I get knocked down, but I get up again

Nu ma las doborat. Indiferent prin ce trec voi reusi. Poate sa fie orice si oricat, sunt facut in asa fel incat sa lupt. Sa nu ma las. Poate ca atunci cand am fost creat, am fost supra alimentat cu doza de optimism, speranta, si spirit de lupta. Nu ma las. Nu pot. Nu as fi eu daca m-as lasa. Nu am nimanui ce sa demonstrez, doar mie insumi. Cea mai grea lupta pe care o poate duce un om, este si cea mai dificila. Sanatatea, este cel mai greu adversar, si cel mai dificil. Te ia pe neasteptate, te ia cand esti in top, te ia cand esti la pamant, nu conteaza, te ia cand are chef sa se lupte cu tine. Multi nu reusesc, si multi mor, se lasa pagubasi. Altii lupta, insa fara sa creada ca pot reusi, si rezista o perioada, si apoi cad si ei. Putini sunt aceia care in pofida realitatii, cred in revenirea lor, cred in faptul ca se vor ridica din nou, cred si sper din toata inima, si au puterea de a rade, chiar si cand sunt cu un picior in groapa. Aceia sunt oamenii care isi revin, acei oameni sunt numiti de catre medici oamenii miracol. Cei pe care toata lumea se astepta sa-i vada MORTI, dar toti raman masca, cand ei sunt plini de viata, plin de energie, si au acelasi zambet pe fata pe care il vezi zilnic. Acesti oameni sunt cei care indraznesc sa infrunte soarta, sunt cei care incalca orice regula a stiintei medicale. Ei cred in vise, ei cred in puterea de a schimba, cred in bine indiferent ce.


Ei cred si nu se lasa. Zambesc chiar si cand mor. Si cu toate astea, ei sunt in viata. Pentru ei, o noua zi in plus, reprezinta o noua palma data destinului sau a sortii. Ei zambesc caci ei realizeaza faptul ca sfideaza inevitabilul zi de zi. Pentru ei eu am un mare respect din toata inima.