luni, 20 septembrie 2010

Imnul tiganilor / Gelem, gelem

Umblam, umblam pe drumurile lungi,
Am intalnit si rromi fericiti.
A, rromilor, de unde veniti
Cu corturile si cu copiii infometati?
Of, rromilor! Of, flacailor!

Am avut si eu o familie mare,
Mi-a ucis-o Legiunile Negre,
Pe toti i-a ucis, pe barbati si pe femei,
Intre ei si pe copilasi.
Of, rromilor! Of, flacailor!

Deschide-ti, Doamne, portile cele negre
Sa-mi pot vedea familia
Iarasi sa merg pe drumurile lungi,
Sa intalnesc rromi fericiti.
Of, rromilor! Of, flacailor!

Sus, rromilor, este timpul vostru,
Haideti cu mine, rromi din intraga lume!
Gura cea neagra si ochii cei negri,
Ii voi iubi precum strugurii cei negri.
Of, rromilor! Of, flacailor!

duminică, 12 septembrie 2010

Ma voi intoarce acasa, intr-o zi

Ma voi intoarce-acasa intr-o zi

In tara mea la casa parinteasca
Pe drum de cer, prin fum de pribegii,
Apropierea ei sa ma sfinteasca…


Ma voi intoarce-acasa, in curand,
IL voi vedea pe Tatal si pe-ai mei,
Ah, nu ma mai apasa nici un gand
Decat sa fiu acasa langa ei.


Ma voi intoarce-acasa ca sa pun
Piciorul meu pe neuitatul prag,
Sa-ngenunchez acolo, si sa spun,
Adio! Soartei mele de pribeag.


Caci nu voi mai lasa pentru nimic,
Lumina si ferestrele dintai,
Ci voi avea atuncea cat de mic
Un loc in Univers si-un capatai…


Mi-e dor de casa noastra si de fratii
Ce-au plans raniti, cu fetele in palme,
Cand increzut, din luminoase spatii
Am coborat in lumea de sudalme.


Mi-e dor de vatra noastra instelata,
Si de iubirea fratelui mai mare,
Gradin-aceea, s-o mai vad o data
Acolo sus, la marea sarbatoare!


Ma voi intoarce auzi ? Ma voi intoarce,
Asa olog tarandu-ma-n genunchi,
Si ultima putere mi-o voi stoarce,
Vestindu-mi bucuria din rarunchi.


In ziua-ceea nu voi intreba,
Pe nimeni, de nimic, ci ma voi duce,
Pe orice drum deschis in fata mea,
Pe urmele de oi si pe la cruce.


Si voi ajunge-acasa langa Tata,
La masa bucuriilor – dintai
De-un ultim drum sunt fericit si gata
Iar tu planeta neagr-ai sa ramai.


Caci mi s-au dat aripi de porumbel
Sa zbor mai sus de lumea ta de sange
La Tatal armoniilor, la El,
Unde in veci de veci nu voi mai plange.


Ci voi canta cu inima, cu gura,
Cu mainile pe harfa lunecand,
Un snop de laude-mi va fi faptura,
La tronul nemuririi, in curand!

sâmbătă, 11 septembrie 2010

Pai... ceva sadic...


Ma inunda o infinitate de ganduri…de ce nu?Lasa-le sa vina,ce altceva am de facut?Gandesc mananc si dorm…atata tot…

Visez…visez cu ochii deschisi…visez munti,orase,case…visez lumea de afara,o lume indepartata…O vad luminoasa nespus de calda…Vad o piscina…soare,tin in mana o Coca-cola rece…beau.E racoroasa.Imi dau lacrimale…Sunt nespus de fericit!!!Vad persoane…dar nu le cunosc!Sunt departe de casa,oh!…atat de departe…Si mi-e dor!Mi-e dor de tot ce am lasat acasa.Chiar daca tot timpul nu am considerat-o casa mea,chiar daca tot timpul am vrut sa plec de acolo.

Incerc sa-mi imaginez camera mea…Era plina de postere…era dezordonata…patura de pe patul meu era nespus de colorata!Ca un curcubeu!Culorile foarte vii…fosforescente.Imi inspira viata …neliniste,shi repulsie…In minte imi suna inceputul melodiei de la Nothing Else Matters de la Metallica.Nu am putut sa invat toata piesa…si imi pare rau!Nu ma gandesc sa dau timpul inapoi,fiindca stiu ca nu e posibil,stiu ca daca continui sa ma gandesc o sa ma agit atat de tare incat o sa complic lucrurile.M-am saturat sa fiu pedepsit.

Sunt nespus de trist…In ultimul timp mi-am pierdut rabdarea,mi-am pierdut increderea,mi-am pierdut speranta.Eu urasc singuratatea.Ma urasc!Ma urasc!Incep sa urlu:MA URASC!Incerc sa ma misc dar nu pot!!!Am sa innebunesc curand…ma gandesc.Am sa-mi pierd mintile.Daca nu le-am pierdut deja…

As vrea sa fiu in orasul meu,in PUB cu prietenii,sa beau, sa fumez si sa dau din cap pe muzica black.Am si uitat cum se face.Imi rotesc capul in stanga…in dreapta.Parul imi atarna obraznic pe obraji…e atat de lung……de un blond murdar,e plin de praf si e mai tot timpul umed…Unghiile mele sunt rupte pana in carne,sunt crapate si cateodata ma dor atat de tare ca-mi vine sa le smulg din carne si sa le arunc.Sunt galbene-maronii-sangerii.Imi privesc picioarele…parca nici nu-s ale mele.Unghiile sunt nespus de lungi si neingrijite.

Patul in care stau e neconfortabil si ma doare tot corpul.Gatul e teapan si e umflat…Sunt racit shi mi-e frig…Imi patrunde in corp umezeala si frigul.Imi doresc moartea!!!Ma gandesc numai la asta toata ziua…Vreau ca totul sa se termine odata!

Deodata imi revin in minte scene din trecut.Au trecut 5 ani dar reusesc sa-mi aduc aminte totul in cele mai mici detalii.E incredibil ce poate face ura dintr-un om!E de necrezut cum il poate schimba de mult!

Totul a inceput in gluma…Eram in ultimul an de liceu si eram in clasa cu un baiat nespus de antipatic.Nu facea nimic decat sa rada si sa-si bata joc de profesori.Nu trecea un minut in care el sa nu vorbeasca.Il uram!!!Nu puteam fi atent la ore din cauza lui,si daca nu eram atent la ore nu intelegeam nimic si acasa imi era foarte greu sa invat.Deja nu mai suportam sa-i aud glasul mironosit si fals asa ca m-am hotarat sa-i dau o lectie.

Dar pentru asta trebuia sa fiu prietenul lui.Trebuia sa gasesc un moment potrivit pentru a-mi aplica planul.Urma sa il rapesc.Stiu ca poate suna comic,dar asta am facut!Cel mai bun prieten al meu s-a suparat pe mine cand a vazut ca m-am imprietenit cu dusmanul nostru.

Il uram amandoi de moarte,numai ca eu am fost singurul care a mers prea departe.Acum el traieste linistit…E casatorit si are 2 copii.

Deci cum spuneam,am reusit sa ma imprietenesc cu ‘’dusmanul’’.Nu mi-a fost greu…nu era prea inteligent.Asa ca intr-o zi l-am chemat acasa la mine…Eram singur.I-am dat de baut ceva,dupa care si-a pierdut cunostinta.L-am pus in masina si am plecat inspre locul de actiune-o veche fabrica-nu departe de casa.

Ajuns acolo l-am legat bine de maini si de picioare.In jumatate de ora s-a trezit.I-am spus ca vom face un mic joc.A intrat in panica vazand acul din mana mea si a inceput sa urle.

-Nici macar nu am inceput si deja tremuri!i-am zis.

-Ce vrei sa faci?Dezleaga-ma!Bine,ai vrut sa ma sperii,ai reusit,acum putem pleca?Te rog,va ramane intre noi!Eu stiu ca tu glumesti,nu ai fi in stare sa-mi faci rau!imi zice.

-Vezi "prietene", asta e problema ta,tu vorbesti prea mult!Eu mi-am dat seama ca nu depinde de tine sa te opresti,si m-am hotarat sa te ajut!O fac pentru binele tau,crede-ma!O sa-ti ramana cicatrici,asa o sa-ti amintesti tot timpul ca trebuie sa-ti tii gura!O sa te doara dar va trece,crede-ma!

Se uita speriat la mine si respira foarte agitat.M-am apropiat de el.A inceput sa se zbata si sa tipe.I-am dat un pumn din toata inima.A inceput sa planga.Devenea din ce in ce mai nervos si-mi placea enorm sa ma joc cu frica lui.Imi placea ca eram doar noi doi si ca eu aveam toata puterea.El era jucaria mea.Eu aveam acul…Puteam sa jucam wodoo!Imi placea idea.Am inceput sa rad.Mi-am aprins o tigara,vroiam sa savurez fiecare moment al razbunarii mele.Respiratia mea a inceput sa accelereze.Ma simteam bine,nespus de sigur pe mine.

-Lasa-ma in pace.Te rog!Te implor!Nu-mi face rau!mi-a zis cu ochii in lacrimi.

-Oh…crede-ma ca-ti fac un bine!i-am zis si mi-am stins tigara de fruntea lui.

A inceput din nou sa urle.L-am facut in toate felurile,i-am zis ca il urasc si ca nu merita sa traiasca.Plansul lui imi facea greata.L-am scuipat apoi am trecut la actiune.

Am infipt acul in buza lui de jos.Era subtire si lung,si a intrat usor.Am inceput sa-i cos buzele cu o dibacie care m-a uimit.El tipa iar eu ma enervam.I-am zis sa taca dar nu m-a ascultat.In ochi i se citea frica…iar din buze se prelingea sange proaspat…mirosul lui era ca un drog pentru mine…Am facut prima cusatura….apoi pe a doua…Greu, fiindca se zbatea.Mi-a luat o ora sa termin…I-am facut 20 de copci.I-am prins si limba de buza de sus.Arata ca dracu’ cand am terminat.Dar nu eram indeajuns de satisfacut…

Cand s-a trezit a inceput sa tuseasca,dar avea buzele cusute si il durea nespus de mult, banuiesc,caci s-a facut vanat la fata.Sangele a inceput din nou sa se prelinga…dar mai mult pe gat…A inceput sa-l inghita,dar dup-aia i-a venit sa vomite…Si a facut-o dar pe nas…In fata mea se dadea un spectacol, iar eu il urmaream cu un mare interes.Cand a inceput sa se linisteasca eu am inceput sa ma plictisesc.

Am stat si m-am gandit pana am gasit o idee....m-am gandit ca si asa are parul rar...ar trebui tuns putin...I-am zis ca o sa ne jucam de-a coaforul.Nu a reactionat.Parea rupt de realitate iar asta ma enerva foarte mult.I-am apasat buzele cu piciorul si a inceput sa se zbata.Pentru ca nu aveam o foarfeca la mine(nu m-am gandit la asa ceva inainte),i-am dat foc la par.A ars complet iar el a lesinat din nou.Eram multumit…In sfarsit m-am simtit razbunat.Am plecat de-acolo si l-am lasat sa zaca intr-o balta de sange.

Am mers acasa si mi-am facut un dus.A doua zi parintii lui au depus plangere la politie impotriva mea.Am fost arestat iar corpul neinsufletit al colegului meu a fost gasit dupa doua zile.

Procesul a decurs lin….probele impotriva mea se adunau iar juratii m-au gasit vinovat din culpa…cu sange rece…un masacru…Am primit 20 de ani de inchisoare…Colegii mei au fost socati iar mama a lesinat…A fost ultima oara cand am vazut-o.

Acum stau in patul meu…linistit…legat de maini si de picioare pentru a nu incerca sa ma sinucid.Sunt trist si ma gandesc ca nu trebuia sa se intample asta…Sunt condamnat la singuratate si nu mai rezist…In minte am un plan diabolic,dar de data asta e impotriva mea…

vineri, 10 septembrie 2010

Ce-ai vrea sa te fi facut, daca nu te faceai pseudo-intelectualo-urbano-looser?!

