De ce alegem minciuna?!

Alegem minciuna pentru că are factor de protecţie. Ne ţine la adăpost de reacţiile neaşteptate ale celuilalt; iar pe el, pe celălalt, îl protejează de ceva pentru care nu e încă pregătit să înfrunte. Credem noi. Pe care nu e gata încă să îl afle. Îl va afla la timpul potrivit, când vom considera noi că e vremea; când vom simţi că el – celălalt – a devenit apt pentru a-l înţelege. Deocamdată îl considerăm inapt. Pentru aflarea adevărului. Nu ar putea suporta.

Se poate dovedi că ne-am înşelat, că i-am fi putut spune din prima clipă fără a avea vreo umbră de îndoială că nu ar putea înţelege. Nu aveam însă de unde şti. Sau poate am fi putut bănui? Că nu poţi clădi ceva pe minciună; ar fi prea fragil eşafodajul…nu ar rezista intemperiilor? În fine…

El – celălalt -va descoperi însă într-un târziu – preatârziul tău – adevărul şi atunci minciuna va căpăta accente dramatice de demascare. Poţi trece ca posesor de măşti…în încercarea disperată de a fi vrut să treci şi să pari altcineva, altfel de cum ai fi fost de fapt.

Măştile unor înşelătoare aparenţe sub care ne-am ascuns din teama de a nu fii înţeleşi pe de-a- ntregul şi de a fi poate respinşi. Ne va fi înfierat un stigmat şi nici un cuvânt din lume nu ne va putea lua apărarea.

Se numeşte minciună prin omisiune de adevăr…care adevăr e uitat într-un colţ.

Abandonat.

Adevarul doare....

Poate ca te mira acest mesaj dar sa nu il iei ca pe un lucru rau, nici tu si nici iubitul tau. Imi pare rau ca m-am bagat peste relatia voastra si ca mi-am dorit sa fie ceva intre noi. Esti o fata speciala si sunt sigur ca ai ales sa ai langa tine o persoana la fel de desteapta si speciala ca si tine. Nu-mi pare rau ca te-am cunoscut si sa stii ca voi simti intotdeauna ceva deosebit pentru tine!!!

Sa ai parte de o viata plina de realizari si reusite atat pe plan profesional cat si pe plan sentimental si sa lupti intotdeauna sa realizezi ceea ce ti-ai propus.

Imi pare rau ca nu ti-am putut transmite toate aceste ganduri personal si ca a trebuit sa recurg la o metoda considerata de unii atat de stupida! Oricand vei avea nevoie sa discuti cu cineva sa stii ca vei putea apela la mine, daca vei simti nevoia sa o faci! Inca o data imi pare bine ca ai aparut in viata mea si ca te-am cunoscut. Te pup si sper ca toate discutiile pe care le-am avut sa nu te determine sa te indepartezi de mine si sa mentinem chiar si o amicitie!

Adevar sau minciuna?

Am vaga impresie ca oamenii mint in orice secunda cand vorbesc, sau gandesc, in afara de momentele in care dorm, sau fac alte lucruri care nu folosesc foarte mult din creier. Cine oare ne face sa mintim?
Ceilalti oameni care convietuiesc cu noi.
Cand porti un dialog cu o persoana, din bunul simt nu-i spui de fiecare data adevarul, pentru ca vrei sa te feresti de o eventuala contradictie (cearta), neintelegere. Cand comunici cu o persoana apropiata nu-i spui tot ce ai in minte, iti alegi bine cuvintele, si nu le zici pe cele care ar periclita relatia cu cel de langa tine. Rareori cand mai spui adevarul, acesta nu este perceput ca un adevar total nici de tine insuti, pentru ca numai conteaza cuvantul tau dupa ce ai mintit atata timp. Aceasta este o regula pentru ca exceptiile confirma regula.
Exceptiile sunt oamenii care spun adevarul, fara sa se gandeasca ca pot pune intr-o situatie mai neplacuta persoana cu care vorbesc, dar acesti oameni sunt mai apreciati decat restul, pentru ca iti poti da seama mai repede daca mint sau nu. Cu toate ca trebuie sa cunosti psihologia umana pentru a-ti da seama de aceste lucruri (trebuie sa fii atent la gesturile, mimica, ochii). Glumele, ironia, sarcasmul sunt forme de minciuna adevarata, ceea ce spui este o minciuna dar ascund cu o subtilitate mai mica sau mai mare un adevar profund.