Un baiat si ... un Inger!!!

Spirit ratacitor...

Doar o poveste... alta poveste obisnuita. Pentru unii nu semnifica nimic, sunt doar niste randuri scrise pe o coala alba de hartie si totusi care ascund un anumit adevar...

El avea 21 ani, era inalt, brunet, dragut, si in visele lui era aceeasi fata dar... destinul... nu a mai vazut-o de 11 luni, nu mai stia nimic despre ea, si e greu de crezut dar inca o iubea... S-au cunoscut din intamplare intr-o seara de decembrie, mai exact 6 decembrie, nu putea sa uite acea zi. S-au intalnit intr-un loc banal, in parcul de langa blocul lui. Ea statea singura pe o banca si plangea. S-a asezat langa ea si a privit-o in ochi... a murmurat un "salut" si un "ce-ai patit, te pot ajuta?" dar nu a primit nici un raspuns. Ea a ridicat capul si a vrut sa fuga dar el a prins-o de mana brusc. Nu stia care era motivul dar pur si simplu nu putea sa o lase sa plece, asa trebuia sa se intample, asa era scris. Fata l-a intrebat "ce vrei? Lasa-ma, nu pot, nu trebuie sa mai stau aici, e deja tarziu si trebuie sa merg acasa". El a raspuns "vreau doar sa te ajut, ce s-a intamplat, ce ai patit?". Si-a tras mana din a lui si a tipat "nimeni nu vrea sa ma ajute, toti ma urasc, in toata viata mea e numai ura!". El, pastrandu-si calmul obisnuit i-a zis scurt "mai este loc si pentru iubire" si a sarutat-o. El a intrebat-o in soapta "unde stai? Cum te numesti? Vreau sa stiu mai multe despre tine...". Fata a ramas pe loc timp de cateva secunde, apoi i-a spus "iti voi povesti totul maine, si iti jur ca orice s-ar intampla vei afla totul despre mine, ne vedem tot aici, la aceeasi ora." Fata a fugit iar baiatul a strigat "te iubesc!". Ea l-a auzit s-a oprit pentru cateva clipe, si-a sters lacrimile si a plecat si-a urmat drumul in continuare...

Asta este povestea lor, poate ca suna ridicol dar a ajuns seara aceea pentru ca baiatul sa nu o uite si sa isi aminteasca mereu de promisiunea pe care fata nu a respectat-o caci baiatul nu a mai vazut-o din acea zi. Totusi el avea mereu vise in care ii aparea fata si ii cerea iertare. Ceea ce i se parea lui ciudat era faptul ca in toate visele pe care le avea cu ea aparea un anumit copac din parc, langa care era banca pe care au stat ei. El nu-i dadea totusi nici o importanta, pentru el erau doar cosmaruri, pentru fata erau adevaruri. O luna a trecut repede, si el o visa in continuare, dar visele pareau din ce in ce mai reale. A mai trecut un an, era 6 decembrie din nou. Se implinea un an de cand a cunoscut-o pe ea, fata misterioasa, cum obisnuia el sa o numeasca. Seara a plecat spre parcul de langa blocul sau si s-a asezat pe aceeasi banca. Astepta ca ea sa apara, stia ca acest lucru nu este posibil dar in sufletul sau speranta ramanea. Urmarea stele, norii, luna, umbrele copacilor, totul era la fel ca in acea seara dar... a tresarit brusc cand a vazut ca umbra copacului pe care el il tot visa avea forma fetei, cu acea rochie neagra pe care o purta acum un an. Ii era frica, voia sa se ridice si sa il vada mai bine deoarece fata ii zicea in vise ceva de un semn. Frica lui nu inceta dar brusc i-a aparut fata in minte, momentul cand s-au sarutat si si-a facut curaj. Se va apropia pentru ea, pentru ei amandoi, era prea ciudat, nu puteau fi simple cosmaruri, umbra copacului reflectand tot forma fetei. Cand a ajuns langa copac a putut vedea ceea ce fata voia demult sa ii spuna, ea si-a tinut promisiunea... pe copac se vedea scris numele, anii si adresa ei cu sange. Ploaia a inceput, si stiu ca suna ridicol, dar, a sters acele date. Parca a asteptat ca baiatul sa le vada pentru a le putea sterge.

Baiatul a fugit intreband pe fiecare om date despre acea strada, bloc, scara... pana la blocul fetei. A intrat in scara prafuita si darapanata dar acesta era singurul lucru la care el nu se gandea in acel moment. A vazut numele de familie al fetei si a urcat pana la etajul 4. Era tarziu, afara ploua, iar el voia sa sune la usa fetei, dar nu conta pentru el. Dupa un an, singurul lucru la care se mai gandea era sa o intalneasca din nou pe "fata misterioasa". A sunat la usa si i-a deschis un om in varsta palid, mic de statura si slab: "Buna seara, ma scuzati ca va deranjez la ora asta, Claudia este acasa?". Batranul s-a uitat mirat la el pentru cateva clipe, apoi i-a raspuns tremurand si cu lacrimi in ochi: "Nepoata implineste azi un an de cand a murit!"

