vineri, 16 octombrie 2009

Guvernul suna intodeauna de doua ori

A picat Guvernul. Ca o balerină în tutu, cu poantele în picioare, a căzut de pe scenă, în huiduielile publicului. Şi din acest moment am avut impresia că ne învârtim, respirăm şi suferim în alt ciclu cosmic, în altă galaxie. De parcă lumea s-a întors pe dos. Sau, probabil, cine ştie?!, e doar ritmul firesc al lucrurilor: degrin-golada financiară se amestecă, până la confuzie, cu o criză politică profundă, rezultatul fiind, mai mult sau mai puţin previzibil, o menajerie de cretini.
Atâta doar că sper, în… poate penultimul ceas, ca „binele ce va să vină” să vină dracului mai repede! Să nu mai avem de a face cu orgolii care cad în gol, cu golanii cu notorietate care vor să ocupe un scaun de ministru, cu zglobiii, dar imbecilii politicieni ai zilei de azi şi care sunt, în realitate, securiştii de ieri.
Îmi doresc un guvern de tehnocraţi. Dar TEHNOCRAŢI! Fără nepoţi, fine, naşi, fără oameni în care se vede, de la o distanţă generoasă, indigenţa intelectuală. Un Guvern care să nu mai prelungească convalescenţa dureroasă în care ne târâm îndeosebi de la alegerile parlamentare din toamna lui 2008.
Încă sper ca guvernul să sune de două ori. Şi, dacă varianta unui Executiv condus, interimar, de Emil Boc nu va rămâne în picioare, să rezolvăm, totuşi, într-un fel sau altul, ecuaţia dificilă a acestei maladii post-moţiune de cenzură.
Să ridicăm piesele dintr-un joc de domino vechi, mucegăit şi mirosind urât, astfel încât, în geometria unei crize care nu demonstrează şi nu întăreşte decât ideea de perversitate a puterii să invităm, de după cortina grea, acei specialişti, profesionişti, spuneţi-le cum vreţi, care să ne vindece rănile din genunchi şi din coate. Oameni competenţi care au făcut din profesiile lor cariere şi care nu vor conduce ministerele la fel cum negociază, pe terenul de golf, primele de zeci de mii de euro pentru angajaţi din silicon şi botox.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu