Declaratie de dragoste

te gandesti mereu daca tot ce faci te va afecta sau nu in viitor ?!
te gandesti daca persoana de langa tine va fi cu tine toata viata ?!
te-ai intrebat daca fata care-ai cunoscut-o aseara vrea sa fie cu tine ?! … iti tresarea inima de fericire cand vedeai ca esti sub privirile ei ?! si ai vazut cum iti zambea inocent crezand ca doar asa o sa reuseasca sa iti fure si tie un zambet, dar tie iti era prea frica sa nu isi dea seama ca o placi…
… si parca ai fi vrut sa fii si mai aproape de ea chiar daca o tineai de mana, iar apoi ai fi vrut sa nu o lasi sa mearga la facultate, ci sa se plimbe cu tine prin parc in timp ce ii reciti o poezie compusa chiar de tine … si doar fantanile sa te ingane si cu un simplu sunet sa ii “gaghile urechile intr-un mod placut” …
dar te gandesti ca dupa toate astea ea o sa spuna acelasi lucru fixist ce iti suna ca un ecou in minte: “toti barbatii sunt niste porci” … si incerci din rasputeri sa tipi in gand ca tu nu esti la fel … poate te baga in seama si te exclude din acel “toti” in care ai intrat si tu fara sa te cunoasca macar …

si in cele din urma va ajunge sa iti fie sotie iubita, si intr-un moment de liniste cand ii vei face o declaratie de dragoste si te va vedea inca chinuit de afirmatia spusa cu mult timp in urma … iar ea va raspunde sec ca te-a determinat sa ii demonstrezi ca nu esti la fel …

Un pahar de vin rosu...

Relaxare cu un pahar de vin rosu in fata, citind mesaje imbecile scrise pe o pagina sau alta.

O melodie, stresant de enervanta, next, next, next…Amintire, gand curat de mult uitat si doar o mica parte ce stie ca asa a fost sa fie. Si imi vine o dorinta nebuna de tigara, dar mi-e lene sa ma duc sa-mi cumpar, deci raman la vin rosu.

O zi trecuta, fara rost, mai mult sau mai putin pierduta, si ma gandesc ca nu am realizat nimic azi de care sa imi amintesc si maine. Poate doar un examen idiot la care nu a binevoit nici macar profesorul sa participe si s-a finalizat cu o completare rapida a unei foi, sub “stricta” supraveghere a unui singur profesor care-si impartea privirea asupra a 120 de studenti nerabdatori sa afle ce a scris colegul la subiectul 1.

“am doar 18 ani…sunt nebun………si sunt atat de multe cuvinte pe care nu le stiu….” asa zicea Tudor Chirila

eu nu mai am 18 ani… La varsta aia inca imi doream sa fiu si eu un pictor al Bucurestiului, ce arunca pe intuneric culori, iar pe timp de ziua acestea se transforma in adevarate capodopere pe care oamenii le admira si arunca laude inecate in ganduri distrase de aglomeratia orasului….

Un proiect oarecare...

Omi the: ma gand s mai inv oleaca
Omi the: dar nus
Omi the: ca mi-e sila
Omi the: tu?
Marius Syk: stau
Marius Syk: ma gandesc ca maine avem de facut un proiect
Marius Syk: si habar n-am
Omi the : aolooo
Omi the : ce c***t
Omi the : ~x(
Marius Syk: da
Marius Syk: la IAC
Omi the : c***t
Marius Syk: aha
Marius Syk: si il faci?
Marius Syk: stii ce avem?
Omi the : da
Omi the : caut pe net
Marius Syk: am cautat
Marius Syk: n-am gasit
Omi the : si ce facem in acest caz
Omi the : ?
Marius Syk: scriem din cap
Omi the : care cap?
Marius Syk: nu stiu

Adio perfect...

Un timp necunoscut si un loc abstract. Un EL obositor, avand pe piele impregnat mirosul de spirt vechi si o EA rece si o prea patetica actrita incercand sa isi ascunda lacrimile...

-Ma intreb daca te mai doare...
-Te intrebi prost. Tu, mereu desteapta, nu stii raspunsul la intrebarea asta? 
-Am uitat, iubita, am uitat tot!
-Acum imi zici iubita? E cam tarziu, ce-i drept! Si ce bine ca ai uitat. Esti un actor prea bun ca sa nu te cred.
-Nu are sens afirmatia ta, nu au sens lacrimile pe care incerci ca o proasta sa le ascunzi.

Si o plesneste!

-Nu mai plange, nu mai are rost. S-a consumat tot, nu intelegi?
-Nu plang pentru tine, retardatule! Plang pentru noi, pentru doi-ul nostru, pentru amintirea noastra. Nu mai avem nimic, nimic!
-Hai ia o tigare si taci. Obisnuiam sa te iubesc cand nu te auzeam vorbind. Cuvintele tale erau cosmaruri, de cele mai multe ori adevarate
-Doar asa o sa mai am gustul tau in gura...
-Tu, am impresia ca nu observi ca as vrea sa te tin in brate si dupa sa fug, cu parfumul tau prins de pielea mea...
-JB-ul e mai bun, mai scump, mai ametitor
-Dar nu mai visator... 
-Copilo, imi e dor de visele tale...

Si il plesneste!

-Acum fraiere?! Acum iti e dor?!
-Nu exista acum, nici macar atunci... E doar o despartire relativa.
-Nu, de data asta e defintiva.
-Si vinul si noptile si marea? Unde sunt? Le-ai uitat si pe ele? De ce? Ce s-a schimbat?
-In afara faptului ca m-ai distrus de nenumarate ori, ce altceva s-ar mai fi putut schimba?
-Inca esti a mea
-A ta...
-Pot sa te sarut inca o data? De adio, iubita!
-Baiete esti prost, iar eu nu sunt o curva p-un trotuar!
-Poftim?!
EA pleca zambind intorcand totusi putin capul pentru un ultim raspuns:
-Asa e, tu nu asculti Vama Veche!