Vreau sa am 40 de ani si 4 copii de la 3 femei diferite. Sa le iau la fiecare dintre femeile alea o casa si un fuker sa le tina de urat cat imi cresc mie copiii. Vreau sa citesc in vacanta de la Montecarlo cartea "Tranzactii interstatale oneroase - Ghid practic". Vreau viatza aluia cu audiul Q7 care mi-a aruncat de dimineatza un chistoc pe parbriz. Vreau sa-i spun lu Socrate "de unde ... mea vrei ma tu sa-i dau io cocosu lu ala inapoi?! Fa-ti in ... mea rost de cocos si plateste-ti datoria". Vreau sa beau bere la bidon de plastic si sa fumez tigari de foi aduse special ca nu se gasesc in Romania. Vreau sa ma angajez comis voiajor la aspiratoarele Kirby si sa ajung ASM (Area Sales Manager) si-apoi sa-mi iau apartamente sa le dau cu chirie. Vreau sa ma salute aia de la BGS cand intru la birou. Vreau sa-mi doresc Rolex. Vreau sa am dosar la DNA.

luni, 6 septembrie 2010

Pentru a fii liber trebuie sa fii liber...


Motto : Dragostea e liberă , las-o să zboare! Dacă se întoarce, e a ta , de nu, n-a fost niciodată.

-Dă-mi drumul…lasă-mă să plec! îi auzi el gândul de strigăt din depărtare. Ciudat…nu suna a disperare. Ci mai degrabă a invocaţie.

- Ştiu că nu ai să vrei; ştiu că nu ai să poţi; ştiu că nu vrei să mă laşi să plec de lângă tine; ştiu că nici lângă tine nu vrei să rămân; ştiu că niciodată nu îmi vei da drumul. Ştii că niciodată nu voi vrea să îmi dai drumul…ştii că niciodată nu îţi voi da drumul să îmi dai drumul…nu, asta încă nu o ştii, abia mi-am recunoscut-o mie însămi…o simţeai cumva, însă, nu ţi-ai fi dorit să îmi fi dorit altceva…ştiu că niciodată însă nu ai recunoaşte-o…

Mi-ai dat drumul sub mai multe forme dar niciodată sub cea a definiţiei; încă nu mi-ai dezlegat toate sensurile…deşi amândoi ne-am întrebat ce rost sau sens ar mai avea. Nu am desluşit însă răspunsul.

De câte ori ţi-am dat drumul nu m-am îndepărtat niciodată prea mult de lângă tine…dacă mă gândesc bine, nici nu plecasem; de câte ori mi-ai dat drumul, ai rămas pe loc, aşteptând. Ca eu să fac primul pas spre tine, înapoi; nu te-ai îndoit vreo clipă că nu l-aş face…de temut însă, te-ai temut că poate nu se va mai întâmpla. Paradoxal, nu? ştiai că mă voi întoarce, pentru că ţi-o doreai…dar îţi era teamă că aş putea să n-o mai fac, pentru că poate nu aş mai fi vrut-o. Că nu te-aş mai fi vrut. Ştiu că nici aceasta nu ai recunoaşte-o vreodată!

Ştii că doar tu îmi eşti drum; ai devenit din prima clipă în care m-ai învăţat mersul spre tine. Ştii că nu vei pleca din mine niciodată , că din mine nu te voi smulge vreodată şi nici nu cred că aş putea; ţi-au crescut prea adânc rădăcinile…te-ai înrădăcinat în mine…nu aş putea să îmi smulg o parte…

Ştiu că ai vrea să fiu eu cea care o va face; să aleagă să plece…şi nu ai vrea ca eu să o fac; să plec…Ştii că nu mi-aş dori ca tu să fii cel ce ar vrea să o facă…să se elibereze, eliberându-mă. Nu vreau să o fac. Nu vreau să îţi dau drumul să îmi dai drumul. Pentru că ştiu că nu o vrei. O ştim amândoi. Că dacă ne-am da drumul ne-am rătăci. Printre alţii.

În alţii.

De ce alegem minciuna?!


Alegem minciuna pentru că are factor de protecţie. Ne ţine la adăpost de reacţiile neaşteptate ale celuilalt; iar pe el, pe celălalt, îl protejează de ceva pentru care nu e încă pregătit să înfrunte. Credem noi. Pe care nu e gata încă să îl afle. Îl va afla la timpul potrivit, când vom considera noi că e vremea; când vom simţi că el – celălalt – a devenit apt pentru a-l înţelege. Deocamdată îl considerăm inapt. Pentru aflarea adevărului. Nu ar putea suporta.

Se poate dovedi că ne-am înşelat, că i-am fi putut spune din prima clipă fără a avea vreo umbră de îndoială că nu ar putea înţelege. Nu aveam însă de unde şti. Sau poate am fi putut bănui? Că nu poţi clădi ceva pe minciună; ar fi prea fragil eşafodajul…nu ar rezista intemperiilor? În fine…

El – celălalt -va descoperi însă într-un târziu – preatârziul tău – adevărul şi atunci minciuna va căpăta accente dramatice de demascare. Poţi trece ca posesor de măşti…în încercarea disperată de a fi vrut să treci şi să pari altcineva, altfel de cum ai fi fost de fapt.

Măştile unor înşelătoare aparenţe sub care ne-am ascuns din teama de a nu fii înţeleşi pe de-a- ntregul şi de a fi poate respinşi. Ne va fi înfierat un stigmat şi nici un cuvânt din lume nu ne va putea lua apărarea.

Se numeşte minciună prin omisiune de adevăr…care adevăr e uitat într-un colţ.

Abandonat.

Perfect stranger


“Spune-mi, floare, tu de măr…” perfect.noise

Închide-mi ochii cu palmele…şi-aşa nu îţi ştiu chipul…şi ia-mă în braţe…lasă-mă să adorm în braţele gândului tău. Ţi-l aud…închideţi-l în tăceri. Şi tăcerea ţi-o aud însă. Îmi ţipă în suflet noaptea şi mă trezeşte din somn…nu ţi-am spus că sunt atât de obosit?…Nu. Nu nu ţi-am spus că sunt într-atât...m-am întors dintr-un război care m-a secătuit.

Nu , nu te uita…nu sunt rănit.

Am fost străpuns de o lance…era a mea..în dreptul sufletului unde se afla de ceva vreme o moară de vânt.

Nu te teme…nu sângerez.

Atâta doar că mă doare puţin. Amintirea.

Nu… nu o mai port cu mine; nu o mai am asupra-mi. Mi-a căzut în iarba câmpiei arse, pârjolite de soare…mă apropiasem prea tare; uitasem că nu învăţasem nimic din povestea cu Icar…uitasem că nu trebuie să îmi lipesc aripile viselor cu ceară…uitasem că poate nici nu ar fi trebuit să plec spre într-acolo când eu mai rătăceam încă prin propriul labirint al sufletului meu încercând să găsesc intrarea în mine. Nu ştii că am fost ţărm atât de îndepărtat..fără furtuni?

Şi fără de trăiri, o vreme?

Nici măcar pescăruşii nu îmi mai sfâşiau auzul…până şi gândul valurilor pierise…Ţi-am spus că iubesc marea? Şi că i-am fost corabie rătăcitoare căutând linia orizontului de la capătul ei? Ţi-am spus că zarea parcă e capătul mării? Doar că atunci când ajungi la capătul mării…nu întâlneşti zarea? Corăbiile noastre o caută mereu. Ţi-am spus că o căutam cu ochi arzând de patimă?

De ce mă faci să îţi vorbesc? Ţine-mă în braţe şi taci.

Dacă o să mă doară ceva şi poate o să plâng, sărută-mi lacrima…e ultima care se mai prelinge din mine…nu ştiu dacă mă va durea de la lumină…ţi-am spus şi asta…că m-am născut cu o sensibilitate la lumină…şi acum, când mă văd în faţa ochilor tăi un altul, s-ar putea acesta să mă facă să îmi scape un cristal translucid în amintirea aceluia ce nu va mai fi vreodată…ia-l în palmă şi nu-i da drumul…

…ai grijă când închizi pumnul…Nu-l încleşta! Sau dacă vei simţi să o faci, fă-o în aşa fel încât să nu fie prea tare…nu ştii că acolo se află fiinţa transparentă pe care nu orice ochi o poate vedea?…dar dacă vei şti să priveşti prin ea te vei cutremura…nu oricine ştie să privească prin ea, însă.

Ai grijă deci! Să nu o striveşti când o vei prinde în palmă, încătuşând-o apoi în pumnul tău.

Cu mâna cealaltă ridica-mi fata catre tine…mi-am ascuns faţa să nu te privesc atunci când îţi vorbesc…şi priveşte-mă şi spune-mi ce vezi. Eu oricum nu te pot vedea; nu îţi ştiu chipul. Tu cum îl poţi vedea pe al meu? Îmi doresc doar să mă ţii in braţe şi să mă atingi doar cu tăcerea. Taci! Ştiu că fruntea îmi arde de febră; e febra dorinţei…mi-o voi îndepărta…tu doar învăluie-mă blând…de asta am nevoie acum. Protejează-mă de mine şi nu mă lăsa să îţi spun ceva…să îţi spun nimic. Vreau să simt că mă auzi, însă.

De ce mă laşi să îţi spun atât de multe? Nu ai putea înţelege că m-am săturat de cuvinte şi aş vrea de acum să îmi fie dezlegate doar tăcerile?. Legate vreau să îmi rămână doar mâinile; nu vreau să te ating. Te simt. Fac dragoste cu mintea ta. De ceva vreme. Nu ai ştiut-o. Nici eu. Am înţeles-o abia acum…că o făcusem cu un timp în urmă. Ţi-am simţit umbra tot timpul. Şi nu ştiu de ce…aveam sentimentul că mă protejezi; s-ar putea la fel de bine să mă înşel. Oricum, nu îmi pasă!

Nu mi-ar mai păsa de ceva vreodată. Am devenit imun. Nu mă mai doare, nu mă mai atinge nimic…Doar spusesem odată că aşa va fii…despre cine altcineva aş fi putut scrie, dacă nu despre mine?…aşa că te las să mă atingi…vreau să văd dacă simt paralizia…dacă ar fi aşa, n-aş tresări, nu? Nu aş zvâcni, nu aş avea nici un spasm…sufletul mi-ar zăcea inert sub ochii tăi. Sub ochii mei. Nu ţi-am spus că-i obosit? Ţine-l în braţe şi lasă-l să doarmă. Ia-l! Ai grijă cu ce îl înveleşti. Simt că îi este tare frig.

Poţi să îl strângi mai tare…lasă-l să te simtă…nu te teme, nu îl sfărâmi. Nu e fragil. Şi nici vulnerabil nu mai este. Ci doar puţin obosit.

Atâta tot.

Prieteni sau ipocriti?!


Puteam sa jur ca ma opresc din subiecte de astea "emoide" cum le-as spune eu si A.... cand avem momentele noastre de "citirica".
N-am probleme, sunt ok…Multumesc!:))…ideea este ca tu? ce esti? un ipocrit sau prieten? ti-ai pus intrebarea asta vreodata?..Sincer ma uit in jur si ma scarbesc pe zi ce trece cand vad ca toti sunt pe interes si toti sunt niste mancatori de rahat…altfel nu pot sa ii denumesc…Mi-e scarba sa vad ca sunteti prieteni pe fata….si nu faceti doi bani atunci cand nu mai sunt in preajma voastra si aveti de unde sa "mancati".
Si cui ii pasa ?Mie nu! Puteti sa vorbiti pana va spun eu "STOP ba!:-j"… si apoi mai tineti cont ca voi niciodata nu o sa aveti prieteni adevarati prin comportamentul vostru ipocrit….pff, bat la pariu ca toti au auzit vorba "Fereste-ma Doamne de prieteni, ca de javre ma feresc eu singur!"…cat de reala poate fii…si da sincer sunt un pic iritat pe moment, insa in astfel de momente vezi cine iti este aproape si cine nu…8-|…Tin sa aduc aminte un citat in care fiecare se regaseste in el si pot sa jur asta…E din Ducesa:x si suna cam asa : "Cand el soseste toate privirele se indreapta spre el.Cand e absent e subiectul tuturor conversatiilor, Iar ce poarta el azi, veti purta voi, ceilalti, maine!"
…Eh si acum sa vedem cate dintre noi nu au observat asta la persoanele alea "inferioare" fata de noi ? [mda...:-j]…Si adevarul crud este ca atunci cand ai un prieten adevarat …ai pe cineva cu care sa zambesti, sa traiesti, sa iti stergi lacrimile…insa in ziua de azi cand interesul poarta fesul, mai putini prieteni adevarati…mai multi ipocriti!:)

nb: De ipocrizie te poti feri, dar de prietenia adevarata niciodata!:)

Celei mai bune prietene...


