Te trezesti in fiecare dimineatza ca dupa un vis fara culoare incercand sa cantaresti valoarea vietii. Ai trecut prin multe si ai gustat din toate cate putin, dar cand te uiti in spate la toate cate-au fost, realizezi ca te-ai schimbat de prea multe ori ca sa mai stii astazi cine esti. In ultima perioada timpul trece ingrozitor de repede si ai impresia ca viata ta e ca un pahar de vin dulce din care bei din ce in ce mai putin ca sa-ti ajunga si maine pana cand ajungi sa te minti ca traiesti. Ti-aduci aminte ca atunci cand ai inceput sa constientizezi ai simtit o tristete adanca in sufletul tau si desi te-ai comportat tot timpul ca un copil nebun, ai fost mereu in contact cu realitatea, dar te-ai temut mereu de ea. Privirea ta se-ntuneca din ce in ce mai mult si micile placeri pe care ieri le gustai cu atata pofta, azi incep sa isi piarda gustul de altadata. Ieri iti placea sa respiri, azi adori sa te ineci in fum de tigara. Ieri iti placea sa alergi, azi preferi sa stai pe loc atunci cand sufletul tau alearga si simti ca nu mai ai puterea sa tii pasul cu el. Din cand in cand vorbesti cu demonul din tine si faci tot felul de compromisuri ca sa-ti mai pastrezi sufletul inca o zi, dar stii ca pana la urma il vei pierde si ca atunci inima ta va fi rece ca gheata.
Copilaria se duce si ne trezim singuri intr-o lume populata de cadavre. Incercand sa ramanem vii intr-o lume moarta, vrem sa intelegem ce-i in mintea celor din jur, dar ne lovim de nepasare si astfel alegem sa ne mintim ca ea e singura cale spre fericire. Uneori ajungem prea tarziu in viata unor persoane ca sa mai putem schimba ceva, caci ele seamana tot mai mult cu pustiul d-afara, iar zidul de care trebuie sa trecem, se darama peste noi. Si astfel ne tinem in brate ca niste fantome. Stam atat de mult in intuneric incat percepem lumina care ne dezgheata sufletul ca pe un foc ce-ar putea sa ne ucida! Astfel murim inc-o data atunci cand refuzam sa ne predam mandria si indoiala in fatza fericirii pe care o cautam cu totii! Suntem cu toti niste oglinzi strambe!
Marea se-aseamana atat de mult cu sufletul nostru! Adanca, intinsa, putem strabate atatea directii total diferite si totusi ne ducem la fund; soarele rasare si-apune peste noi, visele noastre alearga ca niste valuri purtate de vant pana ce se opresc domol pe un tarm linistit sau se izbesc puternic de marginea unei stanci ascutite. Strivita de greutatea indoielilor tale nu dai nici o sansa sufletului tau sa se inaltze si astfel pastrezi in inima ta gustul amar al dezamagirii si iluzia unei lumi care pare perfecta fara iubire. Ridici un gard de trandafiri in jurul tau care arata ca simti, dar care ii tine pe toti departe de inima ta. Vad multa tristete in sufletul tau…!
Copilaria se duce si ne trezim singuri intr-o lume populata de cadavre. Incercand sa ramanem vii intr-o lume moarta, vrem sa intelegem ce-i in mintea celor din jur, dar ne lovim de nepasare si astfel alegem sa ne mintim ca ea e singura cale spre fericire. Uneori ajungem prea tarziu in viata unor persoane ca sa mai putem schimba ceva, caci ele seamana tot mai mult cu pustiul d-afara, iar zidul de care trebuie sa trecem, se darama peste noi. Si astfel ne tinem in brate ca niste fantome. Stam atat de mult in intuneric incat percepem lumina care ne dezgheata sufletul ca pe un foc ce-ar putea sa ne ucida! Astfel murim inc-o data atunci cand refuzam sa ne predam mandria si indoiala in fatza fericirii pe care o cautam cu totii! Suntem cu toti niste oglinzi strambe!
Marea se-aseamana atat de mult cu sufletul nostru! Adanca, intinsa, putem strabate atatea directii total diferite si totusi ne ducem la fund; soarele rasare si-apune peste noi, visele noastre alearga ca niste valuri purtate de vant pana ce se opresc domol pe un tarm linistit sau se izbesc puternic de marginea unei stanci ascutite. Strivita de greutatea indoielilor tale nu dai nici o sansa sufletului tau sa se inaltze si astfel pastrezi in inima ta gustul amar al dezamagirii si iluzia unei lumi care pare perfecta fara iubire. Ridici un gard de trandafiri in jurul tau care arata ca simti, dar care ii tine pe toti departe de inima ta. Vad multa tristete in sufletul tau…!
Stii ce zic…?
Postări