Inca exista amintiri verzi....

Sa nu ma intrebi...

Sa nu ma intrebi iubita mea,
In lipsa ta daca mi-e greu, 
Sa nu ma-ntrebi daca iubesc, 
Sa nu ma-ntrebi daca traiesc,
Sa nu ma-ntrebi daca mi-e dor, 
Sa nu ma-ntrebi de vreau sa mor,
Sa nu ma-ntrebi daca mai plang,
Sa nu ma-ntrebi ce am in gand,
Sa nu ma-ntrebi ce-i frumusetea,
Si suferinta si tristetea; 
Sa nu ma-ntrebi ce-i fericirea, 
Nici daca am cunoscut iubirea,
Sa nu ma-ntrebi daca zambesc, 
In jur de pot sa mai privesc,
Sa nu ma-ntrebi daca ma doare,
Nici daca vad pe cer ca-i soare,
Fara sa-ntrebi am sa-ti raspund, 
Frumoasa meu cu suflet bland,
La orce-ai vrut sau vrei sa sti,
Raspunsuri, inger vei primi, 
In lipsa ta mi-e greu iubire,
Iubesc,traiesc in amintire,
De chipul tau imi este dor, 
Eu fara tine vreau sa....mor, 
In noapte lacrima-mi ascund,
De dragul tau iubire pling, 
Cu tine-n gand adorm cu greu,
In vis apari mereu mereu, 
Cei frumusetea?chipul tau, 
Cei suferinta?dorul meu, 
Cei tristetea?viata mea, 
De-ar fii s-o pierd nu mi-ar pasa, 
Ca am putut sa te cunosc,
Sa te ating suflet frumos,
Si am putut sa-ti simt iubirea, 
Si am aflat ce-i fericirea, 
Daca zambesc o fac prin lacrimi, 
Daca privesc nu-s ochii mei,
Ca nu mai am lumina inger, 
De cand te-ai departat de ei,
Nu stiu, nu vad daca e soare,
Nimic acum nu are rost,
Secunda fara tine doare...

Odata...

     

        Si acum imi amintesc perfect toate zilele petrecute cu tine, toate sentimentele adunate din fiecare zi si chiar si ultima zi. Cea in care am plecat... era asa de liniste in camera. Tu langa mine, eu cu capul plecat, amandoi pe pat si nu ziceam nimic. Televizorul era singurul care facea galagie si umplea linistea din camera. Nici nu ma puteam uita la tine pentru ca stiam ca acestea vor fi ultimele momente cand te voi avea asa de aproape de mine. Stiam ca daca indraznesc sa te privesc pentru o secunda in ochi, lacrimile isi vor face aparitia pe fata mea. Preferam sa stau cu capul plecat, cu tine langa mine si totusi sa ma gandesc doar la tine, sa-mi fie dor de tine, de chipul tau, sa incerc sa-mi amintesc vocea ta, atingerea ta si sarutarile tale. Stiam ca va veni ziua asta. Numai o privire sau o vorba si deja imi era dor de tine. Mi-a fost teama ca stiam de ziua asta, stiam  ca va veni foarte curand. Si uite-ma, coborand la masina, incercand sa profit de ultimile 5 minute langa tine, ultimile minute in care iti mai puteam spune ceva privindu-te in ochi. Ultimele minute in care iti mai simteam parfumul si nu in ultimul rand... ultimul...

Au fost momente chinuitoare. Nici nu stiam ce sa-ti spun pentru ca daca iti mai spuneam ceva sau doar un simplu „la revedere” m-ar fi facut sa izbucnesc in plans si nu as fi vrut sa-ti amintesti de momentul acesta cu tristete. Am vrut sa ne despartim exact asa cum ne-am intalnit... zambind. Insa gandul ca voi fi departe de tine intr-un scurt timp, gandul ca nu voi mai adormi in bratele tale, gandul ca nu te voi mai simti langa mine imi intuneca gandurile. Nu puteam simti nimic altceva decat tristete in clipele acelea. Si fara sa vreau ochii mi s-au umplut de lacrimi. Incepeam sa plang pentru ca vedeam si citeam si tristetea din ochii tai. Privirea ta trista m-a facut sa realizez ca totul este adevarat. Tot ce se intampla era adevarat.

O ultima imbratisare- insemna ca momentul a sosit. As fi dat orice sa pot sa intorc timpul si sa retraiesc clipele fara ca acest moment sa mai existe. Nu puteam sa mai spun ceva. Ma uitam din masina cum incep sa ma indepartez de tine. Ma duceam departe de tine. In momentul acela o parte din mine a ramas cu tine.

Vreau sa inchid ochii si dupa cateva secunde sa ii deschid si sa fiu langa tine, sa fie seara, sa ma tii in bratele tale si sa imi spui ”noapte buna iubitul meu”. Vreau sa cred ca tot ce se intampla este un cosmar.

E normal sa tresar la auzul numelui tau, sa imi doresc sa te vad, sa iti aud vocea, sa stiu ce mai faci. E firesc sa vibrez cand imi trec prin fata amintirile cu tine, sa imi doresc sa te strang chiar si pentru o secunda in brate cand esti langa mine. Stiu ca pare absurd poate chiar penal dar e felul meu de a gandi. Inca mai am lacrimi in ochi cand mai vorbesc de tine. Nu cred ca va exista cineva careia sa ii pot oferi inima mea.