Pe 14 septembrie va avea loc Ziua Nationala a Femeilor #petoc

          Un corp pe tocuri se misca mai feminin si mai senzual, motiv pentru care nu este de mirare ca barbati considera femeile care poarta incaltari inalte mai atragatoare decat cele care opteaza pentru pantofi plati. Tocurile înalte sunt una din armele de nădejde a femeilor maestre în arta seducţiei.

           Tocul, ca si bijuteriile, are farmecul sau. Nu face o femeie mai frumoasa, ci o pune in valoare, ii da „inaltime” si putere in fata obstacolelor.

           Tocul nu e niciodata incomod atunci cand paseste pe urmele barbatului.

          Mersul cu tocuri cred ca vrea sa simbolizeze gratia pasului de caprioara!

          Tocurile dau eleganta si gratie…dar cine le poarta zilnic, cunoaste amarciunea si chinul…

          Pentru ca asta defineste femeia… sa porti tocuri, inseamna in primul rand sa ai atitudine… sa stii sa mergi cu capul sus, sa nu ‘calci in strachini’ caci atunci se duce toata frumusetea de a fi o femeie pe tocuri!

          Femeia pe tocuri e cea care in momentul in care isi pune tocurile se indreapta grabita spre usa stiind ca in increderea ei sta totul. Timpul fuge in privirea ei… si in favoarea ei. Ea e femeia in a carei privire se citeste faptul ca nu se increde in tocuri ci in ceea ce este.

Cu acest articol particip la concursul organizat de FashionUp.ro cu ocazia Zilei Nationale a Femeilor #petoc, care va avea loc pe data de 14 septembrie. Marele premiu consta in 12 perechi de pantofi din magazinul FashionUp. Tot pe 14 septembrie magazinul FashionUp le ofera clientilor reduceri importante la toate modele de pantofi de pe site, pentru 24 de ore!

Tu să ai grijă de ea, prietene!

Tu să ai grijă de ea, prietene. Să-ți fie drag, să-ți pese, să o iubești frumos. A fost a mea, am fost un prost, am pierdut-o!

Uneori, fără să vrei sau conștient, rănești femeia de alături. Trădezi omul tău drag pe care l-ai numi jumătate și odată cu asta lucrurile se schimbă fără a le putea întoarce înapoi. Nimic nu mai e la fel. Încerci să repari niște cioburi, calci pe ele și mai tare suferi. Lași să plece, cu un aer înfumurat și orgolios. Abia când devii conștient de ce ai pierdut, chemi înapoi. Abia atunci înțelegi că asta e imposibil, cum e imposibil să uiți, să scoți din tine o femeie care s-a prins de piele, de suflet, de inimă. Atunci dacă ești bărbatul care o iubește cu adevărat, îi vei dori binele, indiferent de cum vor sta lucrurile. Îți va fi greu, vei regreta, dar vei ști că dragostea trece dincolo de timp. Vei găsi doza de tărie pentru a-ți recunoaște vina și de dragul ei să dorești un singur lucru bărbatului care acum e lângă ea: să aibă grijă.

Tu să ai grijă de ea, prietene. Așa cum aș fi vrut să am eu grijă. Dar nu am știut. N-am știu că toate lucrurile mai puțin bune se strâng acolo undeva și într-o zi ies la suprafață. N-am știut să preîntâmpin durerea din ochii ei când a plecat. N-am știut să fiu alături când avea nevoie, nu doar când vroiam eu. Neștiind asta, nu am avut argumente să o păstrez la fel de fericită ca-n prima zi. A suferit, a plâns, s-a luptat și apoi a plecat. Tu să ai grijă să nu sufere niciodată.

Tu să o iubești frumos, prietene. Așa cum o iubesc acum: sincer și recunoscător, fără a-i cere să se sacrifice penru mine. Odată am făcut asta și regret. De atunci am cam uitat cum e să cucerești, să vezi un zâmbet șiret în colțul gurii, să oferi fără să primești ceva în schimb. M-am trezit gol pe dinăuntru și plin de amintiri. Mă iubeam pe mine mai mult decât pe noi și asta a fost prostia vieții mele. Dar tu să o iubești, în felul tău.

