Mama, am iesit cu prietenii...

"Am fost la o petrecere si mi-am adus aminte ceea ce mi-ai spus:

**SA NU BEAU ALCOOL**

Mi-ai cerut sa nu beau, avand in vedere ca trebuie sa conduc masina, si atunci am baut un Pepsi. Am fost foarte mandru de mine, ca am ascultat, cand cu drag mi-ai sugerat sa nu beau daca trebuie sa conduc, total contrar de ceea ce-mi spuneau prietenii...

Am facut o alegere sanatoasa si sfatul tau a fost corect. Cand s-a terminat petrecerea, oamenii au plecat, conducand fara a fi in conditia de a face acest lucru. Eu am luat masina mea, cu siguranta ca sunt in forma. Nu puteam sa-mi imaginez, mama, ca ma astepta... ceva... neasteptat!

Acum sunt aici, intins pe asfalt si aud un politist care zice: "baiatul care a provocat accidentul era beat".

Mama, vocea lui mi se pare atat de indepartata... Sangele meu e intins peste tot, si incerc din toate puterile mele sa nu plang. Aud medicii care spun:

**"Acest baiat nu va supravietui."**

Sunt sigur ca baiatul care conducea cealalta masina nici macar nu-si putea imagina... in timp ce mergea cu viteza maxima... Pana la urma el a decis sa bea si eu acum trebuie sa mor...

De ce oamenii fac toate acestea, mama? Stiind foarte bine ca pot distruge alte vieti? Durerea o simt ca pe un milion de pumnale care-mi sunt infipte toate odata. Spune-i surorii mele sa nu se sperie, spune-i tatalui sa fie tare. Cineva trebuia sa-i spuna acelui baiat ca nu poate conduce masina dupa ce a baut. Poate daca ai lui i-ar fi spus toate astea, eu acum n-as fi murit...

Respiratia mea incepe sa fie din ce in ce mai slaba, si incepe sa-mi fie frica.

Acestea sunt ultimele mele momente, si ma simt asa de... disperat... Mi-ar fi placut sa pot sa te imbratisez, mama, in timp ce sunt intins aici pe asfalt, murind. Mi-ar placea sa-ti spun ca te iubesc... pentru asta...

Te iubesc, si... adio..."

Aceste cuvinte au fost scrise de o jurnalista prezenta la accident. Baiatul inainte de a muri, a soptit aceste cuvinte, iar jurnalista le-a scris socata...

Un adevar crud, un articol mai mult decat necrutator, dar foarte multi dintre noi nu se gandesc la ce repercursiuni poate avea inconstienta noastra... Traim intr-o lume in plina expasiune si avem parte de masini si tehnologie puternica, inca de la varsta adolescentei, dar sincer nu cred ca suntem pregatiti sa o stapanim si sa o utilizam corespunzator...

Indubitabil avem in mana nu numai viata si viitorul nostru, dar si a celorlalti care se afla in jurul nostru... dar oare ne gandim vreodata in ansamblu la lucrurile astea? Sincer sa fiu eu nu m-am gandit pana nu am simtit pe pielea mea cat de scurta este viata...

"Voua de ce va este mai mult frica de inceput sau de sfarsit?"... Dar acum daca stam sa ne gandim, oare suntem indreptatiti sa le schimbam destinul unora catre un nou inceput sau catre un dureros sfarsit?

E greu sa te gandesti si la altii cand de tine ai foarte putin timp... vrei sa ti-l faci cat mai placut sa simti ca traiesti fiecare clipa, dar s-ar putea ca aceste clipe sa coste mai mult decat te-ai asteptat vreodata... Iti poate distruge toata viata ,tie, sau si mai rau, viata ta si a altora... Merita acest sacrifiu?

Niciodata nu ne-am gandit la asta, nu-i asa?