Ce naiba v-a apucat pe toţi… mă rog, nu chiar pe toţi, ci doar pe unii dintre voi? S-a deschis cumva sezonul la despărţiri? S-a dat startul la împachetat lucrurile şi amintirile în valiză şi la aruncatul pe apa sâmbetei a tot ceea ce a fost între tine şi cel de lângă tine? Cum aţi decis că e timpul să trântiţi uşa în urma voastră?

Sunteţi neclintiţi că nu mai e cale de întoarcere şi aşa o fi şi fiind…voi ştiţi asta mai bine…dar chiar aşa…nimeni, nimeni dintre voi nu va îmbătrâni împreună? Înainte vă număram pe degete…acum v-aţi cam înmulţit la numărătoare…

*

Despre tine nu credeam vreodată că am să aud că te-ai hotărât să laşi totul în urmă…ştiu cât luptasei pentru iubirea ta cu ceva ani în urmă…Se pare că s-a ales praful; am înţeles că nu a mai rămas nimic din ceea ce a fost odată. Mă doare sufletul de tine; pe el nu il cunoşteam decât din povestirile tale…ştiam doar atunci când lipseai din grup că plecasei să il vezi…biata de tine, erai mai mereu între două trenuri…ce ţi-e şi cu dragostea asta! Credeam la început că e doar una din nenumăratele aventuri pe care le avusesei şi că aşa va şi rămâne.

Însă el a fost să fie acea. Acela pe care l-ai ales. Dintre toti ceilalti pe care ţi-i cunoscusem…el…necunoscut mie, avea să devină barbatul vieţii tale. M-am gândit că e un barbat norocos că va avea parte de tine. În sinea mea aveam o îndoială totuşi. Nu eşti făcuta să fii copac…să te înrădăcinezi în cineva…te-am cunoscut mai bine ca oricare altul; ai fost şi ai rămas cea mai buna prietena a mea…până în ziua în care ai plecat…iar de atunci şi până acum nu ne-am pierdut niciodată. Doar din ochi; nu ne-am mai văzut de ceva vreme. Destulă.

Îmi pare rău să te ştiu singura, mai ales că eşti printre străini. Îi ai pe unii dintre acei care ne-au fost prieteni în adolescenţă şi mai apoi…dar tu ştii la fel de bine ca şi mine că nu îţi sunt chiar atât de apropiaţi…şi pe departe de a-ţi fi adevăraţi. Întotdeauna, tu doar pe tine însuţi te-ai avut…şi nu ai dat doi bani pe părerea altora despre tine. Doamne, ce infatuata le puteai părea celor care nu te cunoşteau…cât de aroganta…Nu te-ai sinchisit niciodată de ceea ce credeau alţii despre tine.

Draga mi-ai fost din clipa în care ne-am împrietenit…mă distra felul în care îi priveai pe toţi de sus…mai ştii când mi-ai spus, nu ştiu dacă mai în glumă, mai în serios, că ţi se părea că nu mă impresionai?…te amuza că te luam peste picior…te tachinam şi nu pierdeam nici o ocazie de a o face. Mai ştii că ceilalţi ne suspectau că am fi îndrăgostiţi unul de celălalt?

Îţi mai aduci aminte...S-a intamplat intr-o seara...O seara de vara...

O vorbă nu mi-ai spus apoi…un cuvinţel nu ai scos…deşi ochii mei te priviseră a întrebare. Niciodată nu am vorbit despre acea seara... Ca şi cum nu se întâmplase vreodată. Pentru că nimic a fior nu se putea întâmpla între noi…nu ar fi avut cum să se întâmple…noi eram cei mai buni prieteni din lume şi nimic şi nimeni pe pământ nu ar fi putut schimba aceasta. Dar ştiu că începeai să te îndrăgosteşti de mine…am simţit-o…m-am prefăcut însă că nu bag de seamă. De ce oare, m-am întrebat mult mai târziu, să ştii.

Oricum, bine am făcut, pentru că şi tu, cea mai buna prietena a mea, aveai să pleci într-o ţară străină şi îndepărtată…aşa cum făcuse şi cea de care mă îndrăgostisem pentru întâia dată în viaţa mea şi pe care nu aveam să o uit vreodată.

Întotdeauna mi-ai fost alături atunci când am avut nevoie de tine…si eu la randul meu alaturi de tine atunci cand iti era tie mai greu...mai ştii când ne intalneam si ne povesteam unul altuia atat bucuriile cat si tristetile care ne intunecau sufletele...

Am suferit ca nu ti-am spus ceea ce se intamplase cu mine...incredere aveam deplina in tine...doar ca in clipa aia imi lipsea curaju...ştiam că te va întrista ceea ce urmează să afli.

Acum însă nu ştiu ce să îşi spun eu, ţie, cand tu nu mai esti alaturi de mine...si esti atat de departe...

Ce naiba se întâmplă cu noi?

Orice ar fi de acum înainte, draga mea prietena, te rog să nu îţi iei iubire vreodată…

…de la solduri.

sâmbătă, 4 septembrie 2010

I get knocked down, but I get up again


Nu ma las doborat. Indiferent prin ce trec voi reusi. Poate sa fie orice si oricat, sunt facut in asa fel incat sa lupt. Sa nu ma las. Poate ca atunci cand am fost creat, am fost supra alimentat cu doza de optimism, speranta, si spirit de lupta. Nu ma las. Nu pot. Nu as fi eu daca m-as lasa. Nu am nimanui ce sa demonstrez, doar mie insumi. Cea mai grea lupta pe care o poate duce un om, este si cea mai dificila. Sanatatea, este cel mai greu adversar, si cel mai dificil. Te ia pe neasteptate, te ia cand esti in top, te ia cand esti la pamant, nu conteaza, te ia cand are chef sa se lupte cu tine. Multi nu reusesc, si multi mor, se lasa pagubasi. Altii lupta, insa fara sa creada ca pot reusi, si rezista o perioada, si apoi cad si ei. Putini sunt aceia care in pofida realitatii, cred in revenirea lor, cred in faptul ca se vor ridica din nou, cred si sper din toata inima, si au puterea de a rade, chiar si cand sunt cu un picior in groapa. Aceia sunt oamenii care isi revin, acei oameni sunt numiti de catre medici oamenii miracol. Cei pe care toata lumea se astepta sa-i vada MORTI, dar toti raman masca, cand ei sunt plini de viata, plin de energie, si au acelasi zambet pe fata pe care il vezi zilnic. Acesti oameni sunt cei care indraznesc sa infrunte soarta, sunt cei care incalca orice regula a stiintei medicale. Ei cred in vise, ei cred in puterea de a schimba, cred in bine indiferent ce.


Ei cred si nu se lasa. Zambesc chiar si cand mor. Si cu toate astea, ei sunt in viata. Pentru ei, o noua zi in plus, reprezinta o noua palma data destinului sau a sortii. Ei zambesc caci ei realizeaza faptul ca sfideaza inevitabilul zi de zi. Pentru ei eu am un mare respect din toata inima.

Compasiune, intelegere, empatie


Scriu din interior si scriu fara sa ma gandesc. Este o postare de descarcare. Stiti cum ma simt? Hmm, optimist, plin de energie, imi revin puternic in forta, insa ceva ma opreste. Dupa atata amar de vreme de indurat si de luptat cu multe probleme, de cate ori reusesc sa evadez dintr-o camera intunecata, spre o lume plina de culori, plina de fericire si de dragoste ceva ma impinge inauntru. Ma lupt si ma zbat sa ies din camera aia. Ala nu sunt eu. E doar o clona, nu-mi place cum este el. Nu este deloc definitia a ceea ce sunt. Il consider o replica nereusita a mea. Pentru ca el se gandeste sa renunte. Eu nu as renunta niciodata. Nu pot si nu concep ideea de a renunta. Nu pot sa cedez. Numiti-o incapatanare, poate, dar eu nu pot sa ma las doborat cu una cu doua cu trei sau cu 10 000. Nu pot. In situatia in care el este inchis in camera aceea, renuntand la ideea de a evada, ce as putea sa fac? Sa fiu un Stallone blindat sa intru in incaperea aia, si sa il scot afara? Poate, ar fi o idee, caci as reusi, dar apoi mi-as pune intrebarea : Ce as face cu el ?. L-as bate pana si-ar intra in fire? As incerca sa il conving ca lumea are frumusetile ei? Ca se merita sa treci prin multe pentru ca in felul asta, acumulezi experienta. De ce eu nu renunt? Si totusi el da? Nu toti suntem oameni? De ce suntem totusi atat de diferiti ? Orice e posibil, trebuie doar sa crezi. Niciodata sa nu te lasi! Niciodata sa nu cedezi si sa iti pierzi speranta. Rabdare, ambitie, vointa. Trei cuvinte asa de puternice incat multi le uita. Mai stiu alte cateva cuvinte uitate de oameni. Intelegere, empatie, compasiune - inca trei uitate si aruncate de-a lungul istoriei. Ce simtiti cand un batran incearca sa treaca strada, sau cand o batrana plange in mijlocul strazii? De ce trecem pe langa ei ? De ce atata ignoranta si indiferenta? Batranul plange atunci cand un tanar vine sa il ajute, pentru ca nu-i vine a crede. Batrana se opreste din plans, si isi sterge ochii de lacrimi, acceptand ajutorul de la un tanar. Acel tanar era el si privesc acum spre o schimbare.

Conversatie cu trecutul


A trecut atata timp, si totusi amintirile raman. Inca, din cand in cand, ma gandesc la tine, cat de pueril am putut sa fiu. Cat de visator am putut sa fiu. Pe cat de fericit eram cu tine, pe atat durerea a fost zdrobitoare. Un COPIL ca mine, ce nu avea idee ce inseamna dragoste sau sarut. Care nu stia cum e sau ce e dragostea, sau cum sa controlezi atata emotii si impulsuri. Nu m-ai invatat toate astea, nici nu stii prin ce treceam. Oare iti pasa?


Anii trec, ma intreb, a mai ramas ceva in mine? M-am schimbat, enorm, daca m-ai intalni pe strada m-ai mai recunoaste? Eu unul pe tine, da. Insa cred ca tu, nu. Ciudat si ironic, desi visele si iluziile si sperantele au fost cele care m-au ranit in ultimul hal de mult, dar ironic si amuzant, tot ele ma conduc acum. M-am schimbat? In domeniul asta as zice ca nu. Nu pot sa renunt la ele. Visele imi dau speranta, speranta imi da credinta, iar credinta imi da putere. Asta sunt eu, asa merg eu.


De te-as intalni acum, sa iti spun un lucru sincer. Probabil mi s-ar inmuia genunchii, si inima mi-ar lua-o la fugarit pamantul. De ce? Nu stiu, stiu ca nu mai e nici o sansa, dar cu toate astea, probabil, daca te-as vedea, as fi cel mai fericit om de pe planeta, din univers. De ce? As vedea ca esti bine, ca esti ok, si ca si bonus, ti-as auzi vocea aceea de care mi-este foarte dor.


Dar totul e redus la zero. Cum spuneam, nu imi raman decat amintirile, si toate momentele frumoase avute impreuna. Iar eu? Eu merg mai departe, ca si tine....

