Tu să ai grijă de ea, prietene!

Tu să ai grijă de ea, prietene. Să-ți fie drag, să-ți pese, să o iubești frumos. A fost a mea, am fost un prost, am pierdut-o!

Uneori, fără să vrei sau conștient, rănești femeia de alături. Trădezi omul tău drag pe care l-ai numi jumătate și odată cu asta lucrurile se schimbă fără a le putea întoarce înapoi. Nimic nu mai e la fel. Încerci să repari niște cioburi, calci pe ele și mai tare suferi. Lași să plece, cu un aer înfumurat și orgolios. Abia când devii conștient de ce ai pierdut, chemi înapoi. Abia atunci înțelegi că asta e imposibil, cum e imposibil să uiți, să scoți din tine o femeie care s-a prins de piele, de suflet, de inimă. Atunci dacă ești bărbatul care o iubește cu adevărat, îi vei dori binele, indiferent de cum vor sta lucrurile. Îți va fi greu, vei regreta, dar vei ști că dragostea trece dincolo de timp. Vei găsi doza de tărie pentru a-ți recunoaște vina și de dragul ei să dorești un singur lucru bărbatului care acum e lângă ea: să aibă grijă.

Tu să ai grijă de ea, prietene. Așa cum aș fi vrut să am eu grijă. Dar nu am știut. N-am știu că toate lucrurile mai puțin bune se strâng acolo undeva și într-o zi ies la suprafață. N-am știut să preîntâmpin durerea din ochii ei când a plecat. N-am știut să fiu alături când avea nevoie, nu doar când vroiam eu. Neștiind asta, nu am avut argumente să o păstrez la fel de fericită ca-n prima zi. A suferit, a plâns, s-a luptat și apoi a plecat. Tu să ai grijă să nu sufere niciodată.

Tu să o iubești frumos, prietene. Așa cum o iubesc acum: sincer și recunoscător, fără a-i cere să se sacrifice penru mine. Odată am făcut asta și regret. De atunci am cam uitat cum e să cucerești, să vezi un zâmbet șiret în colțul gurii, să oferi fără să primești ceva în schimb. M-am trezit gol pe dinăuntru și plin de amintiri. Mă iubeam pe mine mai mult decât pe noi și asta a fost prostia vieții mele. Dar tu să o iubești, în felul tău.

Tu să ai încredere în ea, prietene. Să fii convins că e cea mai deosebită femeie. Atunci când mi-a spus că pot să împart cu ea un trecut, tăcerea și problemele toate, nu am crezut-o. Atunci când mi-a spus că ar vrea să fie reciproc, nu am ascultat-o. Am trecut grăbit pe lângă ea când plângea și am zis să mă lase în pace când a venit să mă susțină. Era omul meu de încredere și tocmai pe el l-am trădat. Tu cel puțin să ai încredere.

Tu să ai grijă de ea, prietene. Să-ți fie drag, să-ți pese, să o iubești frumos. Cât despre noi…a fost a mea, am fost un prost, am pierdut-o. Tu să nu faci ca mine niciodată.