Pentru prima data in multi ani baiatului iau dat lacrimile. A ramas socat mai mult timp, dar batranul, cand a vazut cat de afectat este l-a invitat in casa. L-a asezat la o masuta mica langa televizor si i-a pregatit o cana cu ceai. "De ce?", isi repeta el slabit." Asta a fost soarta ei... vrei sa afli totul?" il intreba batranul bland si il lua de mana. Cu un "da" hotarat din partea baiatului, bunicul fetei i-a povestit: "A murit intr-un accident, cand venea de la prietena ei din Dacia, seara, alerga si masina nu a mai putut sa o ocoleasca si a... ea a.." bunicul izbucni in plans."Murit!" zise scurt si socat baiatul." In aceeasi zi in care ne-am intalnit"... A plecat si acum mergea pe strada pustie, nu se auzea decat zgomotul pasilor sai, mergea fara nici o directie, voia doar sa uite de tot, se gandea ca a asteptat timp de un an doar o fantoma, un spirit ratacit si totusi nu avea cum sa o scoata brusc din gandurile lui, voia sa fie langa ea, sa-i ceara iertare sa o stranga in brate...

Mergea pe strada pustie, incerca sa se convinga ca nu s-a intamplat nimic, cauta ceva magic, o cauta pe ea, lacrimile ii cuprindeau din nou fata. Nu a mai suportat, a strigat-o tare, din toata inima stia ca e moarta dar astepta sa apara. A cazut inconstient pe cimentul rece si ud timp de cateva minute, dar a avut forta sa se ridice si voia sa se intoarca inapoi, nu putea fugi de realitate, era socat de tot ceea ce i se intamplase si in acelasi timp ii era frica, totul parea asa de absurd, asa de ireal.

Nu a apucat sa faca nici trei pasi inapoi caci a auzit un glas in soapta "Nu ma uita! Continua-ti drumul, te astept!" S-a intors incet si speriat inapoi si a vazut o lumina puternica la capatul drumului. Nu putea sa mearga mai departe, ii era frica, si totusi o astepta de un an, o iubea mai mult ca orice. Nu putea sa uite faptul ca ea si-a implinit promisiunea, acum era randul lui. A mers mai departe inainte. "Nu trebuie sa-ti fie frica, si eu te iubesc." spuse fata incet si bland. Baiatul inainta nesigur. A ajuns la lumina si a vazut-o din nou. Era ea dar... nu putea sa o stranga in brate, nu putea sa o atinga, era doar un spirit care desi o iubea ii inspira frica.

"Este ultima oara cand ne mai vedem, apropiete, trebuia sa ma tin de promisiune, ti-am promis ca ne vedem pe 7 decembrie, si aici sunt. Era ora 2 noaptea, trecuse de 6 decembrie, si fata nu isi uitase promisiunea, parca si acum baiatul o auzea ("ne vedem tot aici". Este ultima oara cand te voi mai vedea, dar nu imi pasa, te voi astepta ani de zile, iti jur, te voi astepta pana cand vei..." fata s-a oprit brusc, de parca nu ar fi vrut sa zica lucrul acesta. "Muri?" intreba baiatul calm, frica ii trecuse, singurul lucru care il mai deranja in acest moment era faptul ca nu o va mai vedea pe ea. "Da" spuse fata trista. "Ne vom vedea foarte curand, pentru ca eu fara tine nu pot sa traiesc." spuse direct si sigur pe el baiatul. "Nu, jura-mi ca nu o sa te sinucizi; te voi astepta, vei vedea ca anii trec repede, te rog fa-o pentru mine, eu voi fi mereu in visele tale si in ganduri. Vom putea vorbi in visele tale si..." i-a raspuns fata repede dar a fost intrerupta de el: "Prin vise? Doar prin vise? Vreau sa fiu mereu cu tine..." ii spuse baiatul hotarat. Fata, cu ochii in lacrimi si cu un lantisor de aur in mana ii spuse: "Asculta-ma, fa cu ti-am spus, tine, pastreaz-o sa-ti aminteasca de mine, nu ma vei putea vedea dar eu voi fi tot timpul langa tine, iti voi da semne, nu mai pot sta, te voi iubi mereu, adio!" Baiatul a tresarit brusc: "Nu, stai!", dar era prea tarziu, fata plecase.

Ramas singur, baiatul a cazut inconstient pe strada pustie.

O vedea pe ea in vis, ii cerea iertare ca a plecat asa brusc, ii explica motivele pentru care a facut-o, ii cerea parerea, ii povestea lucruri despre viata lui... dar era momentul sa se trezeasca, pe un pat dintr-un spital.

Trebuia sa infrunte realitatea, si totusi nu putea sa nu se gandeasca la ea....