Imnul seminarului...


Decat la mama acasa,
La legat de snopi;
Mai bine la Seminar,
La scoala de popi.

Cand ajungi in anul I,
Speli si faci mancare;
Se numeste perioada
De acomodare.

Cand ajungi in anul II,
Inveti sa tii post,
Versete pe derost,
Lucruri fara rost.

Cand ajungi in anul III,
Inveti ca sa bei,
Umbli prin restaurante,
Baruri si femei.

Cand ajungi in anul IV,
Vezi sa fii atent!
Sa n-ajungi la Manastire,
Printru-n accident.

Cand ajungi in anul V,
S-ai facut de toate,
Gandul se indreapta acum,
Catre facultate.

Dupa ce ai facut de toate,
La Teologie;
Te-ai ales cu parohie,
burta,barba si chelie!!!

Ingerii pazitori...


Traditia spune ca 72 de ingeri, mesageri ai Divinitatii, legatura intre uman si Divin, intre Cer si Pamant, guverneaza perioade specifice ale anului si ale zilei.
Numiti Ingeri Pazitori, Gardieni, Emisari ai Luminii sau Aducatori de Miracole, se spune ca ne ghideaza prin viata si ne influenteaza destinele.
Numele celor 72 de Ingeri isi au originea in Biblie, Exod 14:19 - 21 unde fiecare verset contine 72 de litere ebraice care duc la 72 de combinatii de 3 litere si la sfarsitul carora se adauga Yah sau El.
Se spune ca aceste 72 de energii au trait in Copacul Vietii si formeaza cele 9 Coruri Angelice, fiecare dintre ele fiind guvernata de cate un Arhanghel.
Scopul lor pe Pamant este acela de a ne aduce aminte de unde venim si de a ne reconecta cu Puterea Divina pentru a ne indeplini menirea.
Fiecare dintre noi este ghidat de 3 astfel de Ingeri: Ingerul Incarnarii sau Intruparii care este Ingerul zilei de nastere, Ingerul Inimii si Ingerul Mental.

Ingerul Intruparii: Exprima calitatile Prezentei si Vointei Divine prin existenta umana si scopul in viata.

Inger: IMAMIAH

Ispasirea pacatelor

Calitati (acestea sunt vibratiile pozitive pe care le insufla Ingerul si pe care le putem primi in urma invocarii si in final a contopirii cu Ingerul respectiv.)

Usurinta in recunoasterea greselilor noastre, ne permite sa platim si sa ne reparam greselile, executarea cu usurinta a unor munci dificile, ne ofera sustinere in momentele dificile, viata sociala armonioasa, ardoare, putere, tarie, face pace cu dusmanii, ne elibereaza din inchisori, slujitor credincios, rabdare, curaj, umilinta, simplitate.

Defecte (Acestea sunt inversiunile, vibratiile joase, negative care rezulta in urma abuzului calitatilor. Traditia spune ca atunci cand acestea sunt active nu trebuie sa ne invinovatim sau sa ne judecam ci sa le consideram ca simptome ale lipsei de armonie si ca oportunitati de a ne purifica constiinta.)

Instabilitate, viata emotionala tumultuoasa, iubire competitiva, relatii pasionale, dorinte pervertite, lupte, certuri, vulgaritate, emotivitate excesiva, vointa excesiva, razbunari din cauza lipsei de recunoastere a erorilor cuiva, infractiuni si nelegiuiri, destin dificil, conflicte, spirit rebel, mandrie, blasfemie, rivalitate, animozitate.

Situatii si probleme comune

Reactii emotionale, forta si rezistenta, ajuta la rezolvarea karmei, detinuti, tarie.

Ingerul Inimii: Exprima calitatile Iubirii Divine prin inima umana.

Inger: HAHAHEL

Misiune

Calitati (acestea sunt vibratiile pozitive pe care le insufla Ingerul si pe care le putem primi in urma invocarii si in final a contopirii cu Ingerul respectiv.)

Misiune, slujitor credincios, ofera neconditionat, calauzitor al sufletelor, misionar, vocatie in ceea ce priveste spiritualitatea, sporeste credinta, bogatii spirituale, lipsa atasamentulului fata de lucrurile lumesti, actioneaza intr-un mod impersonal, detasat, pe plan invizibil, apara de dusmanii spiritualitatii, il descopera pe Dumnezeu Universal, capacitatea de a se sacrifica, nobletea sufleteasca.

Defecte (Acestea sunt inversiunile, vibratiile joase, negative care rezulta in urma abuzului calitatilor. Traditia spune ca atunci cand acestea sunt active nu trebuie sa ne invinovatim sau sa ne judecam ci sa le consideram ca simptome ale lipsei de armonie si ca oportunitati de a ne purifica constiinta.)

incearca sa convinga, se identifica cu martiri, se simte persecutat, se lupta cu ceea ce nu poate fi, comportament scandalos, esueaza in proiectele sale, virtute falsa, se bazeaza doar pe aparente, neaga Divinitatea cuiva, inamicul spiritualitatii, bataie de joc, dispret, ura, inchizitie, fanatism religios.

Situatii si probleme comune

Martir, simtul misiunii, simtul Universului, vocatie.

Ingerul IntelectuluiExprima calitatile Mintii Divine prin intelectul uman.

Inger: MEBAHIAH

Luciditate intelectuala

Calitati (acestea sunt vibratiile pozitive pe care le insufla Ingerul si pe care le putem primi in urma invocarii si in final a contopirii cu Ingerul respectiv.)

Luciditate intelectuala, claritatea ideilor care permite manifestarea bunatatii si marinimiei, intelegere cu ajutorul simturilor, ajustarea si reglementarea dorintelor, armonizarea comportamentului, simtul datoriei si responsabilitatii, consolare nascuta prin intelegere, comunica misterul moralitatii intelectului, profund, experienta mistica si spirituala, exemplu de moralitate, un comportament exemplar, angajament.

Defecte (Acestea sunt inversiunile, vibratiile joase, negative care rezulta in urma abuzului calitatilor. Traditia spune ca atunci cand acestea sunt active nu trebuie sa ne invinovatim sau sa ne judecam ci sa le consideram ca simptome ale lipsei de armonie si ca oportunitati de a ne purifica constiinta.)

Logica excesiva, uscat, mintea analitica, lipsa de luciditate, opacitate mentala, minciuni, distruge spiritualitatea, impotriva principiilor de moralitate, este interesat doar de lucrurile materiale, esec, negarea sentimentelor, neincredere, lupta impotriva ideilor pozitive, perfectionist nemultumit, persoana capricioasa.

Situatii si probleme comune

Consolare, discernamant, luciditate, experiente mistice.

sâmbătă, 21 august 2010

Banii nu au valoare


Se spune că banii nu aduc fericirea, dar o întreţin şi tind să cred aceste cuvinte. Constientizăm că banii nu au valoare abia în momentele grele din viaţa noastră. Muncim pe brânci şi neglijăm sănătatea ca să facem bani, iar la bătrâneţe sau mai devreme îi cheltuim pe sănătate. Când noi sau cei dragi din viaţa noastră au probleme, banii nu mai contează… Dăm în stânga şi în dreapta ca să fie bine.

Noi suntem neglijenți și lăsăm totul pe ultima sută de metri. Nu mergem să ne facem analizele și controalele la timp pentru că invocăm lipsa banilor, dar când ajungem pe patul de spital îi găsim imediat și nu mai ținem cont de ei. Criticăm șpaga, pe cei care dau și pe cei care iau, dar când ajungem în situatii de criză, dăm și noi. Adevarul este că, fără o mică șpagă, medicii nu prea îți dau atenție, iar viața unui om este mai presus de orice. Așa ca este bine să muncim, dar să nu ne uităm. Avem o viață și merită trăită, chiar dacă uneori regretăm că ne-am nascut in Romania…

vineri, 20 august 2010

Nimicuri ciudate...


In timp ce zac intins pe spate pe podea uitandu-ma cu atentie la tavan si examinand gazele negre extrem de enervante care se strecoara cand nu le vede nimeni, ma gandesc la nemurirea sufletului. De fapt, nu. De fapt ma gandesc la multe altele. Cum ar fii: ce puii mei caut eu la ora 8 seara in vacanta, in weekend, IN CASA! Sau: cum mama naibii fumu' de tigara face ce face si ajunge mereu sub nasul nefumatorilor [si geniu' de vecina-miu mai si fumeaza ca apucatu pe balcon, ascultand muzica la radio si intrerupandu-mi cugetarile]? Sau: cum de atunci cand ti se pare ca lucrurile decurg in sfarsit cum ti-ai dorit tre' sa se intample ceva, un ceva cat de mic, sa te calce rau de tot pe nervi?

Imi place sa admir ceru' intins pe iarba. Sa vad norii cum zboara... cum vin si se duc... Ca timpul. Numai ca timpul nu poate fii recuperat. Nu se poate intoarce. Imi place sa ascult melodii idioate pe care sa ma miorlai si sa ma pisicesc. Sau melodii care-mi trezesc amintiri placute sau neplacute si ma fac sa ma gandesc la greselile trecutului. Sau sa visez cu ochii deschisi si sa ma gandesc la ce s-ar putea sau nu sa se intample candva.

Si vin si flash-back-urile ... care te fac sa te-ntristezi totusi, macar putin. Ciudat. Ii simt parfumul. Stiu ca pana la urma o sa-mi cedez. Asa-i ea.

Si-aceeasi melodie de juma de ora imi zdrangane creierii. Si, da, ma pune pe ganduri. Imi amintesc c-am zis ca nu-mi mai las niciodata un prieten balta pentru o fata. Dar exista riscul de a ma razgandi, in functie de caz. Imi place cand sunt cur sucit.

Si stii ce-mi mai place? Posturile facute varza si [aparent] fara sens. Asta pentru voi... :P

Monolog


Taci si-asculta.


Niciodata sa nu mai faci prostia sa te arunci cu capul inainte. Sau poti s-o faci... dar pe riscul tau ... fara sa ma acuzi dupa aceea. Mereu faci cum te taie pe tine capu' si mereu ti-o patesti. Incep sa cred ca esti masochista. Sau ... nu? Interesanta problema. Uneori crezi ca stii ce vrei, dar nu mereu vrei ceea ce trebuie. Acum, da, stiu ca stii ce vrei. Dar te-ai gandit ca nu poti obtine mereu ceva cat ai bate din palme? Da, sigur ca te-ai gandit. Si-acum o sa zici ceva de genu': "da' m-am agitat si-am incercat". A incerca nu inseamna a-ti da silinta. Da, puteai sa mai faci multe in privinta aia. Numai ca, vezi tu, asta-mi place si totusi nu-mi place la tine. Uneori iei totul "la purecat". Incerci sa analizezi problema de la cap la coada cu lux de amanunte, sperand sa reusesti sa nu lasi nimic sa-ti scape. Si totusi, nu mereu e asa cum calculezi tu totul. Stii bine asta.
Stiu, incerci. Te implici. Te aventurezi. Dar ti-e frica, nu? Gandul la un potential rezultat negativ te sperie si te face sa te tragi inapoi, sa te inchizi in tine, IAR! Apoi te gandesti "cum ar fi fost daca as fi facut asta?... oare cum ar fi reactionat?" Pai iti zic eu care-i faza: nu stii pana nu incerci. Si cum tu ai talentul de a rata oportunitatea cand aceasta bate la usa, mai ai de asteptat ceva vreme.
Si asa te roade pe interior. Dar stii ca macar ai incercat. Ca totusi nu mereu iese cum vrei. Stii ca ce vrei poate fi posibil doar in anumite circumstante. Dar in ceea ce te priveste... ai cam dat-o in bara de mult. Si regreti. Vrei sa-i zici. Dar taci. De ce? Ti-am mai explicat. Ti-e frica de reactia negativa.

Asa ca, te rog, incearca sa procedezi si altfel.

luni, 17 mai 2010

Noul imn al Romaniei

Hai să dăm mână cu mână
Să furăm tot ce s-adună,
Să-nvârtim hora hoţiei
Pe pământul României!

