miercuri, 14 octombrie 2009

Antichrist

Ma obsedeaza inca filmul lui Von Trier. Daca se intampla asta cu un film la o saptamana de la vizionarea lui...
Dupa aceasta saptamana cred ca filmul are o singura problema, din punctul meu de vedere, ramanand insa un film mare.
Diavolul este descoperit prin introspectie, pas cu pas, pe cale terapeutica. Cele mai adanci tenebre ale sufletului sotiei sunt descoperite de sot decopertand strat cu strat frici artificiale. Astfel ca Omul este cel care descopera Diavolul dupa cum Omul este si cel care lupta cu el. Lipseste insa perspectiva dumnezeirii in film. Omul este ridicat la rangul de contragreutate in balanta cu Diavolul. Ceea ce este insa mult. Probabil ca Von Trier s-a ferit de "comercialul" si "facilul" unei atare exprimari, dar filmul sufera de absenta miracolului, Omul iesind invingator mai degraba prin neputinta finala a Diavolului decat prin sustinere divina. Aici poate lumea sa acuze filmul. Eu raman la parerea ca este un film mare fie si pentru drumul parcurs de catre cei doi pana la adevarurile cele mai dureroase si chinuitoare. Actorie impecabila. Simbolistica. Camera excelenta. Scenariu excelent. IDEE.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu