Adio perfect...

Un timp necunoscut si un loc abstract. Un EL obositor, avand pe piele impregnat mirosul de spirt vechi si o EA rece si o prea patetica actrita incercand sa isi ascunda lacrimile...

-Ma intreb daca te mai doare...
-Te intrebi prost. Tu, mereu desteapta, nu stii raspunsul la intrebarea asta? 
-Am uitat, iubita, am uitat tot!
-Acum imi zici iubita? E cam tarziu, ce-i drept! Si ce bine ca ai uitat. Esti un actor prea bun ca sa nu te cred.
-Nu are sens afirmatia ta, nu au sens lacrimile pe care incerci ca o proasta sa le ascunzi.

Si o plesneste!

-Nu mai plange, nu mai are rost. S-a consumat tot, nu intelegi?
-Nu plang pentru tine, retardatule! Plang pentru noi, pentru doi-ul nostru, pentru amintirea noastra. Nu mai avem nimic, nimic!
-Hai ia o tigare si taci. Obisnuiam sa te iubesc cand nu te auzeam vorbind. Cuvintele tale erau cosmaruri, de cele mai multe ori adevarate
-Doar asa o sa mai am gustul tau in gura...
-Tu, am impresia ca nu observi ca as vrea sa te tin in brate si dupa sa fug, cu parfumul tau prins de pielea mea...
-JB-ul e mai bun, mai scump, mai ametitor
-Dar nu mai visator... 
-Copilo, imi e dor de visele tale...

Si il plesneste!

-Acum fraiere?! Acum iti e dor?!
-Nu exista acum, nici macar atunci... E doar o despartire relativa.
-Nu, de data asta e defintiva.
-Si vinul si noptile si marea? Unde sunt? Le-ai uitat si pe ele? De ce? Ce s-a schimbat?
-In afara faptului ca m-ai distrus de nenumarate ori, ce altceva s-ar mai fi putut schimba?
-Inca esti a mea
-A ta...
-Pot sa te sarut inca o data? De adio, iubita!
-Baiete esti prost, iar eu nu sunt o curva p-un trotuar!
-Poftim?!
EA pleca zambind intorcand totusi putin capul pentru un ultim raspuns:
-Asa e, tu nu asculti Vama Veche!

Inca exista amintiri verzi....