Ordinea şi cinstea piară!
Piară fraierii din ţară !
Între noi să nu mai fie
Decât jaf şi smecherie!

Contu-n bancă de te ţine
Vino să te prinzi cu mine
La hoţie cu unire
Şi pe funcţii cu-nfrăţire!

Unde-i unul nu-i putere
Să se pună de-o avere,
Unde-s doi puterea creşte
Şi ţara se prăduieşte!

P-amândoi în fund ne doare
Că în haos ţara moare.
Eu ţi-s frate, tu-mi eşti frate,
Să furăm cât se mai poate!

În guvern hai cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să crească banu' mare
Mai rapid în buzunare.

Dăm pomană ş-un pişcot
Prostului cu drept de vot
Că oricum în România
Noi facem paranghelia.

duminică, 16 mai 2010

Magazin cu haine de militian...


De curand de cand a inceput aglomeratia prin tot orasul, am inceput sa am timp sa privesc mai cu atentie strazile pe care merg cu masina bara la bara cu alti norocosi ca mine. Asadar, dimineata, 8:30 in dreptul OMV-ului de pe Traian, mai bag in viteza de vreo 10-15 ori, mai las un nene sa se bage ca si asa nu am unde sa ma duc, ma uit la ceas 8:35, acum am trecut cu 10 metri de OMV. Mai bag iar vreo 10-15 viteze, un adormit gata sa se urce pe mine, eu claxonat la el, el injurat la mine. Nici dreptul tau nu mai e chiar dreptul tau in trafic, hmmm bine de stiut. Asadar 8:40, si eu desi nu am mancat nimic de dimineata, nici macar sapun, aveam spume la gura, clabuci, multi clabuci. Priveam strada, priveam aglomeratia, tiganii care erau cu noaptea in cap pe strada si… si un magazin cu hainute de militieni. Au primit colectia primavara vara 2010? Au discounturi? La 2 sepci 1 pulan gratuit? Au costume si pentru gogosarii aia de zici ca sunt berbeci de daramat usile, dar pusi din greseala in intersectie? Ma uitam, poate e cumva magazin de inchiriat costume, ca tot vine halloweenul si romanul e dornic sa se costumeze in Garcea. Adica e si de inteles sincer, tot anul sa te tii destept, sa fii sau sa te prefaci nu are importanta, cred ca o zi pe an merita sa te costumezi intr-un prost. Hmmm sunt rau, nu toti militienii sunt prosti, dar aia care nu sunt se numesc politisti. Ma si gandeam, ma frate, daca o sa ma stabilesc prin zona asta, o sa fac un copil si ies si eu cu el pe la Zoo. Uite tati ce jungla e in trafic, uite tati vaca aia cum trece strada, uite tati la negrii aia pe acolo cum stau in jurul sefului de trib, uite tati… magazin cu hainute de militian. Cum ar fi sa am un copil care sa i se puna pata sa ii cumpar hainute de acolo, ca el vrea sa se faca politist. Cum o sa ii zi eu: Icsulica nu iti ia tata hainute de politist, ca astia mor de foame daca-s cinstiti si sunt injurati de mama daca iau spaga. Ar avea cineva inima sa ii sfarame visul unui copilas care vrea sa se faca politist. Nu cred.

Dar lasand gluma doua masini mai in spate, ma gandesc ca hainele alea sunt pentru politisti, dar de cand se vand la magazin? Si mai important, cum mergi sa iti cumperi din alea? Te intreaba de legitimatia de politist, sau iti da intrebare de verificare:

- Cat face radical din 4?
- Hmmm… 3?
- Ce masura purtati domnu plutonier?

Sper ca nu se vand oricui, ca nu vreau sa ma trezesc cu toti papagalii care isi cumpara o sapca si o pun in masina ca sa fie smecheri, sau un baston de pulitai ca sa isi faca lo prin trafic.

sâmbătă, 15 mai 2010

O prietenie trece si prin foc...

Uneori stau si ma gandesc Doamne
Nu stiu cum sa ii multumesc, cum,
Sa-i mutumesc pentru tot ce a facut,
Mi-a dat curaj sa devin cine acum sunt,
Ca m-a intarit:''Hey... mergi inainte,
O sa ai parte si de fapte nu doar de cuvinte!
Orice ar fi voi fi aici mereu,
Sti bine te poti baza, ai sprijinu' meu,
Mi-ai dat Doamne tot ce-i mai frumos... nu se putea...
Mi-ai dat speranta s-o traiesc si-o traiesc prin ea
Daca as putea i-as da parte din mine
Vreau sa o vad zambind, urland de fericire
Se spune ca putem s-o luam de la capat,
Sa dau peste amintiri, asa doar in treacat
Ca astazi cazi, te ridici, maine-ti trece
Sa-i amintesc ca unde-s doi puterea creste
Ca impreuna trecem peste tot
Ca o prietenie trece si prin FOC !!!

marți, 9 martie 2010

Ziua celor 44 de pahare sau sacrificiul pentru traditie


Exista un moment, sau o zi, in viata fiecarui barbat in care trebuie sa faca ceea ce-i corect: sa nu fie egoist, sa se gandesca la poporul caruia ii apartine si la prietenii sai. Aceasta zi este 9 martie.

Dupa atatea zile in care se aduc omagii fiintei supreme, femeia, iata ca a venit si randul barbatilor. 9 martie e Ziua Mucenicilor, Ziua celor 44 de pahare de vin pe care e musai ca un barbat sa le bea.

Nu de alta, dar asa cere traditia. Paharele de vin sunt inchinate in cinstea celor 40 de Mucenici Martiri ce s-au sacrificat acum 2000 de ani pentru credinta crestina.

Romanul, de felul sau mai generos, a mai adaugat 4 la numarul initial. Traditia mai spune ca in aceasta zi, femeia trebuie sa faca mucenici, iar barbatul sa afume casa, pentru ca anul in curs sa le aduca prosperitate si sanatate. Si daca tot veni vorba de de fum... de ce nu s-ar afuma si ei? Ca doar, deh! Daca asupra casei are astfel de efecte, asupra barbatului de ce nu ar avea?

Femeia in aceasta zi nu prea are ce sa comenteze. In fond, barbatul nu face decat sa respecte traditia, aducandu-si aportul la perpetuarea valorilor ce dau autenticitate poporului roman. Si mai mult de atat, vinul rosu in credinta crestin-ortodoxa e considerat a fi sacru. E sangele Domnului, nu? Iata, doamnelor, ca barbatii nu gresesc deloc, ba din contra! Pana la urma totul se rezuma la marimea paharului, nu?

Exista o explicatie!
Pentru fiecare pahar dat pe gat, exista o explicatie. Fiecare?se bucura de?o semnificatie aparte. Astfel, primul pahar e doar pentru a degusta vinul. Al doilea pahar vine din necesitatea de a te acomoda cu buchetul licorii. Al treilea, al patrulea si al cincilea sunt pentru a nu-ti dezamagi amicii cu care ai iesit la bauta. Trebuie sa ii sustii in initiativa lor. Ca doar prietenul la nevoie se cunoaste, nu?

Pe la al saselea pahar incepi sa uiti ca afara e frig, iti dai seama ca esti imbracat prea gros, mai dai jos o bluza. Incepi sa uiti de probleme, sa te dezinhibi, sa razi, sa faci bancuri deocheate. Dar, te gandesti ca e un drum lung de parcurs pana la 44, asa ca te hotarasti s-o iei mai usor. Aici intervine momentul de panica. Efectul licorii fermecate?incepe sa treaca. Iti aduci aminte de datorii, de probleme, de salariul pe care-l primesti abia peste 27 de zile. Asa ca... te pui pe treaba. Desigur, din solidaritate. Doar nu vrei sa le strici cheful celorlalti, nu?

Si uite-asa ajungi la al 13-lea. Vai! Asta-i numar cu ghinion, nu te poti opri la 13, si-l dai repede pe gat pe cel de-al 14-lea. Si tot asa... chelnerita incepe sa ti se para draguta, atmosfera e din ce in ce mai placuta. Cand te opresti? Pai, cu putin noroc o sa-ti dai seama ca functia locomotorie nu mai raspunde stimulilor si?te hotarasti sa chemi un taxi.

Daca ai fost baiat destept, nu ai venit la crasma cu masina. Si daca totusi ai facut-o, nu-i nimic, o iei maine din parcarea in care ai lasat-o. Partea buna e ca tu vei ajunge acasa prea "obosit" ca sa mai bagi in seama tipetele femeii care-ti vrea numai binele si adormi instantaneu. Cand te trezesti, acasa ori la spital, bea putina zeama de varza... asta-i leac din batrani!?Bineinteles, totul tine de traditie...

Fumatul pe timp de criza si alte placeri


La cât de scumpe au devenit țigările, sincer mă întreb, în cazul oamenilor cu venituri obișnuite pentru țara asta, de ce dracu mai fumează. Totuși se fumează în prostie, toate barurile sunt blurate de fumul țigărilor. E clar pentru mine că sunt dependenți, pentru că altfel s-ar lăsa, sau dacă fumează de placere, ar fuma puțin, una două țigări pe seară, dar eu vad cum fumează jumate de pachet în două ore. Asta înseamnă câte un pachet în fiecare zi, adică în jur de 9-10 lei, cam 300 de lei pe lună. Cunosc oameni care dau și 500 de lei pe lună pe țigări, cu toate că au venituri modeste. De regulă la banii ăștia se mai adaugă și băutura, probabil încă pe atât.

Și mie îmi plac mult diverse chestii la care îmi e greu să renunț, dar asta nu înseamnă că o să renunț la mâncare sau am sa merg pe jos ca să îmi pot satisface poftele ca un copil mic. O senzație care îmi place foarte mult e primul pahar de cola dintr-o sticlă proaspăt deschisă, atunci când deschid sticla de cola și beau acel prim pahar “înțepător pentru nas”. Dar dacă lăsăm senzația la o parte, Cola e o mizerie de băutură, practic mult zahăr cu colorant și sifon. O gură de cola nu omoară pe nimeni, dar până la urmă pot să mă lipsesc de cola și să aleg în loc un suc bun de mere, și el ajutat de chimia alimentară, dar mai puțin artificial și toxic.

Cel puțin pe mine criza financiară m-a făcut să reevaluez tot ce mânânc și beau. Multe chestii s-au scumpit, iar altele par tot mai neaccesibile pentru portofelul tot mai subțire. De fapt nu am nevoie de o mulțime de mizerii pe care le cumpăram doar ca să ronțăi ceva sau ca să nu beau apă. Cât timp pot cumpăra 3 kiwi cu 1 leu și 3 portocale cu 2 lei, de ce să cumpăr un suc aproape 100% artificial cu 5 lei? Decât să iei o cola mai bine cumperi o bere, este mai bună și mai sănătoasă… exemplele sunt multe, dar totul e degeaba dacă ești comod.

Despre romantism...

Oficial, azi nu mai e la modă romantismul, dar e foarte comercial, se vorbeşte mult despre asta şi se vinde bine. Cică femeile adoră romantismul (cel puţin aşa scrie in ziar şi se aude în media). Mă enervează când aud pe câte una care ia apărarea femeilor romantice şi trage un semnal de alarmă în privinţa “bărbaţilor de azi” care nu mai ştiu să aducă o floare sau să recite o poezie (hă?!) “alesei inimii”…
Dacă romantismul ar fi o haleală, toate femeile ar fi grase, dar în realitate nevoia de romantism e mai mult un mit. Nu e o mâncare ci mai degrabă un condiment opţional, pe care îl pui la final în “ciorbă”, după gust. Deci poftă bună!

Normal că bărbaţii nu-s romantici, pentru că nu mai sunt vremurile alea cu turnir şi dragoni, prinţi broască din poveste şi menestreli sub balcon. Deh, dragonii au dispărut, menestrelii cântă manele, iar să fi broască aşteptând sărutul unei prinţese nu mai e cool.

Dacă azi vi cu o floare la o fată aia se întreabă imediat, ăsta ce are de gând, vrea să mă vrăjească… neah… nu ştiu, mai bine nu ies cu el, uite G|G| duru nu-mi aduce flori, dar e mai cool. Dacă începi cu vorbe dulci şi complimente o să zâmbească dar va zice, fato, ăsta mă abureşte, ce crede el, că eu o să pun botu`? Dacă mai apuci să zici o poezie, va zice imediat.. ăsta-i un freak, îi nebun… mai bine îl pun pe “ignore”, ce e sigur e sigur .. nush, nu vreau să mă complic, dacă nu mai scap de el?

Mai e faza aia cu “dulce”. Pentru femei e de audienţă să afle că un sexy-macho ca Cristi Chivu e un sensibilos şi jumătate, un “dulcik”. Eu un subiect de canapea. Dar totuşi trebuie să fi macho ca să mai aibe rost să fi “dulce”. Şi care macho zice poezii? Dacă ai fost marcat cu “dulce” atunci poţi să te dai cu ceva fin pe la gât ca să nu te deranjeze la început lesa de căţeluş dulce care vei fi. Alchimia dragostei nu e aceeaşi cu “ştiinţa” nevoilor practice. Aşadar, mikiduţa – potaia dulce – a blondei de la drept aduce ziarul la pat, în timp ce alt cocoş cântă stapânei de dimineaţă!

Şi atunci, care e faza cu romantismul? Niciuna. Vinde popcorn. E un standard. Trebuia inventat, ca să fie. E “trendy” ca de Valentine’s să dăruieşti un kitsch “romantic” iubitei, pentru că deh, altfel eşti un băiat rău. E cam răsuflat dar obligatoriu să iei mărţişor, pentru că altfel eşti naşpa sau zgârcit, şi e normal să iei flori la suprapreţ de 8 martie pentru iubită şi toate femeile din familia ei. Dacă uiţi de “aniversarea noastră” nu faci decât să măreşti rândul de femei care ţipă că bărbaţii sunt nişte insensibili, dar până la urmă, dacă femeile ar fi aşa de OK, cum le place să se creadă, nu s-ar vinde atâta bere prin terase. Prietenii ştiu de ce!

miercuri, 3 martie 2010

Am invatat...

Am invatat... ca nimeni nu este perfect...
Pina cind nu te indragostesti.
Am invatat ...ca viata e dura...
Dar eu si mai si!!!
Am invatat ...ca
sansele nu trebuie niciodata sa le pierzi.
Acelea pe care le pierzi tu le
prinde din zbor o alta persoana.
Am invatat ca atunci cind porti pica si
amaraciune fericirea se duce in alta parte.

Am invatat...
Ca ar trebui mereu folosite vorbe
bune...Pentru ca
miine poate va trebui sa le retragi.
Am invatat ca un suris
e un mod economic
pentru a-ti imbunatati aspectul.
Am invatat
ca nu pot sa aleg
cum ma simt...
Dar pot mereu sa fac cate ceva.
Am invatat...ca
atunci cand fiul tau
nou nascut iti tine degetul in micul lui
pumn... s-a lipit de tine pentru toata viata.

Am invatat...ca toti
vor sa traiasca in varful
muntelui...Dar toata fericirea si
cresterea au loc in timpul urcusului.

Am invatat ...ca trebuie sa te bucuri
de calatorie si sa nu te gandesti doar la scopul ei.

Am invatat ...
ca e mai bine
sa dai sfaturi doar in doua
situatii...
Cand sunt cerute si cand
de ele depinde viata cuiva.

Am invatat ca...
cu cat irosesc mai putin timpul...
mai multe lucruri reusesc sa
fac.

marți, 2 martie 2010

Toate lacrimile

Ea: Vreau sa ma tii de mana.

El: Te tin. Dar te costa o lacrima. Si pun si eu una.

Ea: Saruta-ma!

El: Sigur, te costa alta lacrima. Si mai pun si eu una.

Ea: Vreau sa ma iubesti.

El: Hmm... Bine, dar asta inseamna mai multe lacrimi... Si am sa pun si eu.

Ea: Vreau sa ramai cu mine pentru totdeauna.

El: Offf...

Ea: Ce e?

El: De ce n-ai zis asa de la inceput?
Nu mai plange... sunt al tau.

Sarutul...

Cred ca exista mii de raspunsuri distincte la intrebarea "ce e sarutul?". Si totusi... Ce inseamna el?
E o dovada a iubirii!? Hmm... De asta ma indoiesc. E atat de usor sa saruti... de iubit e putin mai greu. O dovada ca placi pe cineva!? Aici e putin mai probabil dar tot nu e o dovada 100%. Atunci ce a mai ramas? Un acord intre doua persoane!?

My point is: unu, sarutul nu poate fi generalizat. Pentru cineva poate insemna iubire, pentru altcineva atractie fizica, curiozitate, placere, ori... o etapa; ceva ce trebuie scos din drum cat mai repede, s.a.m.d.
Doi... doi... am sa fiu acea persoana care zice ca sarutul nu e atat de important. E supraestimat. E magic, e frumos, e placut, si e plin de semnificatii (care depind de la o persoana/situatie la alta) dar i s-a pus in mod nedrept in carca simbolizarea iubirii. Ori relatiei, ori whatever.
Pentru ca nu cred ca o relatie care merita avuta incepe cu un sarut. Nu cred ca o relatie trebuie sa aiba loc din cauza sarutului. Cred ca primul sarut dintre doua persoane trebuie sa fie doar varful... finalul... rezultatul... unui dans dragut avut cu celalalt. Mai importante decat sarutul sunt dorinta, emotia, zambetul, privirea, romantismul... toate acele lucruri mici mici de tot care exista inainte... care in comparatie cu sarutul... nu pot minti niciodata.

Anyway, fie ca e primul sarut, cel mai memorabil din toate, cel de care iti amintesti cel mai clar cand te gandesti la o relatie din trecut, ultimul sarut, acea amintire dulce amaruie, ori un sarut de buna dimineata... el nu trebuie sa fie scopul ori sa aiba vreun scop. Trebuie sa vina pentru ca asa vrea el.

Oamenii secolului 21...

Mi-am imaginat ceva mai devreme fascinatia unui extraterestru verde cu ochii mari fata de viata sociala a ceea ce numim noi 'homo sapiens sapiens.'
Cred ca ar ramane cu gura-i mica si urat mirositoare pentru nasul nostru deschisa cand ar vedea cat de mult se invarte omul pe dupa deget si cat de multe reguli am inventat si respectat de-a lungul timpului, mai ales cele din secolul 21. Sunt convins ca oricine care s-ar pune cu succes in locul piticaniei verzi, ar reusi sa fie fascinat. Incercati.

Lasand aia balta, ma mai enerveaza ca oamenii secolului 21 sunt atat de grabiti. Intotdeauna trebuie sa ajunga undeva sau sa faca ceva.
Vrem sa crestem? Vrem sa derulam anii inainte pana ne intalnim perechea pentru ca vai viata nu are rost pana atunci? Ori vrem sa avem serviciu mai repede si sa plecam de la 'parintii astia enervanti'?
Ma enerveaza ca isi trateaza viata ca pe o programare la dentist. Ma enerveaza ca se apuca sa citeasca o revista ori sa se joace pe mobil ca sa treaca viata mai repede.

Ma enerveaza cei care stiu mai multe despre cat damage face o arma pe o anumita armura intr-o anumita situatie decat unde este, ce face, si unde vrea sa fie peste ani.

Hmm... pai noi, oamenii secolului 21, noi traim clipa. Universul s-asa va muri in cateva miliarde de ani; facem ce vrem acuma. Daca avem chef sa fumam ori sa bem, apai fumam si bem, da? Noi oamenii am face orice extraterestru ori oripilat, ori extrem de invidios pe orgiile noastre.
Noi suntem cei ce facem sex in relatii fara trecut si fara viitor. Noi facem emisiuni despre iubire si moarte. Tot noua ne si pasa de aproapele nostru, dar doar pana schimbam canalul. Noi ne violam si ne omoram si ne vindem droguri. Noi ne mintim, ne furam si ne tradam.

vineri, 26 februarie 2010

Adevarul doare....


Poate ca te mira acest mesaj dar sa nu il iei ca pe un lucru rau, nici tu si nici iubitul tau. Imi pare rau ca m-am bagat peste relatia voastra si ca mi-am dorit sa fie ceva intre noi. Esti o fata speciala si sunt sigur ca ai ales sa ai langa tine o persoana la fel de desteapta si speciala ca si tine. Nu-mi pare rau ca te-am cunoscut si sa stii ca voi simti intotdeauna ceva deosebit pentru tine!!!

Sa ai parte de o viata plina de realizari si reusite atat pe plan profesional cat si pe plan sentimental si sa lupti intotdeauna sa realizezi ceea ce ti-ai propus.

Imi pare rau ca nu ti-am putut transmite toate aceste ganduri personal si ca a trebuit sa recurg la o metoda considerata de unii atat de stupida! Oricand vei avea nevoie sa discuti cu cineva sa stii ca vei putea apela la mine, daca vei simti nevoia sa o faci! Inca o data imi pare bine ca ai aparut in viata mea si ca te-am cunoscut. Te pup si sper ca toate discutiile pe care le-am avut sa nu te determine sa te indepartezi de mine si sa mentinem chiar si o amicitie!

duminică, 21 februarie 2010

Fericire...


Fericire... stare in care in fiecare dimineata pasesti razand, o emotie sublima, o floare pura neatinsa de raze murdare... In fiecare din noi se naste un ideal... fericirea absoluta, dar pentru a reusi de ce avem nevoie???!!?!? Esti fericit daca ai langa tine o persoana caruia simti nevoia sa-i plangi pe umar? Poti iubi cu tot sufletul si poti plange din toata inima. A fi om inseamna a gresi si fiecare greseala aduce un suspin, dar prin greseala invatam sa fim mai buni sau poate nu... Omul reuseste sa creeze o stare de vraja, atinge apogeul, cuprinde fericirea dar... doar fractiuni de secunda pentru ca apoi sa se prabuseasca in propria eroare... Omul nu e in stare sa pastreze paradisul, suntem pacatosi din fire si distrugem tot ce-i frumos... Pentru multi fericirea nu exista, pentru multi acest cuvant este folosit pentru a descrie o stare de spirit, dar pentru mine este mai mult decat atat. Avem nevoie de magia ce roieste-n jurul ei; fericirea este ca un elixir fara de care viata n-ar avea culoare... Totusi sunt multe intrebari fara raspuns. Daca fericirea e apusul suferintei de ce de cele mai multe ori plangem de fericire?? De ce intervin lacrimile daca se presupune ca ar trebui sa zambim??? Daca fericirea nu ar exista cum ar fi viata omului???!!!?!?!?!?!?!?! Daca un om ar avea nevoie de prietenie si iubire pentru a fi fericit, ce s-ar intampla daca fericirea ar disparea?? Ar mai supravietui iubirea??? Pentru fiecare persoana in parte fericirea se manifesta diferit... dar fie bogat, fie sarac omul nu se multumeste niciodata, cu cat ai cu atat vrei mai mult... nu exista fericirea absoluta... nu suntem multumiti de ceea ce avem si riscam sa pierdem si putinul ce da sens vietii noastre. Ne plangem pentru orice mic obstacol pe care de multe ori ni-l punem singuri in fata. Suntem fericiti cand le depasim, suntem fericiti cand reusim ce ne-am propus, dar de ce suntem fericiti de necazul altuia??? Ce denumire poarta acest sentiment?? E tot fericire??? Daca da, e o fericire meschina, mai degraba placere bolnava... durerea altuia sa plateasca si sa hraneasca zambetul tau! Fericirea e asa cum fiecare o percepe, difera si va diferi mereu, are o definitie flexibila si se schimba in functie de cat de mult adancesti in viata.