Tu să ai încredere în ea, prietene. Să fii convins că e cea mai deosebită femeie. Atunci când mi-a spus că pot să împart cu ea un trecut, tăcerea și problemele toate, nu am crezut-o. Atunci când mi-a spus că ar vrea să fie reciproc, nu am ascultat-o. Am trecut grăbit pe lângă ea când plângea și am zis să mă lase în pace când a venit să mă susțină. Era omul meu de încredere și tocmai pe el l-am trădat. Tu cel puțin să ai încredere.

Tu să ai grijă de ea, prietene. Să-ți fie drag, să-ți pese, să o iubești frumos. Cât despre noi…a fost a mea, am fost un prost, am pierdut-o. Tu să nu faci ca mine niciodată.

Esti nascut intre anii 80-90?

>> CITESTE ASTA <<

Născuţi la începutul anilor 80-90 vedem acum, în anul 2014, cum casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat-o şi realizăm că noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii paşi pe lună, nici despre războaie sângeroase, dar avem cultura generală, pentru că asta însemna ceva o dată.
Suntem ultima generaţie care a jucat "Ascunselea" , "Castel", "Raţele şi vânătorii", "Ţară, ţară! Vrem ostaşi", "Prinsea","Sticluţa cu otravă", "Pac Pac", "Hoţii şi vardiştii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fişe, dar primii care am facut petreceri video (închiriam un video şi stateam să ne uităm la filme 2 zile închişi în casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renunţat la casetele audio şi le-am înlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeanşi elastici, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gaşcă.
Noi am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
La grădiniţă am învăţat poezii în româneşte, nu în engleză.
Şi am cântat "MULŢI ANI TRĂIASCĂ" nu "HAPPY BIRTHDAY" la aniversări.
Am sorbit din ochi "Pasiuni" mai ales "Sunset" , chiar si "Dallas" .. şi cine zice că nu s-a uitat ori minte ori nu avea încă televizor.
Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi guma Turbo, sau puştile alea absolut superbe cu apă.
Între timp, ne consolam cu Tango cu vanilie şi ciocolată şi clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii. Şi uite un motiv bun să nu mergem la şcoală.
Noi am ascultat şi Metallica, şi Ace of Base, şi DJ Bobo, şi Michael Jackson, şi Backstreet Boys şi Take That, şi încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia paşii, dar toţi dansam!
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atât de Led Zeppelin, Jimi Hendrix, Abba şi de Queen, cât şi de noile nume gen: 50 Cent şi Britney Spears.
Am citit "Licurici", "Pif", "Cireşarii", şi am băut "Cico" şi "Zmeurată" si ni s-a părut ceva extraordinar când au aparut primele sucuri "de la TEC " fără să ne fie teamă că "au prea multe E-uri", iar la şcoală beam toată clasa dintr-o sticlă de suc fără teamă de viruşi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticlă şi am descoperit internetul.
Noi nu ne dădeam beep-uri, ne fluieram să ieşim afară, noi nu aveam dolby surround system, tăceam toţi ca să auzim acţiunea filmului, nu aveam Nintendo sau PlayStation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o lună după ce le cumparam şi le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia aşteptam la chefuri sa jucăm "Fântâniţa", sau "Flori, fete sau băieţi", sau "Adevăr sau Provocare", sau orice ne dadeă un pretext să "pupăm pe gură" pe cine "iubeam".
Noi suntem cei care încă au mai "cerut prietenia", care încă roşeam la cuvântul "sex", care dădeam cu banul care să intre în farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă şi să le aruncăm în capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperând ca persoana iubită va citi acolo unde scrie "De cine iţi place?" că ne place de el/ea.
Este uimitor că încă mai suntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfăcute de copii, nu ne-am spălat pe mâini după ce ne-am jucat cu toţi câinii şi toate pisicile din cartier, nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncam, părinţii noştri nu au "child proof the house", ne-au trimis să cumpărăm bere şi vin de la alimentară, şi câte un pachet de ţigări de la tutungerie.
Noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede, noi am râs la bancuri cu Bulă, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV , noi suntem cei care mai ţinem minte emisiunea "Feriţi-vă de măgăruş".
Suntem o generaţie de învingători, de visători, de "first-timers".

Distribuie mai departe daca ti-ai adus aminte de copilarie si ti-am furat un zambet pe fata. emoticon smile