Cand eram mai mic tatal meu imi citea povesti ca sa adorm. Dupa ce am mai crescut putintel mi-a cumparat casete si discuri cu povesti. Pe la 8 ani faceam doar temele la matematica impreuna si erau groaznice pentru ca el fiind un cunoscator si un iubitor al matematicii, nu suporta sa ma vada detestand aceasta materie. Pe la 17 ani comunicarea s-a redus la saluturi si intrebari banale. Am 20 de ani si mai povestim una alta… Cam asa decurg toate relatiile dintre oameni. Inceputul e spumos, mijlocul e mai putin apetisant iar sfarsitul e…trist. Ma gandeam acum la oamenii cu care am inceput sa comunic si care mi-au inchis portile. Asa-zisul “ignore”. Ma gandeam la cati oameni m-au jignit si nu au apreciat deciziile mele si la cati oameni m-au ironizat.
As vrea sa imi fie ciuda pe ei si pe faptul ca au facut lucrurile astea. Acum ca ma asez sa dorm, imi dau seama ca nu am nevoie de ei. Nu am nevoie de mesajele lor si nici de semne de viata din partea lor. Cateodata mai intreb pe unul, altul, de sanatatea lor….o fi si asta vreun reflex prost. Am suferit cam mult pentru altii. Adevaratii jegosi sunteti voi…nu eu. Chiar acum ma gandeam ca nu de mult, o persoana ma ejecta din viata sa, desi nu a apucat sa ma cunoasca real vreodata. Acum imi amintesc si ma pufneste un ras isteric. E ca si cum un copil ii spune unui alt copil: “maturizeaza-te”. Am auzit tot felul de sfaturi de genul: fa-te remarcat! nu te lasa calcat in picioare! profita! trebuie sa ajungi cunoscut! etc. ..cacaturi deastea de narcisisti. Daca prefer anonimatul si viata umila si simpla, risc ca mai bine de 89 la suta din populatie sa ma faca vaca. Imi asum riscul! Mai bine “vaca” in grajdiul meu decat “scroafa” in cocina voastra! Si cu asta dragi oameni simpli ca mine, va strang mainile respectuos, va urez o noapte grozav de linistita si vise …curate. Am facut din blogul asta un mega jurnal. Nu-mi doream asta dar imi place sa stiu ca vezi parerea mea despre tot cacatul tau. Poate nu conteaza pentru tine foarte mult dar eu ma simt grozav ca pot sa spun in gura mare ca ma doare fix in…cot. Am o stare de bine pentru ca am cunoscut si ceva oameni calumea. Asta da viata. Exista oameni deosebiti, exista oameni consacrati si foarte cunoscuti dar mega simpli. Ii iubesc. Visul lor nu a fost sa devina cunoscuti, ci ca sa schimbe ceva si sa-si exercite talentul in scopuri frumoase. In seara asta ma simt foarte bine. Ar mai exista o persoana pentru care am facut o mega pasiune dar care este putin cam departe de mine si imi cam lipseste, in rest toate bune. Toti buni. Hai cu simplitatea, naturaletea, tupeul si dreptatea. Baga mare! Somn adanc…ca la ala usor te trezesc vecinii :).
Postări