vineri, 29 ianuarie 2010

E un inger pentru fiecare


Mult timp am avut impresia ca viata mea va incepe in curand, adevarata mea viata. Dar mereu aveam greutati de infruntat, mereu ceva de rezolvat, o incurcatura care cerea timp, datorii inca nerezolvate. Dupa aceea, viata ar fi inceput. In fine, am inteles ca aceste obstacole SUNT viata!
Privesc de sus, din spatele ferestrei de la mansarda in care sunt de obicei. Aici timpul sta in loc, la propriu. Ceas de mana nu port, aproape niciodata; ceasul electronic se defecteaza frecvent si in mod inexplicabil; telefonul nu suna, drept urmare nu-l bag in seama; iar atunci cand sunt in fata monitorului sunt captiv in conversatii magice sau prizonierul unor texte fascinante, incat nu-mi amintesc sa ma uit cat e ora.
Stiu sigur cand e 10, fiindca atunci deschid instinctual aparatul radio, si mai stiu ca atunci cand l-am inchis e 12. Daca va ganditi ca e perfect normal, va spun ca nu-i. (ceea ce pare a fi o simpla obisnuinta, lucreaza cot-la-cot cu ceasul meu biologic).
Stirile ma plictisesc intotdeauna si de ceva vreme, am inceput sa urasc (de-a dreptul) “politaii”. Lumea lui Bach mi-e total straina si total antipatica. Mai nou, Bach insusi mi-e antipatic, prin simplul fapt ca exista si ca se pierde prea multa energie discutand despre el.
I.J.P.-ul “doarme pe el”, cand eu ma -ntorc spre casa si dau de huliganii de la colt, cu nasurile albe de prafuri si cu hainele-mbacsite de fum; sau cand aceiasi huligani inghesuie intr-o scara vreo fata, avand planuri de secs, condusi, evident, de aceeasi “vesniCA CAmpioana”: Maria Ioana. (Asta ca sa raspund cuiva, de ce sunt anti “trage-si-tu-un-fum-ca-n'are-nimic”).
Asadar, mi se rupe si mie, cum i se rupe si I.J.P-ului de noi (Ca o remarca: Daca I.J.P.-ul era o persoana in carne si oase ar fi fost cu siguranta un milog, pomanagiu, intretinut de mine, si de tine si de neamurile noastre etc., etc., etc.).
“I hate cops”, se aude vocea de la radio, si sunt total de acord.
E liniste din nou, semn ca e deja ora 12, eu sunt tot la mansarda privind de sus orasul…
Pe o straduta ingusta si prafuita, trece o fetita…
…………………………………………………………………………………………………….
E vesela si neastamparata. Are colanti si tenesi roz. Ingrijorator de slabuta, cand alearga de colo-colo, ti-e teama sa nu se prabuseasca. E tunsa ca baietii, dar e feminina … si rade tare.
Afara e primavara, e copilarie, e lumina.
…………………………………………………………………………………………………….
O inveleste un Cer azur fara nori si-o mangaie o portocala pe umeri. Acum, are codita si fusta... si poarta pantofi de lac...
O strang, se vede clar c-o strang. Dar i-a primit cadou si-i poarta cu placere.
Are pe cap, o coronita din flori de plastic si isi tine strans de mana, mama.
Sarbatoresc amandoua sfarsitul anului scolar, caci tatal … Dar au macar tort de inghetata. (Simt dintr-o data gust de inghetata, nu-i de capsuni cum o prefer de cativa ani, e de cacao … pe vremea aceea, era bun tot ce-i placea ei).
Afara e primavara, e copilarie, e speranta.
……………………………………………………………………………………………………..
O vad trecand din nou, acum isi poarta parul lung si ondulat, e imbracata-n jeans, are sandale si un top destul de decupat.
Baietii isi dau coate, si chicotesc.
Dar ea are o lacrima pe obraz, prima lacrima.
Afara e vara si cald, e adolescenta, e zbucium.
……………………………………………………………………..
Trece … Vine … Ea e timpul. Si trece uneori atat de incet, alteori atat de repede. Ma plictisesc cand timpul sta … as vrea sa plec … as vrea sa-l vad si atunci timpul ar putea sa stea. Secundele sa nu mai treaca, doar inima sa bata si Luna sa rasara. Sa fie inca o seara magica. Gesturi si visuri a caror “Limita e la Cer”.
…………………………………………………………………………………………………….
Se vad pe chipul ei cute, de ingrijorare, dar are mandrie-n privire si lacrimi de fericire in ochii aceia de foc, peste care anii nu trec.
Merge la bratul unui barbat, imbracat in mister si-n bijuteria de pe inelar si isi tine strans de mana fetita cu codite, fusta si pantofi de lac, care poarta pe cap o coronita din flori de crini si trandafiri.
Au tort de inghetata (de capsuni) si sarbatoresc sfarsitul primului an de scoala. Sarbatoresc toti trei!
Afara e vara, e liniste, e maturitate.
……………………………………………………………………………………………………
Clar, timpul a stat si ma sufoca. Mi-au patruns amintirile in corp si curg o data cu sangele si imi inunda fiecare particica. As vrea sa sune telefonul, dar inca e liniste. Strang cu putere, in pumn, o bratara in loc de-un brat, fiindca-mi creaza un sentiment de siguranta.
Inca nu suna, poate ca e totusi devreme…
…………………………………………………………………………………………………….
Poate ca am sa vad la Istanbul, covoare mai pretioase decat acesta, dar nicidecum mai frumoase. Nimeni nu poate impleti covor din frunze. Nimeni, in afara de ea, care sta acum in singuratate, ghemuita pe o bancuta stacojie.
Priveste in zare si asteapta… Asteapta seara de vineri si dimineata de luni; asteapta sa treaca vara si toamna si iarna. Asteapta sa rasara din nou Luna, fiindca de multa vreme cerul sufletului ei are culoarea bleumarin-negru si este presarat de scantei argintii.
Dar noaptea nu vine… si poate ca ea nu o s-o mai prinda. Copila poarta acum blue-jeans, sandale si top decupat si varsa prima lacrima. Iar umarul pe care-si rezema tamplele obosite, e stalp de rezistenta in ceata de Heruvimi. Isi jura in fiecare noapte ca se vor revedea in vis, la aceeasi ora tarzie cand sunt feriti de ochii indiscretilor, sub felinarul unde s-au iubit intaia oara.
El ii saruta mainile si-i spune: “Nu plange iubito! E un inger pentru fiecare” si se transforma apoi in aerul pe care ea il respira, pana a doua noapte, cand se vor regasi din nou in vis, la aceeasi ora, sub felinarul unde s-au iubit intaia oara.
Afara e toamna, e singuratate, e tristete.
……………………………………………………………………………………………………..
N-am intalnit alti ochi mai tristi… singuratatea si durerea ei mi-au frant inima. Am auzit batand ceasul. E ceasul acelui “niciodata de acum inainte” … femeia cu ochii tristi nu mai e. Nimeni nu-si mai aduce aminte de cei mai buni din trecut, de ea… iar aplauzele trec, trofeele se prafuiesc, invingatorii sunt uitati!
Parca pentru ultima data as vrea sa plang iubirea, dar e tarziu. Lacrimile nu mai curg si sufletul mi-a impietrit. Nu simt durerea, nici iubirea, nici ura, nici dor …
Pentru ultima data privesc Cerul gandindu-ma la ochii tai.
Pentru ultima data inchid ochii si te vad aici, langa mine.
Pentru ultima data mi-as dori sa simt respiratia ta calda.
Pentru ultima data as vrea sa aud bataia inimii tale.
Pentru ultima data as vrea sa radem impreuna – stii doar ca ador sa te vad zambind.
Pentru ultima data as vrea sa-mi saruti fruntea si sa ma strangi in brate.
Pentru ultima data as vrea sa te ating, sa te sarut, sa te cuprind …
Pentru ultima data as vrea sa-ti spun cat imi doresc sa facem dragoste la malul marii…
Pentru ultima data as vrea sa-ti spun ca te iubesc.
Pentru prima data vreau sa uit!
……………………………………………………………………………………………………
Vine … Trece … Uneori incet, alteori repede…
Ma pregatesc sa plec, nu stiu incotro, dar stiu c-am plans si merg sa-mi sterg lacrimile.
Oglinda e sparta … sapte nenorociti de ani, de ghinioane … oricum, ce rost mai au?
Lacrimile nu se sterg, sunt tatuate pe obraji, dar e ciudat sa vad … Sa vad doi ochi de foc, ochii aceia tristi … sunt ai tai.
…………………………………………………………………………………………………….
Port pe mana bratara si ma tin strans de brat , imi plec tamplele obosite pe umarul tau si impreuna soptim: “Nu plange copila, e un inger pentru fiecare”
Afara e iarna, totul e inghetat, noi nu mai suntem...

duminică, 24 ianuarie 2010

Un prieten adevarat...

În vitrina unui magazin de animale era un afis: “Catelusi de vânzare".
Un baietel de 10 ani intra si intreaba care-i pretul unui catelus. Vânzatorul îi raspunde ca pretul este între 100 si 200 lei. Baietelul baga mâna în buzunar, scoate câteva monezi. Numara 8 lei … si apoi întreaba: “As putea vedea catelusii?”
Vânzatorul zâmbeste. Fluiera, din magazin iese afara cateaua si în urma ei 5 catelusi frumosi. Al saselea catelus… ramase în urma si nu se apropia!
Baietelul întreaba: “De ce catelusul aceasta schioapata ?” Omul îi raspunse ca acesta s-a nascut cu o problema la picior si va schiopata toata viata! “Acesta-i catelusul pe care-l doresc”, a spus baietelul cu bucurie în glas. “Daca asta e dorinta ta, ti-l dau gratis!”
Copilul s-a suparat si a raspuns: “Nu-l vreau gratis, pretul lui e la fel ca si a celorlalti catei, îti voi da tot ce am la mine acum, si în fiecare luna îti voi plati 2 lei pâna voi achita pretul lui intreg !”
“Esti sigur ca vrei acest catelus? Niciodata nu va putea fugi sau juca sau sari precum ceilalti!” Baietelul s-a aplecat, si-a ridicat putin pantalonul si i-a aratat vânzatorului aparatul de fier ce-i sustinea piciorul strâmb.
“Nici eu nu pot alerga, de aceea acest catelus are nevoie de cineva care sa-l înteleaga!”
Ochii vânzatorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului: “Ma rog si sper ca fiecare catelus sa aibe pe cineva care sa-l iubeascasi sa-l aprecieze, asa precum tu îl vei iubi si aprecia pe acest catelus!”
Morala:
În viata nu conteaza cine esti, conteaza ca cineva sa te pretuiasca si sa te iubeasca neconditionat! Un prieten adevarat, este acela care soseste în timp ce ceilalti… dispar

Mama, am iesit cu prietenii...


