a ma razgandi, in functie de caz. Imi place cand sunt cur sucit.

Si stii ce-mi mai place? Posturile facute varza si [aparent] fara sens. Asta pentru voi... :P