"Am fost la o petrecere si mi-am adus aminte ceea ce mi-ai spus:
**SA NU BEAU ALCOOL**
Mi-ai cerut sa nu beau, avand in vedere ca trebuie sa conduc masina, si atunci am baut un Pepsi. Am fost foarte mandru de mine, ca am ascultat, cand cu drag mi-ai sugerat sa nu beau daca trebuie sa conduc, total contrar de ceea ce-mi spuneau prietenii...
Am facut o alegere sanatoasa si sfatul tau a fost corect. Cand s-a terminat petrecerea, oamenii au plecat, conducand fara a fi in conditia de a face acest lucru. Eu am luat masina mea, cu siguranta ca sunt in forma. Nu puteam sa-mi imaginez, mama, ca ma astepta... ceva... neasteptat!
Acum sunt aici, intins pe asfalt si aud un politist care zice: "baiatul care a provocat accidentul era beat".
Mama, vocea lui mi se pare atat de indepartata... Sangele meu e intins peste tot, si incerc din toate puterile mele sa nu plang. Aud medicii care spun:
**"Acest baiat nu va supravietui."**
Sunt sigur ca baiatul care conducea cealalta masina nici macar nu-si putea imagina... in timp ce mergea cu viteza maxima... Pana la urma el a decis sa bea si eu acum trebuie sa mor...
De ce oamenii fac toate acestea, mama? Stiind foarte bine ca pot distruge alte vieti? Durerea o simt ca pe un milion de pumnale care-mi sunt infipte toate odata. Spune-i surorii mele sa nu se sperie, spune-i tatalui sa fie tare. Cineva trebuia sa-i spuna acelui baiat ca nu poate conduce masina dupa ce a baut. Poate daca ai lui i-ar fi spus toate astea, eu acum n-as fi murit...
Respiratia mea incepe sa fie din ce in ce mai slaba, si incepe sa-mi fie frica.
Acestea sunt ultimele mele momente, si ma simt asa de... disperat... Mi-ar fi placut sa pot sa te imbratisez, mama, in timp ce sunt intins aici pe asfalt, murind. Mi-ar placea sa-ti spun ca te iubesc... pentru asta...
Te iubesc, si... adio..."
Aceste cuvinte au fost scrise de o jurnalista prezenta la accident. Baiatul inainte de a muri, a soptit aceste cuvinte, iar jurnalista le-a scris socata...
Un adevar crud, un articol mai mult decat necrutator, dar foarte multi dintre noi nu se gandesc la ce repercursiuni poate avea inconstienta noastra... Traim intr-o lume in plina expasiune si avem parte de masini si tehnologie puternica, inca de la varsta adolescentei, dar sincer nu cred ca suntem pregatiti sa o stapanim si sa o utilizam corespunzator...
Indubitabil avem in mana nu numai viata si viitorul nostru, dar si a celorlalti care se afla in jurul nostru... dar oare ne gandim vreodata in ansamblu la lucrurile astea? Sincer sa fiu eu nu m-am gandit pana nu am simtit pe pielea mea cat de scurta este viata...
"Voua de ce va este mai mult frica de inceput sau de sfarsit?"... Dar acum daca stam sa ne gandim, oare suntem indreptatiti sa le schimbam destinul unora catre un nou inceput sau catre un dureros sfarsit?
E greu sa te gandesti si la altii cand de tine ai foarte putin timp... vrei sa ti-l faci cat mai placut sa simti ca traiesti fiecare clipa, dar s-ar putea ca aceste clipe sa coste mai mult decat te-ai asteptat vreodata... Iti poate distruge toata viata ,tie, sau si mai rau, viata ta si a altora... Merita acest sacrifiu?
Niciodata nu ne-am gandit la asta, nu-i asa?

Un baiat si ... un Inger!!!


Spirit ratacitor...
Doar o poveste... alta poveste obisnuita. Pentru unii nu semnifica nimic, sunt doar niste randuri scrise pe o coala alba de hartie si totusi care ascund un anumit adevar...
El avea 21 ani, era inalt, brunet, dragut, si in visele lui era aceeasi fata dar... destinul... nu a mai vazut-o de 11 luni, nu mai stia nimic despre ea, si e greu de crezut dar inca o iubea... S-au cunoscut din intamplare intr-o seara de decembrie, mai exact 6 decembrie, nu putea sa uite acea zi. S-au intalnit intr-un loc banal, in parcul de langa blocul lui. Ea statea singura pe o banca si plangea. S-a asezat langa ea si a privit-o in ochi... a murmurat un "salut" si un "ce-ai patit, te pot ajuta?" dar nu a primit nici un raspuns. Ea a ridicat capul si a vrut sa fuga dar el a prins-o de mana brusc. Nu stia care era motivul dar pur si simplu nu putea sa o lase sa plece, asa trebuia sa se intample, asa era scris. Fata l-a intrebat "ce vrei? Lasa-ma, nu pot, nu trebuie sa mai stau aici, e deja tarziu si trebuie sa merg acasa". El a raspuns "vreau doar sa te ajut, ce s-a intamplat, ce ai patit?". Si-a tras mana din a lui si a tipat "nimeni nu vrea sa ma ajute, toti ma urasc, in toata viata mea e numai ura!". El, pastrandu-si calmul obisnuit i-a zis scurt "mai este loc si pentru iubire" si a sarutat-o. El a intrebat-o in soapta "unde stai? Cum te numesti? Vreau sa stiu mai multe despre tine...". Fata a ramas pe loc timp de cateva secunde, apoi i-a spus "iti voi povesti totul maine, si iti jur ca orice s-ar intampla vei afla totul despre mine, ne vedem tot aici, la aceeasi ora." Fata a fugit iar baiatul a strigat "te iubesc!". Ea l-a auzit s-a oprit pentru cateva clipe, si-a sters lacrimile si a plecat si-a urmat drumul in continuare...
Asta este povestea lor, poate ca suna ridicol dar a ajuns seara aceea pentru ca baiatul sa nu o uite si sa isi aminteasca mereu de promisiunea pe care fata nu a respectat-o caci baiatul nu a mai vazut-o din acea zi. Totusi el avea mereu vise in care ii aparea fata si ii cerea iertare. Ceea ce i se parea lui ciudat era faptul ca in toate visele pe care le avea cu ea aparea un anumit copac din parc, langa care era banca pe care au stat ei. El nu-i dadea totusi nici o importanta, pentru el erau doar cosmaruri, pentru fata erau adevaruri. O luna a trecut repede, si el o visa in continuare, dar visele pareau din ce in ce mai reale. A mai trecut un an, era 6 decembrie din nou. Se implinea un an de cand a cunoscut-o pe ea, fata misterioasa, cum obisnuia el sa o numeasca. Seara a plecat spre parcul de langa blocul sau si s-a asezat pe aceeasi banca. Astepta ca ea sa apara, stia ca acest lucru nu este posibil dar in sufletul sau speranta ramanea. Urmarea stele, norii, luna, umbrele copacilor, totul era la fel ca in acea seara dar... a tresarit brusc cand a vazut ca umbra copacului pe care el il tot visa avea forma fetei, cu acea rochie neagra pe care o purta acum un an. Ii era frica, voia sa se ridice si sa il vada mai bine deoarece fata ii zicea in vise ceva de un semn. Frica lui nu inceta dar brusc i-a aparut fata in minte, momentul cand s-au sarutat si si-a facut curaj. Se va apropia pentru ea, pentru ei amandoi, era prea ciudat, nu puteau fi simple cosmaruri, umbra copacului reflectand tot forma fetei. Cand a ajuns langa copac a putut vedea ceea ce fata voia demult sa ii spuna, ea si-a tinut promisiunea... pe copac se vedea scris numele, anii si adresa ei cu sange. Ploaia a inceput, si stiu ca suna ridicol, dar, a sters acele date. Parca a asteptat ca baiatul sa le vada pentru a le putea sterge.
Baiatul a fugit intreband pe fiecare om date despre acea strada, bloc, scara... pana la blocul fetei. A intrat in scara prafuita si darapanata dar acesta era singurul lucru la care el nu se gandea in acel moment. A vazut numele de familie al fetei si a urcat pana la etajul 4. Era tarziu, afara ploua, iar el voia sa sune la usa fetei, dar nu conta pentru el. Dupa un an, singurul lucru la care se mai gandea era sa o intalneasca din nou pe "fata misterioasa". A sunat la usa si i-a deschis un om in varsta palid, mic de statura si slab: "Buna seara, ma scuzati ca va deranjez la ora asta, Claudia este acasa?". Batranul s-a uitat mirat la el pentru cateva clipe, apoi i-a raspuns tremurand si cu lacrimi in ochi: "Nepoata implineste azi un an de cand a murit!"
Pentru prima data in multi ani baiatului iau dat lacrimile. A ramas socat mai mult timp, dar batranul, cand a vazut cat de afectat este l-a invitat in casa. L-a asezat la o masuta mica langa televizor si i-a pregatit o cana cu ceai. "De ce?", isi repeta el slabit." Asta a fost soarta ei... vrei sa afli totul?" il intreba batranul bland si il lua de mana. Cu un "da" hotarat din partea baiatului, bunicul fetei i-a povestit: "A murit intr-un accident, cand venea de la prietena ei din Dacia, seara, alerga si masina nu a mai putut sa o ocoleasca si a... ea a.." bunicul izbucni in plans."Murit!" zise scurt si socat baiatul." In aceeasi zi in care ne-am intalnit"... A plecat si acum mergea pe strada pustie, nu se auzea decat zgomotul pasilor sai, mergea fara nici o directie, voia doar sa uite de tot, se gandea ca a asteptat timp de un an doar o fantoma, un spirit ratacit si totusi nu avea cum sa o scoata brusc din gandurile lui, voia sa fie langa ea, sa-i ceara iertare sa o stranga in brate...
Mergea pe strada pustie, incerca sa se convinga ca nu s-a intamplat nimic, cauta ceva magic, o cauta pe ea, lacrimile ii cuprindeau din nou fata. Nu a mai suportat, a strigat-o tare, din toata inima stia ca e moarta dar astepta sa apara. A cazut inconstient pe cimentul rece si ud timp de cateva minute, dar a avut forta sa se ridice si voia sa se intoarca inapoi, nu putea fugi de realitate, era socat de tot ceea ce i se intamplase si in acelasi timp ii era frica, totul parea asa de absurd, asa de ireal.
Nu a apucat sa faca nici trei pasi inapoi caci a auzit un glas in soapta "Nu ma uita! Continua-ti drumul, te astept!" S-a intors incet si speriat inapoi si a vazut o lumina puternica la capatul drumului. Nu putea sa mearga mai departe, ii era frica, si totusi o astepta de un an, o iubea mai mult ca orice. Nu putea sa uite faptul ca ea si-a implinit promisiunea, acum era randul lui. A mers mai departe inainte. "Nu trebuie sa-ti fie frica, si eu te iubesc." spuse fata incet si bland. Baiatul inainta nesigur. A ajuns la lumina si a vazut-o din nou. Era ea dar... nu putea sa o stranga in brate, nu putea sa o atinga, era doar un spirit care desi o iubea ii inspira frica.
"Este ultima oara cand ne mai vedem, apropiete, trebuia sa ma tin de promisiune, ti-am promis ca ne vedem pe 7 decembrie, si aici sunt. Era ora 2 noaptea, trecuse de 6 decembrie, si fata nu isi uitase promisiunea, parca si acum baiatul o auzea ("ne vedem tot aici". Este ultima oara cand te voi mai vedea, dar nu imi pasa, te voi astepta ani de zile, iti jur, te voi astepta pana cand vei..." fata s-a oprit brusc, de parca nu ar fi vrut sa zica lucrul acesta. "Muri?" intreba baiatul calm, frica ii trecuse, singurul lucru care il mai deranja in acest moment era faptul ca nu o va mai vedea pe ea. "Da" spuse fata trista. "Ne vom vedea foarte curand, pentru ca eu fara tine nu pot sa traiesc." spuse direct si sigur pe el baiatul. "Nu, jura-mi ca nu o sa te sinucizi; te voi astepta, vei vedea ca anii trec repede, te rog fa-o pentru mine, eu voi fi mereu in visele tale si in ganduri. Vom putea vorbi in visele tale si..." i-a raspuns fata repede dar a fost intrerupta de el: "Prin vise? Doar prin vise? Vreau sa fiu mereu cu tine..." ii spuse baiatul hotarat. Fata, cu ochii in lacrimi si cu un lantisor de aur in mana ii spuse: "Asculta-ma, fa cu ti-am spus, tine, pastreaz-o sa-ti aminteasca de mine, nu ma vei putea vedea dar eu voi fi tot timpul langa tine, iti voi da semne, nu mai pot sta, te voi iubi mereu, adio!" Baiatul a tresarit brusc: "Nu, stai!", dar era prea tarziu, fata plecase.
Ramas singur, baiatul a cazut inconstient pe strada pustie.
O vedea pe ea in vis, ii cerea iertare ca a plecat asa brusc, ii explica motivele pentru care a facut-o, ii cerea parerea, ii povestea lucruri despre viata lui... dar era momentul sa se trezeasca, pe un pat dintr-un spital.
Trebuia sa infrunte realitatea, si totusi nu putea sa nu se gandeasca la ea....